FACULTATEA DE STIINTE POLITICE

SNSPA

REVOLUTIA FRANCEZA

-schimbare si conflict social-

GRUPA2, RISE

2012
SCHIMBAREA SI CONFLICTUL SOCIAL

Conflictul social reprezinta unul dintre cele mai importante subiecte abordate de catre marii sociologi
ai secolelor XIX-XX, dintre care, cei mai importanti fiind Karl Marx, Ralph Dahrendorf, etc. Conflictul
social apare odata cu introducerea proprietatii, resursele fiind distribuite in societate in functie de aceasta.
Astfel, sistemele de distributie construiesc inegalitati legitime, ducand la formarea unei ordini in societate,
si la o stratificare sociala a oamenilor in straturi cu acces diferit la resurse. Din acest punct de vedere,
conflictul social reprezinta o contestare a ordinii sociale de catre un grup semnificativ din societate.

In lucrarea „Class and Class Conflict in industrial society”, pe baza ideilor lui Karl Marx, Ralph
Dahrendorf isi construieste un model teoretic prin care incearca sa explice formarea grupurilor conflictuale
si modul in care acestea conduc la schimbare sociala. Astfel, Dahrendorf porneste de la ideea conform
careia, desi Marx a adus o contributie insemnata in ceea ce priveste conflictul social, greseala lui consta in
faptul ca a simplificat in mod abuziv ideea de conflict social, reducandu-l la conflictul de clasa. Mai mult,
spre deosebire de Marx, Dahrendorf isi construieste teoria plecand de la ideea ca principala sursa a
conflictelor este distributia inegala a autoritatii intre grupuri si nu distributia inegala a proprietatii asupra
mijloacelor de productie, asa cum sustinea Marx.

REVOLUTIA FRANCEZA – eveniment generator de schimbare sociala

Cauzele declansarii revolutiei

Revolutia franceza, desfasurata intre anii 1789 si 1799 reprezinta un conflict social ce a generat, atat
instaurarea unei noi ordini politice, cat si a unei ordini sociale in Franta. Mai mult, revolutia franceza este un
eveniment de importanta majora in istoria Frantei, nu numai prin faptul ca a dus la rasturnarea Vechiului
Regim, dar mai ales prin faptul ca marcheaza trecerea la epoca moderna.

Cauzele care au dus la declansarea Revolutiei Franceze sunt nenumarate. Din punct de vedere politic,
Franta era o monarhie absolutista, puterea regelui Ludovic al XVI-lea fiind doar partial limitata prin
intermediul organismelor independente, precum Adunarea Clerului.

Una dintre cauzele izbucnirii revolutiei este reprezentata de ordinea sociala pe care se baza sistemul
francez de guvernare de dinaintea revolutiei, denumit si Vechiul Regim. Astfel, sistemul Vechiului Regim se
baza pe existenta a trei stari: prima stare, reprezentata de cler, a doua stare reprezentata de nobilime, iar cea
de-a treia stare cuprindea burghezia si populatia saraca atat din zonele rurale cat si din zonele urbane. Dintre
cele trei stari, clerul si nobilimea erau considerate privilegiate, ocupand cele mai inalte functii in stat. Mai
mult, intre cele trei stari exista o diferentiere clara, in sensul ca, ultimul strat, format din burghezie, tarani si
muncitori urbani nu aveau dreptul de a participa la viata politica. Astfel, apare un conflict de interese intre
burghezia educata in spiritul filosofiei iluministe si nobilimea care nu dorea implicarea burgheziei in plan
politic. Astfel, primele doua stari, clerul si nobilimea erau sustinatoare ale Vechiului regim, in timp ce a treia
stare, si mai ales burghezia dorea o schimbare rapida. Daca in timpul conducerii lui Ludivic al XIV-lea,
aristocratia nu se bucura de atatea privilegii, după moartea acestuia, in 1715, puterea acesteia a crescut in
mod excesiv, acaparand toate functiile importante in cadrul aparatului de stat, dar si in cadrul institutiilor
bisericesti, ingradind in acest mod accederea burgheziei spre aceste pozitii. Mai mult, nemultumirile sunt
generate si de privilegiul nobilimii de a fi scutita de plata taxelor si impozitelor.

Din punct de vedere economico-financiar, statul se confrunta cu o puternica criza economica si

financiara determinata atat de cheltuielile Curtii regale, dar mai ales de cheltuielile de razboi, in perioada
1740-1783, Franta fiind implicata in trei razboaie: Razboiul pentru succesiune austriaca, Razboiul de 7 ani si
Razboiul american pentru independenta. Pierderile materiale determinate de aceste situatii conflictuale cu
care s-a confruntat statul francez intr-o perioada relativ scurta de timp, au dus la falimentul statului, dar si al
populatiei. Astfel, pentru a ocoli o potentiala prabusire a sistemului, statul a marit taxtele si impozitele, dar
si pretul alimentelor, ceea ce a dus la scaderea nivelului de trai al populatiei tarii. Mai mult, prin faptul ca
aceste taxe si impozite erau platite doar de populatia starii a treia, a fost intensificata ura fata de nobilime.

