Mecanismul de apărare a creditorului prin intermediul acțiunii

oblice potrivit Codului Civil al Republicii Moldova

Acțiunea oblică reprezintă un mijloc de protecție a drepturilor creditorului, fiind un

mecanism de recuperare a creanțelor, în urma neexecutării sau executării necorespunzătoare a
obligațiilor contractate.
În literatura de specialitate, acțiunea oblică este definită ca fiind “[d]rept al creditorului
(creditor oblic) de a exercita, în instanţă de judecată sau fără concursul ei, drepturile subiective
ale debitorului său, care refuză sau omite să le exercite în dauna primului, faţă de un terţ (debitor
oblic)”1
În conformitate cu art. 892 alin. (1) din Codul Civil al Republicii Moldova 2 (în continuare
- CCRM), acțiunea oblică reprezintă “acțiunea creditorului a cărui creanță este certă, lichidă și
exigibilă, în numele debitorului său și independent de voința acestuia, exercită drepturile și
acțiunile acestuia în cazul în care debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le
exercite”.
Elementele definitorii acțiunii oblice sunt:3
1. Creditorul oblic are dreptul de a pretinde realizarea unui drept subiectiv care nu îi
aparține;
2. Dreptul subiectiv realizat, real sau de creanță, se bucură de acțiuni în justiție;
3. Debitorul refuză sau omite să exercite dreptul subiectiv în cauză;
4. Pasivitatea respectivă dăunează creditorului oblic.
Condițiile de exercitare ale acțiunii oblice sunt deduse din art. 892 din CCRM, potrivit
căruia:
a) Creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă;
b) Creditorul acționează în numele debitorului său și independent de voința sa;
c) Debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să-și exercite obligațiile;
d) Creanța mai trebuie să fie lichidă și exigibilă cel târziu la momentul examinării
acțiunii;
1
Sergiu Baieş, Gheorghe Mîţu, Octavian Cazac, Valentina Cebotari, Sorin Brumă, Oxana Robu, Ion Creţu, Tatiana
Tabuncic, Aliona Cara. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor: Manual. Chişinău, Tipografia Centrală, 2015, p.
574.
2
Codul Civil al Republicii Moldova din 06.06.2002, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86 din
22.06.2002, modernizat prin Legea nr.133 din 15.11.2018 privind modernizarea Codului Civil și modificarea unor
acte legislative, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 467-479 din 14.12.2018. Republicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 66-75 din 01.03.2019.
3
Supra Nota de subsol 1, p. 574.
 e) Acținea oblică nu poate fi obiect al executării pe cale extrajudiciară, adică aceasta
acțiune poate fi existentă doar prin acțiune în instanța de judecată.
Potrivit art. 1560 alin. (1) din Codul Civil al României 4 (în continuare - CCR) în virtutea
acțiunii oblice “creditorul a cărui creanță este ceartă și exigibilă poate să exercite drepturile și
acțiunile debitorului atunci când acestea, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le
exercite”.
Pentru a înțelege domeniul de aplicare a acțiunii oblice, este binevenit să se recurgă la
următorul exemplu: “A” are o datorie față de “B”, și este creditorul lui “C”, atunci “B” se va
putea îndrepta cu scopul de a-și satisface creanțele spre “C” pe calea acestei acțiuni.
Pentru a putea fi intentată acțiunea oblică, trebuie întrunite condițiile ce urmează: condiții
față de debitorul inactiv, condițiile față de creanța creditorului oblic, condițiile față de dreptul
exercitat de creditorul oblic prin acțiunea oblică5.
Condițiile față de debitorul inactiv. După cum se menționează în CCRM la art. 892 alin.
(1), acțiunea oblică poate fi intentată doar atunci când debitorul refuză sau omite să-și exercite
drepturile sale față de creanța sa. În condițiile când debitrul își exercită drepturile sale, chiar și
greșit acesta are statut de debitor activ în relațiile sale cu debitorul său. În acest caz creditorii
sunt lipsiți de posibilitatea exercitării drepturilor sale prin intermediul acțiunii oblice. Cu toate
acestea, refuzul sau omiterea exercitării drepturilor debitorului, trebuie conex să fie în
detrimentul creditorului, adică creditorului să i se provoace careva daune (de exemplu, timp
îndelungat fără să-și acopere creanța).
Condițiile față de creanța creditorului oblic. Creanța creditorului față de debitorul său
potrivit art. 892 alin. (1) din CCRM trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Creanța creditorului
este certă, atunci când ea este fermă, adică existența ei să nu dea naștere la discuții, un exemplu
ar fi însăși contractul de împrumut; este lichidă, adică să aibă cuantumul determinat, iar acesta o
definitivează instanța de judecată; este exigibilă, adică ajunsă la scadență, iar nu suspendată
printr-un termen sau printr-o condiție;6
Este de menționat că potrivit art. 892 alin. (3) al CCRM, creanța trebuie să fie lichidă și
exigibilă cel târziu la momentul examinării acțiunii.
Codul de Pocedură Civilă al României7 la art. 663 alin. (2)-(4), sunt descrise condițiile pe
care trebuie să le întrunească creanța, pentru a fi posibilă intentarea acțiunii oblice.

