În tranșeele luptei împotriva corupției în România se duce o bătălie grea de câțiva ani.

Deși o ofensivă majoră poate fi observată în ultimii ani, este evident că putem vedea doar
vârful icebergului și că victoriile obținute până acum nu garantează câștigarea războiului.
Având în vedere această perspectivă sumbră, ce măsuri s-ar mai putea lua pentru a
sprijini eforturile anticorupție ? Acest articol încearcă să aducă în prim plan una dintre
soluțiile mai puțin dezbătute – subminarea corupției prin educație.
Rezultatele concrete ale eforturile depuse în bătălia anticorupție încep să prindă contur :
ceea ce se asemăna cândva cu o gaură neagră, prin care dispareau fără urmă multe din
resursele ţării a devenit un proiect model pentru statele din jur. Corupţia – comparată cu
un veritabil cancer al societăţii şi economiei, care acaparează organismul şi infectează
ceea ce e sanatos – este fără îndoială cea mai mare provocare a României secolului XXI.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007 lupta anticorupţie în ţară a fost pusă
sub o lupă prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare instalat de Comisia Europeană,
care a menţinut o presiune benefică în acest domeniu.
Educația – o soluție de durată
În cadrul Strategiei Naţională Anticorupţie pe perioda 2013-2015 este cuprins un obiectiv
esențial al aceastei campanii, care pe cât de simplu pe atât de eficient : creşterea gradului
de educaţie anticorupţie.  În acest sens Strategia Anticorupţie în Educaţie pe 2013-
2015 are ca scop educarea personalului instituţiilor publice, a informării publicului cu
privire la impactul corupţiei şi introducerea tematicii anticorupţie în cadrul curriculei şi
programelor şcolare. Partea cheie a acestei strategii se regăseşte în obiectivul de ‘formare
a infrastructurii mentale a societăţii româneşti’ şi crearea unor generaţii care îşi însuşesc
un sistem de valori care promovează integritatea, etica şi respectul faţă de statul de
drept.
Completarea luptei directe duse de instituţiile anticorupţie şi de procurori cu o strategie
menită să combată cauzele corupţiei este esenţială, dacă ne dorim rezultate durabile.
Educația populației și în special a noilor generații poate fi pilonul de rezistență pe care să
se construiască o viziune corectă asupra corupției omniprezente și care să creeze o opinie
publică fermă și intransigentă. În momentul în care în spatele câtorva sute de procurori se
vor afla milioane de români care nu vor mai accepta corupția ca mod de viață, care vor
înțelege că tolerarea acestor practici înseamnă atât frustrări personale cât și un nivel de
trai nesatisfăcător, atunci eficiența acțiunilor anticorupție va fi maximizată.
Deşi prezente pe hârtie, măsurile concrete luate în această direcţie se regăsesc prea puţin
în practicile sistemului de educație din România. Printre inițiativele propuse se numără
introducerea tematicilor anticorupţie în cadrul programelor şcolare si a activităţilor
extracurriculare,  organizarea de evenimente destinate conştientizării riscurilor şi
consecinţelor negative ale corupţiei, crearea unui Cod Etic al Elevilor și monitorizarea
video a concursurilor şi examenelor naţionale. Această din urmă masură a fost aplicată cu
success în ultimii ani și deși a întâmpinat dificultăți și opoziție din partea celor implicați, a
condus la desfașurarea mult mai corectă a evaluării elevilor și la tragerea la răspundere a
celor care nu s-au supus acestor exigențe.
Introducerea în cadrul curriculei și predarea sistematică a noțiunilor anticorupție adaptate
vârstei, dublate de o atitudine exemplară și de o instruire permanentă a cadrelor
didactice, vor duce la crearea unor modele demne de urmat și a unor repere corecte în
gândirea elevilor. În cadrul acestor ore ar trebui să fie prezentate formele, cauzele şi
consecinţele corupţiei, metodele de identificare, prevenire şi combatere ale acestora, dar
şi cui se pot adresa dacă sunt martorii unor fapte de corupţie.  De asemenea ar putea fi
organizate întâlniri cu experți în domeniu, dezbateri și competiții școlare în care să fie
abordate aceste tematici. O astfel de programă ar pune bazele formării unor caractere
sănătoase, încurajând o mai mare implicare a elevilor atât în lupta anticorupţie cât şi în
societate.
Formarea moral-civică a individului este una dintre componentele de bază ale sistemului
educativ românesc şi devine cu atât mai necesară cu cât elevii înşişi sunt expuşi corupţiei
în mediul şcolar începând – în cele mai nefericite cazuri – cu clasele primare. Cauzele
corupţiei în educaţie sunt bine cunoscute şi au fost intens mediatizate: nivelul precar al
salarizării, sistemul ineficient de selecţie şi promovare a personalului sau numărul limitat
de campanii de prevenţie şi informare. Ca urmare a acestei situaţii se constată în multe
cazuri folosirea abuzivă a puterii de către dascăli în scopul unor beneficii materiale sau
financiare, având ca rezultat instalarea unor practici ale aşa numitei corupţii ‘vizibile’ (de
exemplu: condiţionarea rezultatelor elevilor de meditaţii particulare). În acest fel,  alături
de sistemul educativ social (familia, biserica, societatea civilă etc) sistemul de învăţământ
va putea juca într-adevăr un rol esenţial în formarea tinerelor generaţii şi a deprinderilor,
cunoştinţelor, comportamentelor şi valorilor acestora.
Ușor de zis, greu de făcut
Punerea în practică a măsurilor prezentate în Strategia Anticorupţie în Educaţie cu privire
la instruirea elevilor trebuie tratată ca o prioritate pe termen lung. În acest sens Guvernul,
prin intermediul specialiștilor din Ministerul Educației și cel al Justiției, trebuie să
elaboreze programa școlară anticorupție adaptată ciclurilor de învățământ și să
stabilească un calendar pentru realizarea manualelor și a altor materiale de instruire
interactivă. Totodată este nevoie de crearea unor criterii de selecție și de organizare a
cursurilor de instruire a cadrelor didactice care vor preda aceste noțiuni, avându-se în
vedere alocarea resurselor financiare necesare. În acest fel, proiectul de țară al unei
Românii educate punctat de Președintele Iohannis în discursul din 16 decembrie din
Parlament, poate să devină o realitate.
Ţinând cont de exemplele negative date de politicienii şi înalţii oficiali români care, deşi
cercetaţi penal pentru fapte de corupţie sau chiar condamnaţi definitiv, continuă să
ocupe funcţii de conducere în societate, dar și de multele cazuri de asa numită ‘corupție
mică’ prezentate în mass media, lupta anticorupţie prin educaţie va fi cu siguranţă una
mult mai complexă decât cea a procurorilor. Dificultatea apare deoarece în acest caz
vorbim de o schimbare completă a mentalităţii unei societăţi prin reeducarea şi formarea
populaţiei, ceea ce ar duce la dispariţia treptată a unor obiceiuri şi practici create pe
parcursul mai multor decenii.
Din nefericire nu există un drum mai uşor de urmat pentru România. O luptă anticorupţie
fără un cadru de prevenire este asemenea unei lupte cu morile de vant: fără a combate
sursa problemei prin abordarea unui nou mod de a gândi a viitoarelor generaţii, lupta
este ca şi pierdută. Epidemia generalizată de corupţia care împânzeşte în prezent ţara nu
va putea fi eradicată doar de lupta directă a 300 de procurori, fiind nevoie de un proiect
mult mai amplu prin care tinerii să devină promotorii şi nu spectatorii luptei anticorupţie.