Nu in ultimul rand, ceea ce a contribuit in mod decisiv la crearea situatiei revolutionare, au fost
curentele intelectuale dezvoltate catre sfarsitul secolului al XVIII-lea. Iluminismul este unul dintre
principalele curente dezvoltate in acea perioada care prin ideile sale reformatoare s-a opus vehement
practicilor Vechiului Regim. Reprezentanti precum Voltaire, Montesquieu sau Jean-Jacques Rousseau au
criticat, prin lucrarile sale, Vechiul Regim si Biserica, militand pentru drepturile si libertatile oamenilor, dar
si pentru participarea acestora la viata politica.

Toate aceste probleme, precum impartirea societatii in cele trei stari, criza financiara, nivelul de trai
scazut al starii a treia comparativ cu clerul si nobilimea, extravaganta curtii de la Versailles si cheltuielile
excesive ale acestora, tentativele de reforma esuate ale sistemului financiar francez , dar si societatea
franceza construita pe un model feudal in care dezvoltarea economica era incetinita prin legi si restrictii au
dus la o situatie conflictuala, generand un teren propice pentru actiuni revolutionare.

Desfasurarea Revolutiei franceze si implicatiile acesteia

In fata nemultumirii generale, dar si a crizei economico-financiare cu care se confrunta,

regele Ludovic al XVI-lea se vede nevoit sa convoace Adunarea Starilor generale, sperand ca votul acestora
sa nu produca schimbari radicale, pentru ca regimul pe care il conducea era unul benefic atat pentru el cat si
pentru apropiatii sai. Convocata in luna mai a anului 1789, la Palatul Prezidential de la Versailles, a dus la
reaprinderea conflictului de interese intre nobilime si burghezia care reprezenta mai mult de jumatate din
populatia tarii. Pentru ca nu dorea sub nicio forma schimbarea, regele a incercat sa impuna votul colectiv,
astfel incat votul celei de-a treia stare sa nu fie mai puternic decat al celorlalte doua stari. In schimb, a treia
stare, reprezentata de intelectuali din clasa de mijloc, a cerut vot individual si sedinta comuna, insa prin
aprobarea acestei cereri, ei ar fi avut majoritatea si ar fi putut adopta schimbari opuse intereselor regelui sau
al nobilimii. Datorita faptului ca cererea lor a fost refuzata, reprezentantii starii a treia au format Adunarea
Nationala Constituanta cu scopul de a reprezenta interesele poporului. Scopul principal al acestei Adunari
Nationale era acela de a oferi Frantei o constitutie. Regele era total impotriva formarii acestei adunari, drept
pentru care a incercat sa dizolve prin forta Adunarea Nationala, concentrand trupele in jurul Parisului.
Aceasta actiune a regelui dar si schimbarea ministrilor , intepretata ca o lovitura de stat a conservatorilor, au
determinat inarmarea populatiei, cu scopul de a veni in ajutorul Adunarii Nationale. Astfel, in cautarea
munitiei, parizienii au luat cu asalt cladirea Bastiliei, aceasta devenind in cele din urma un simbol al tiraniei
regesti. Fiind constient de forta populatiei, regele a ordonat retragerea trupelor care inconjurau orasul.

CONSECINTELE REVOLUTIEI FRANCEZE

Asadar, refuzul regelui Ludovic al XVI-lea de a nu permite participarea la putere decat a clericilor si
nobilimii, starea a treia fiind ignorata, a dus la izbucnirea revolutiei franceze si sfarsitul monarhiei absolute
franceze. Mai mult, conflictul social generat de contestarea ordinii sociale a starii a treia, care cuprindea
aproximativ 95% din populatia tarii, a dus la adoptarea Drepturilor Omului si Cetateanului, document ce
reflecta foarte bine idealurile revolutionarilor „Dreptate, Egalitate, Fraternitate”. Cu alte cuvinte, in urma
revolutiei, populatia Frantei se bucurau de egalitate in fata legii, incetarea discriminarilor confesionale,
dreptul de a-si alege conducatorul, acesta din urma fiind nevoit sa se justifice in fata poporului. De
asemenea, cetatenii au dreptul la a-si exprima opinia in mod liber, nefiind pedepsiti pentru exprimarea
convingerilor religioase. Toate aceste drepturi si libertati erau cuprinse in Constitutia adoptata in anul 1789,
realizandu-se astfel obiectivul Adunarii Nationale si anume, acela de a oferi statului francez o constitutie.