4
Codul Civil al României din 17.07.2009. În Monitorul Oficial al României nr. 505 din 15.07.2011.
5
Supra Nota de subsol 1, pp. 576-581.
6
Crețu Ion, Comentariul la art. 599, în Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova, Chișinău, Editura ARC,
2006, pp. 123-124.
7
Codul de Procedură Civilă al României din 01.07.2010. În Monitorul Oficial al României din 10.04.2015, nr. 247.
 Astfel, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul
executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu
conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este
ajunsă la scadență sau aceasta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Mecanismul acțiunii oblice din Republica Moldova nu este atât de diferit de cel din
România, însă există unele deosebiri. Bunăoară este de menționat că potrivit art. 1560 alin. (1) al
Codului Civil al României nu se cere întrunirea elementului de lichiditate pentru înaintarea
acțiunii oblice.
Reieșind din cele menționate se deduce că pentru ca creanța să îndeplinească cele trei
elemente este necesar:
1. să existe proba reală a creanței; (exemple: contract de împrumut, recipisă și
oricare altă probă ce ar confirma existența creanței);
2. obiectul creanței trebuie să fie determinat, sau conține elemente care ar putea
proba existența sa reală, măsurabile în valută;
3. creanța trebuie să ajungă la scadență, mai simplu spus, atunci când creanța trebuie
stinsă.
Condițiile față de dreptul exercitat de creditorul oblic prin acțiunea oblică. Potrivit art.
892 alin. (2) din CCRM, nu pot fi exercitate prin acțiune oblică drepturile și acțiunile care sunt
exclusiv personale ale debitorului. Deci, o concluzie al celor expuse, este că creditorul nu poate
să-și exercite dreptul său prin intermediul acțiunii oblice asupra bunurilor insesizabile și bunurile
exclusive ale persoanei.
Există următoarele modalități prin care creditorul oblic, poate afla despre existența
creanțelor altor persoane față de debitorul său:
1. prin informarea creditorului oblic, personal de către debitorul său;
2. prin informarea creditorului oblic, de către debitorul oblic;
3. sunt însă situații când atât debitorul creditorului oblic nu spune despre existența
creanței față de sine, cât și debitorul oblic existent. În acest caz, creditorul oblic
trebuie să se informeze despre datoriile debitorului său.
Totuși, CCRM prevede la art. 893 și excepția acțiunii oblice, potrivit căruia debitorul
oblic poate opune creditorului oblic, orice excepție pe care are dreptul de a le opune propriului
creditor. Cum se cunoaște despre dreptul civil, această ramură de drept prevede regula generală,
și întodeauna există excepții, iar în tema abordată, debitorul oblic are dreptul de a se opune
cerințelor creditorului oblic, pentru drepturile sale pe care le-ar acționa și imputa propriului
creditor, adică debitorului creditorului oblic, astfel aplicânduse dispozițiile ce prevăd drepturile
debitorului față de creditor. O astfel de prevedere este înscrisă și în art. 1560 alin. (3) al CCR.
 În ceea ce privește efectele acțiunii, atunci art. 894 al CCRM, prevede că bunurile ce au
fost obținute pe această cale, intră în patrimonial debitorului, precum și, beneficiază toți
creditorii de acestea. Norma dată nu prevede un privilegiu al creditorului oblic, cu privire la
stingerea obligației debitorului său. Cu toate acestea, creditorul care a exercitat acțiunea oblică
beneficiază de un privilegiu asupra acelor bunuri în scopul rambursării cheltuielilor suportate în
legătură cu acționarea pe cale oblică (exemplu: taxa de stat și citarea pârâtului). În CCR la art.
1561 este indicat că nu se prevede niciun privilegiu pentru creditorul ce și-a exercitat dreptul prin
intentarea acțiunii oblice.
Ar fi necesar studierea următoarei spețe: La data de 05 iunie 2018 SA “Termoelectrica”,
a depus acțiune oblică, în interesele APLP 51/307 mun. Chișinău (în continuare - APLP),
împotriva lui L.V. cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în mărime
de 16460,70 lei, neachitată în perioada 01.11.2012-20.04.2018 pentru apartamentul său,
precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 493,82 lei pentru taxa de stat.
Deci, din materialele dosarului rezultă următoarele:
1) SA “Termoelectrica” este creditor al APLP (fiind debitor), deoarece aceasta
prestează servicii de gospodărie comunală, inclusiv alimentarea cu energie
termică, beneficiarii serviciului fiind toți locatarii, inclusiv L.V., care au
beneficiat de serviciul prestat și având obligația de a achita contravaloarea
conform facturii primite, iar în caz de neachitare, beneficiarii de energie termică, a
datoriilor la serviciile locativ-comunale, APLP fiind în drept să acționeze
consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei și chiar au obligația de a o face,
pentru a stinge creanța față de SA “Termoelectrica” din contul achitărilor
efectuate de către subconsumatorii restanți. Iar din cauza neonorării obligațiilor de
plată, la 28 mai 2018, datoria la consumul energiei termică constituie suma de
517004,00 lei, astfel devenind de fapt debitor al SA “Termoelectrica”;
2) APLP este creditor al lui L.V. (fiind debitor), deoarece conform contractului de
livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 5463 din 11 decembrie 2002,
încheiat între SA “Termoelectrica” și APLP, ultimul și-a asumat obligația de a
achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate, pentru toți
beneficiarii blocului răspunzător, L.V. fiind obligat de a achita contracostul
serviciilor prestate din factura primită.
Cu toate acestea, APLP nu a acționat în judecată consumatorii restanți, inclusiv pe L.V.,
scopul fiind încasarea datoriei de la ultimul pentru consumul energiei termice în sumă de
16460,70 lei acumulată pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 30 aprilie 2018, din lipsa mijloacelor
financiare pentru achitarea taxei de stat și a altor cheltuieli de judecată.
 În consecință pentru a evita prejudiciul, SA “Termoelectrica” și-a exercitat dreptul de a se
adresa în instanța de judecată cu acțiune în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime
prin acțiune oblică, întrunind toate condițiile prevăzute în art. 598-5998 CCRM.
Prin hotărârea de primă instanță, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de
SA “Termoelectrica”, în interesele APLP, fiind încasată de la L.V. în beneficiul APLP, datoria
pentru consumul energiei termice pentru toată perioada restantă, suma de 16460,70 lei, precum și
s-a încasat de la L.V. în beneficiul SA “Termoelectrica”, cheltuielile judiciare, taxa de stat în
mărime de 493,82 lei, iar pentru citarea publică a părâtului în sumă de 50 lei.
L.V. nefiind de acord, acesta din urmă a declarant apel împotriva hotărârii luate de primă
instanță, și a cerut casarea hotărârii și emiterea uneia noi de respingere a acțiunii.
Prin decizia instanței de apel, apelul declarant a fost respins și s-a menținut hotărârea
primei instanțe. Aceasta a ținut cont de Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 9, prin care
este spus că plățile pentru serviciile prestate, inclusiv de energie termică, se achită lunar. Dovadă
al datoriei îl reprezintă facturile transmise de cei care prestează servicii. Iar instanța a conchis că
conform probelor și materialele dosarului, L.V. nu a achitat datoria pentru furnizarea energiei
termice în perioada 2012-2018. Instanța nu a ținut cont de argumentele apelantului precum că
apartamentul său este deconectat de la rețeaua de aprovizionare cu energie termică, mai mult ca
atât instanța a considerat eronat concluziile apelantului, precum că acesta ar fi achitat conform
procentului corespunzător locului de consum debranșat de la rețeaua de energie termică.
După aceasta L.V. a declarant recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu
pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Potrivit încheierii Curții Supreme de Justiție 10, a ținut morțiș să conchidă că consideră
recursul declarant de către L.V. fiind unul neîntemeiat și a urmat să fie inadmisibil, motivând
faptul că, nu este suficient simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, ci urmând a fi
expuse amănunțit motivele pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o
hotărâre neîntemeiată, plus la aceasta recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor
de lege, ci ar trebui o argumentare critică în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

