Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Secolul al XVI-lea - Constituirea sistemului politic în Anglia cu echilibrul între monarhie și parlament.
- Parlamentul avea funcții importante în domeniile fiscal, legislativ și politic.
Dinastia Tudorilor - Menținerea echilibrului politic, evitând ofensarea Parlamentului.
Anul 1603 - Moartea Elizabetei I și trecerea tronului la dinastia Stuart.
Secolul al XVII-lea - Încercarea dinastiei Stuart de a impune un stil absolutist, ruptura echilibrului politic.
Cauzele revoluției engleze - Cauze economice, sociale, politice și religioase.
Relațiile feudale - Contradicție cu dezvoltarea capitalistă a economiei engleze.
Burghezia și nobilimea
engleză - Luptă pentru acces mai larg la puterea politică.
Dinastia Stuart și Biserica
Anglicană - Apropieri și divergențe cu catolicismul și puritanismul.
Iacob I Stuart și Carol I - Încercări de conducere absolutistă, ignorarea Parlamentului.
Anul 1628 - Conflictul dintre rege și Parlament, Petiția drepturilor.
Războaie civile și
Protectoratul - Parlamentul cel Lung și războaie civile în 1640.
- Conducerea lui Oliver Cromwell și instaurarea Protectoratului.
Revoluția Glorioasă - Restaurarea monarhiei după moartea lui Cromwell.
Anul 1688 - Revoluția Glorioasă și instaurarea lui Wilhelm al III-lea de Orania.
Declarația drepturilor - Act normativ care consfințea supremația Parlamentului asupra monarhiei.
- Garanții privind libertățile civile și limitarea puterii monarhului.
Actul de Toleranță (1689) - Garantarea drepturilor protestanților.
- Declarația drepturilor influențează documente precum Declarația de independență din SUA
Impactul internațional și Declarația drepturilor omului și cetățeanului din Franța.
Acest tabel sintetizează evenimentele și perioadele importante și oferă o privire de ansamblu asupra evoluției politice
și sociale din Anglia în secolul al XVII-lea.
Consulatul (1799-1804):
Context: Lovitura de stat din 18 brumar a dus la instaurarea unei dictaturi sub forma Consulatului.
Constituție: Constituția anului al VIII-lea (1799) a stabilit puterea de stat la trei consuli, cu Napoleon
Bonaparte având prerogative reale.
Putere Centralizată: S-a instituit un puternic aparat centralizat cu 12 ministere, iar Constituția a fost supusă
unui plebiscit cu rezultate masive pro-Napoleon.
Scop: Consolidarea dominației burgheziei prin reducerea treptată a rolului structurilor parlamentare.
Codul Civil (1804): Cunoscut sub numele de Codul lui Napoleon, a influențat legislația modernă europeană,
legiferând principii revoluționare precum egalitatea în fața legii și toleranța religioasă.
Alte coduri: Adoptarea Codurilor comercial și penal în 1808 și 1811.
Guvernarea și Impactul:
Avânt Economic: Avans rapid în revoluția industrială, creștere notabilă în industria textilă și metalurgică.
Politica Socială: Amnistierea emigranților nobili, recunoașterea vechilor titluri nobiliare, înnobilarea pentru
merite deosebite.
Învățământ: Centralizare strictă și control riguros, cu accent pe educația devotată credinței, împăratului,
patriei și familiei.
Libertatea presei: Restricții semnificative, închiderea majorității ziarelor.
Victorie notabilă: Cunoscută ca "bătălia celor trei împărați," una dintre cele mai mari victorii militare ale lui
Napoleon.
Tratatul de pace de la Presburg: Habsburgii au pierdut Veneția și Dalmația.
Extinderea Imperiului:
Confederația Rinului: Creată în 1806 din 16 state germane, devenind protectoratul lui Napoleon.
Alte așezări: Frații lui Napoleon au fost așezați pe tronurile Olandei și Neapolelui.
Relații cu Rusia:
Alianță aparentă: Înțelegere cu Rusia, recunoașterea cuceririlor franceze în schimbul libertății de acțiune în
Balcani și Suedia.
Schimbări teritoriale: Creația Regatului Westfalia și Ducatul Varșoviei.
Cauzele Declinului:
Trădări și intrare a aliaților: Armatele aliaților au apropiat-se de Paris, iar Napoleon a abdicat în favoarea
fiului său.
Congresul de la Viena: Restabilirea ordinii politice și teritoriale în Europa prin actul final din 9 iunie 1815.
Congresul de la Viena
Rădăcinile luptei
pentru drepturi în
epoca modernă
Despre drepturi oamenii au discutat încă din antichitate. În secolul al XVII-lea, Hugo Grotius și
alți exponenti ai școlii dreptului natural au susținut că omul este o ființă sociabilă și posedă
drepturi naturale. Iluminiștii au considerat drepturile naturale fundamentale și superioare
Epoca Modernă drepturilor stabilite de oameni.
Declarația de În acest document, se menționează pentru prima dată despre drepturile inalienabile ale omului,
independență a SUA considerate naturale. Printre acestea se numără dreptul la viață, libertate și proprietate, care nu
(1776) pot fi renunțate și nu pot fi încălcate de nicio formă de guvernare.
Propunea separarea definitivă de Anglia și proclamarea SUA ca libere și suverane. Textul lui
Thomas Jefferson în Declarația de Independență se inspiră din filosofia politică a lui John Locke
Rezoluția lui Richard și vorbește despre un contract între guvernare și guvernați, având dreptul de a denunța acest
Henry Lee (iunie 1776) contract în fața unei puteri opresive.
Revoluția Franceză Burghezia și starea a treia, deranjate de excluderea lor de la procesele politice, pledează pentru
Rădăcinile luptei
pentru drepturi în
epoca modernă
respectarea drepturilor naturale ale omului, considerate a fi libertatea, proprietatea, securitatea
(1789) și rezistența la opresiune.
Drepturile naturale ale omului sunt recunoscute ca inalienabile și trebuie protejate și respectate
Mișcări sociale și noile fără anumite condiții. Aceste idei au influențat apariția mișcărilor sociale și au contribuit la
idei filosofice evoluția conceptului de drepturi ale omului în societate.