In ceea ce priveste distributia resurselor in societate, daca in cadrul Vechiului Regim, clericii si
nobilimea beneficiau de majoritatea resurselor, odata cu instaurarea noului regim, in 1790, a fost adoptata
Constitutia civila a clerului care prevedea confiscarea averilor Bisericii Catolice. Mai mult, pentru a rezolva
criza financiara, averile clericilor nu erau nationalizate ci deveneau bunuri nationale, destinate sa fie
vandute. De asemenea, datorita faptului ca noua ordine sociala prevedea egalitatea de drepturi, Constitutia
civila a clerului prevedea, pe langa confiscarea bunurilor, transformarea membrilor clerului in functionari.
Astfel, inegalitatile sociale deveneau din ce in ce mai mici, spre deosebire de perioada precedenta, in care
exista o clara separare intre cele trei stari.

Fiind presati de nivelul de trai scazut, de recoltele proaste care au dus la cresterea pretului
alimentelor, populatia din zonele rurale a urmat exemplul actiunilor antiabsolutiste ale cetatenilor din marile
orase, organizand mai multe rascoale cu scopul de introduce impartirea echitabila a granelor dar si
eliminarea obligatiilor feudale. Astfel, in urma acestor rascoale, au fost desfiintate privilegiile feudale, toti
francezii devenind cetateni cu drepturi egale.

Desi se produc schimbari semnificative in cadrul statului, aceste transformari apar pe fondul unor
conflicte atat de natura interna cat si externa, ceea ce duce la o continuare a situatiei revolutionare. In plan
intern, nobilimea nu se poate adapta schimbarilor cerand ajutor extern.
 In ceea ce priveste situatia externa, la 20 aprilie 1792 Franta a declarat razboi Austriei. Datorita unei
organizari defectuoase a armatei, dar si a conspiratiei familiei regale cu inamicii, Franta a pierdut razboiul
impotriva Austriei si Prusiei. In schimb, mai tarziu, in cadrul bataliei de la Valmy, Franta a reusit sa invinga
Prusia, demonstrand faptul ca, desi se confrunta cu schimbari interne majore, aceasta nu a incetat sa fie o
forta militara puternica.

In 1791 a fost ales primul legislativ francez, denumit Adunarea Nationala, format din doua grupuri
distincte: pe de-o parte girondinii, iar pe de alta parte iacobinii, radicali de stanga. In 1792 , o insurectie
populare indreptata spre familia regala, a dus a caderea monarhiei constitutionale si instaurarea Republicii in
Franta, organizandu-se noi alegeri pentru Conventia Nationala.

Perioada dintre anii 1793-1794 a fost marcata de o etapa sangeroasa a Revolutiei franceze,
aproximativ 38% dintre nobili si 20% dintre clerici fiind ghilotinati intr-o perioada foarte scurta de timp.
Mai mult, in aceasta perioada, sunt dezvoltate idei totalitare, iar populatia era supravegheata continuu de
catre stat. Regimul de teroare a produs foarte multe pagube atat materiale, dar mai ales umane, fiind inlocuit
in scurt timp cu Conventia Thermidoriana, adepta a spiritului republican moderat.

CONCLUZIE

Eveniment complex, Revolutia franceza poate fi considerat un conflict de natura politica, dar si
sociala care a dus la schimbare sociala radicala. Revolutia franceza a adus schimbari atat la nivel intern, cat
si in toata Europa, inducand o „trezire” a constiintei nationale dar si o dorinta de modernizare.

La nivel social, Revolutia franceza a inlaturat sistemul feudal, bazat pe existenta a trei clase sociale
reprezentate prin stari, dintre care nobilimea si clerul erau starile privilegiate, iar burghezia, taranimea si
muncitorii din orase reprezentau starea de jos, cea condusa. Astfel, prin revolutia industriala a fost introdusa
ideea de egalitate a oamenilor, acestia devenind cetateni cu drepturi si libertati. Mai mult, taranimea nu mai
depindea de pamantul nobililor, in urma revolutiei, aceasta fiind improprietarita. De asemenea, prin
introducerea unor noi legi constitutionale, membrii nobilimii si ai clerului, care erau considerate privilegiate
in timpul Vechiului Regim, isi pierd averile, devind functionari.

Nu in ultimul rand, ideile novatoare produse de Revolutia franceza au fost adoptate si de catre alte
state din Europa, facandu-se astfel trecerea de la un sistem feudal invechit la unul modern, mult mai
functional.

Plecand de la definitia conflictului social, contestarea ordinii sociale de catre un grup semnificativ
din societate, putem afirma faptul ca Revolutia franceza reprezinta un conflic social, in care „grupul
semnificativ” este reprezentat de starea a treia (burghezia si taranimiea), care contesta sistemul feudal,
generand astfel schimbarea sociala.
BIBLIOGRAFIE:

1. Dahrendorf, Ralph, The modern social conflict-An Essay on the Politics of Liberty, University of
California Press, 1990
2. Parvulescu, Cristian, Analiza politica, Facultatea de Stiinte Politice SNSPA, gasita la
http://www.scribd.com/doc/56963265/Analiza-Politica
3. http://www.scribd.com/doc/45213980/Curs-8-Revolutia-Franceza
4. Carlyle, Thomas, Istoria Revoluției franceze, vol I-II, București, 1946.