8
Numerotarea articolelor este de până la modernizarea Codului civil al RM.
*În continuare, la analiza acestui dosar, se va opera cu CCRM de până la modernizare.
9
Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 191 din 19.02.2002, despre aprobarea Regulamentului cu privire
la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă.
Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 29-31 din 28.02.2002. Modificat prin Hotărârea de Guvern
nr. 722 din 08.06.2016, cu privire la modificarea, completarea și abrogarea unor hotărâri ale Guvernului, în
Monitorul Oficial nr. 163-168 din 16.06.2016.
10
Încheierea Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție din 13 mai
2020. Dosarul nr. 2ra-551/20. << http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=56151>>.
se bazează. În cele din urmă curtea a dispus că recursul se consideră inadmisibil declarat de către
L.V. și încheierea a fost declarată irevocabilă.
În urma tuturor acelor expuse, am putea veni cu următoarele afirmații:
a) Creanța îndeplinește cele trei elemente de: certă – conform contractului de
furnizare a energiei termice; lichidă – factura lunară pentru furnizarea energiei
termice; exigibilă – prin faptul că obligația de a achita contravaloarea serviciilor
revin pentru fiecare lună în parte și trebuie achitată până la data indicată în
factură;
b) În urma contractului de livrare-utilizare a energiei termice apă caldă nr. 5463 din
11 decembrie 2002, încheiat între SA “Termoelectrica” și APLP, ultimul și-a
asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei furnizate, iar
contractul este valabil și trebuie executat conform regulilor de executare a
contractelor cu bună-credință;
c) Odată ce creanța nu a fost stinsă de către V.L., acesta devine debitor în favoarea
lui APLP, iar ultimul devine debitor către SA “Termoelectrica”. După o altă
ordine de idei, SA “Termoelectrica” este creditor oblic, iar L.V. este debitor oblic.