Revoluția franceză și etapele de

regim politic

De Ivan Magdalena
Pașca Daria
Stejerean Medeea
 Introducere
• Edmund Burke (a fost un om de stat irlandez, autor,
orator, teoretician politic și filosof) a fost printre primii
care a sugerat că filosofii Iluminismului francez erau
într-o oarecare măsură responsabili pentru Revoluție.
Spre deosebire de revoluțiile engleză și americană, cea
franceză a trecut prin mai multe faze, fiecare dintre ele
fiind o revoluție în sine;pe măsură ce revoluționarii
respingeau o politică pentru a adopta o alta, mai mult
sau mai puțin diferită de cea precedentă, ei treceau de
la ideile unui filosof la ideile altuia.
 Franța înainte de 1789
• Înainte de revoluție,forma de guvernământ a Franței era monarhia
absolută, în care puterile regilor nu erau limitate de organisme
reprezentative, ca parlamentul. Regele era împiedicat de legi și
existau multe organisme independente, ca Adunarea Clerului, care
dețineau drepturi și privilegii asupra cărora acesta nu putea
interveni. Regele emitea legi după ce își consulta consilierii chiar
dacă nu era obligat să le accepte opiniile. Nu exista un cabinet în
care miniștrii să se întrunească pentru a lua decizii în comun. Nu
exista un prim-ministru, pentru că regele nu tolera un rival pentru
puterea sa.
• Principalul impozit era „la taille”, impozit pe pământ plătit de cei
care nu erau nobili, a cărui povară cădea în întregime asupra
țăranilor.
 Cauzele revoluției

• La sfârșitul secolului al
XVIII-lea, o mișcare a
făcut că reformele să fie
dezirabile și necesare:
Iluminismul.Filozofii, ca
Voltaire, Montesquieu și
Rousseau, au scris despre
problemele Franței și au
atacat prejudecățile și
superstițiile din mediul
lor.
 .

• Revoluția franceză a fost o serie de revolte

sociale și politice radicale din Franța, în
perioada anilor 1789-1799, care a afectat
profund istoria modernă a Franței, ​marcând
declinul puternic al monarhiei și bisericii și
apariția democrației și naționalismului.
 Prima etapă a Revoluției. Montesquieu și
separarea puterilor în stat(1789-1792)
• Prima fază a Revoluției Franceze a fost
cea dominată de ideile lui Montesquieu.
Montesquieu susținea că monarhia
constituțională liberală era cel mai bun
sistem de guvernământ pentru un popor
care își dorea libertatea, argumentând că
prin împărțirea suveranității între mai
multe centre de putere, acestea se
puteau controla reciproc pentru a
preveni tendințele despotice.
Montesquieu era de părere că englezii
reușiseră să construiască un asemenea
sistem împărțind puterea între Coroană,
curțile aristocratice, biserică, nobilime
Charles-Louis de Secondat(Montesquieu)
și orașe.
 .

• Proiectul lui Montesquieu acorda o bună parte a puterii în

stat aristocrației, care erau cei mai activi participanți în
primele stadii ale Revoluției.
• În august 1789, Lafayette(nobil militar francez) a elaborat
faimoasa “Déclaration des droits de l'Homme et du
Citoyen”. Insă, o ”declarație” nu are nicio putere legislativă,
iar proclamarea drepturilor nu a adus nicio modificare în
instituțille și procedurile de guvernare. La acel moment,
reușita principală a Revoluției era considerată împărțirea
suveranității între Coroană și legislativ.Reușita a fost însă
anulată de fuga regelui la Varenne, arătând că regele nu era
deloc dispus să-și împartă suveranitatea cu legislativul.
• Montesquieu a rămas cel mai important filosof politic al
Revoluției.
 A doua etapă a Revoluției. Rousseau și
Republica(1792-1799)
• Dacă Montesquieu înțelesese libertatea
ca fiind lipsa restricțiilor în a face ce
dorești în limitele legii, Rousseau
definea libertatea ca posibilitatea de a te
conduce singur, trăind sub o lege pe care
tu însuți ai adoptat-o. La Rousseau nici
nu se punea problema împărțirii puterii
între oameni, pentru că poporul era
singura sursă a suveranității. Ideile lui
Rousseau au fost intens promovate în
presă.
• Ideea suveranității națiunii nu a încetat
niciodată și niciun rege (sau împărat)
francez nu a mai fost la fel de sigur pe
tron după ce credința în suveranitatea
națiunii a prins rădăcini în conștiința Jean Jacques Rousseau(Rousseau)
națională a francezilor.
 A treia etapă. Napoleon, imperiul și
absolutismul luminat al lui Voltaire
• Când Prima Republică a fost
înlăturată de Napoleon, lovitura
sa de stat nu a marcat și sfârșitul
revoluției, ci doar trecerea la a
treia fază:cea imperială. De data
aceasta, a fost rândul lui Voltaire
și al doctrinei sale a
absolutismului luminat. Teoria,
ca cea a lui Rousseau, păstra
suveranitatea statului nedivizată,
dar în acest caz ea nu era
transmisă poporului, ci rămânea
în mâinile monarhului. François-Marie Arouet(Voltaire)
• Ideea regelui-filosof datează încă din
antichitate. În secolul al XVIII-lea, mai
mulți monarhi europeni au fost convinși de
filosofii iluminiști să joace acest rol. Printre
ei, Ecaterina cea Mare a Rusiei, Împăratul
Iosif al Austriei, Frederic al Prusiei. În
schimb, regii francezi nu au fost atrași de
ideile lui Voltaire. Dar Napoleon da. Odată
ce a preluat puterea, el a adoptat proiectul
voltairian. A pus bazele unui guvern de și a
sprijinit crearea unor instituții de esență
baconiană, precum institutele politehnice sau
liceele, transformând educația într-una din
principalele priorități ale politicii imperiale.
• Napoleon devenise atât de popular în Franța,
încât regimul său nu a putut fi dărâmat decât Napoleon Bonaparte(Napoleon I)
de coaliția marilor puteri europene.
 Concluzie
• Revoluţia franceză(1789-1799)a fost un eveniment major al
epocii moderne care a dus la răsturnarea Vechiului Regim şi la
instaurarea unei noi ordini politice şi sociale în Franţa. Aceasta
avea la bază, în teorie, libertatea şi egalitatea tuturor cetăţenilor.
Principalele cauze au fost: inegalitatea socială (trei
stări:cler,nobilime și restul populației),problemele
economice(cheltuielile excesive ale monarhiei, costurile
războaielor și lipsa de reforme) și ideile iluminismului
(reprezentate de filozofi precum Voltaire, Rousseau și
Montesquieu) care au criticat puternic sistemul monarhic și au
pledat pentru drepturile omului și ale cetățeanului. Aceste idei
au încurajat populația să ceară schimbări politice și sociale.
 Sitografie

• historia.ro
• ro.wikipedia.org
 Mulțumim de vizionare!