IACOB CRISTINA-ALEXANDRA-GABRIELA

AMG 2,GRUPA 2

SIDA

Definitie:
SIDA(sindromul imunodeficientei umane dobandite) este o afectiune provocata de
virusul imunodeficientei umane,HIV, care ataca si distruge progresiv sistemul
imunitar al organismului.Virusul Imunodeficientei Umane(virusul HIV) este cel care,
in urma infectiei, declanseaza Sindromul Imunodeficientei Umane(SIDA). Este
important de retinut ca nu toate persoanele infectate cu virusul HIV manifesta si
SIDA. Aceasta afectiune apare in cazul persoanelor infectate cu HIV si conduce la o
expunere marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer.

Cauzele infectiei cu SIDA

Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu o

persoana seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii.
Ea este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita. Transmiterea
virusului SIDA se face in trei modalitati principale:

pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de
lichid prostatic sau de secretii vaginale);
pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate,
utilizarea de seringi infectate);
pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si
in cursul alaptarii materne.

Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o

contaminare prin muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund,
in caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat niciun caz de
transmisie de acest tip.
Calea sangvina-Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat
la 90%, fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri
pe cale venoasa. Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara
sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un factor subestimat de
contaminare, a carui importanta ramane de evaluat si care justifica cea mai mare
atentie, cel putin individuala. Transmisia prin acele de acupunctura sau prin cele de
tatuaj si prin lamele de ras este posibila din punct de vedere teoretic.

Calea sexuala-Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale
putand fi contaminante in diferite grade. Transmisia infectiei este favorizata de
microtraumatismele mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza
ulceratii la nivelul organelor sexuale, prin raporturile sexuale in perioada menstrei
(perioada cea mai contaminanta la femeia seropozitiva) si prin sodomie (coit anal),
din cauza fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient si un singur raport sexual ca sa
se produca contaminarea.

SIDA - transmiterea de la mama la fat:

Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei
poarta anticorpii mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi.
Se poate incerca totusi sa se verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu
varsta de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evolueaza
lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii si foarte rapid (in mai
putin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri. Exista un risc de transmisie a HIV
prin laptele matern. Desi n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia
Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii hraniti la san de mamele seropozitive
pana la 15% dintre infectile cu HIV ar putea fi ocazionate de alaptare

Simptomele infectiei cu SIDA:

Tabloul clinic al acestei infectii prezinta o variabilitate foarte mare, de la perioade

lungi asimptomatice, pana la o evolutie fulminanta. Din momentul infectarii exista o
serie de etape evolutive.

Infectia acuta -Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul primei luni

de la contactul infectat.Infectia HIV este rareori diagnosticata in aceasta perioada.
Aceasta primo-infectie ia aspectul unei mononucleoze infectioase:
 febra care poate dura si o luna;
tumefactie a ganglionilor limfatici;
curbaturi, dureri articulare;
eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;
disfagie (greutate la inghitit) dureroasa.

In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza
mucoasele, ca si ulceratii bucale. Mult mai rar survin manifestari neurologice:
meningita acuta limfocitara, paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica,
encefalita. Aceasta primo-infectie dispare spontan in aproximativ o luna.

Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA

Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de

multiplicare a virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin niciun
simptom. In 20% pana la 50% din cazuri aceasta se manifesta prin adenopatii
(umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente. Acestea sunt, in general,
simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala, maxilara, submaxilara si
occipitala.

Etapa simptomatica a infectiei cu SIDA

Progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologia infectilor HIV.

Etapa SIDA- Este definita prin scaderea celuleor CD4 sub 200 celule/mmc, sau de
aparitia unei patologii definitorii SIDA.

Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al organismului

pot aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:

Senzatie de oboseala cronica;

Inflamarea nodulilor limfatici;
Probleme de respiratie;
Febra si frisoane;
Scadere in greutate;
Tuse uscata.
In stadii avansate ale infectiei, apare și SIDA, manifestata prin simptome precum:

Diaree cronica;
Aparitia de limfoame si infectii recurente;
Iritatii ale pielii;
Aparitia herpesurilor genitale;
Dureri de cap constante;
Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort;
Paloare;
Transpiratii nocturne.

Diagnosticarea infectiei cu SIDA

Initial, se efectueaza un test ELISA. Daca testul este pozitiv, se efectueaza un

test Western Blot de confirmare. Daca ELISA este negativ insa exista suspiciune
clinica sau epidemiologica de infectie HIV recenta, fie se efectueaza incarcatura
virala, fie se repeta testul ELISA.

Testele ELISA si Western Blot pot fi negative in primele luni (maxim 6 luni), cat
timp organismul nu a inceput sa produca anticorpi (fereastra serologica), motiv
pentru care o serologie negativa trebuie repetata la 6 luni.

Diagnosticarea HIV este foarte importanta deoarece inceperea unui tratament

inainte de instalarea complicatiilor creste speranta de viata.

Tratamentul infectiei cu SIDA

Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care actioneaza

in diferite etape ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este intotdeauna
combinat (bazat pe asocieri medicamentoase), administrandu-se mai multe
antiretrovirale pentru a se asigura blocarea mai multor mecanisme de replicare
virala.

Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece intreruperea

tratamentului duce la pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei (cresterea
sau mentinerea celulelor CD4) si este asociat cu un risc crescut de dezvoltare a
rezistentei la medicamentele utilizate.
In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai redusa,
mortalitatea fiind in principal pusa pe seama progresiei SIDA si asocierei infectilor
oportuniste. Sub tratament eficace speranta de viata creste, ajungand la valori
similare cu ale populatiei fara HIV.