PROIECTAREA

CURRICULARĂ
{
Asist. dr. Lorena Peculea
 Termeni şi sintagme cheie
proces curricular
proiectarea curriculum-ului/ proiectarea
curriculară
elaborarea curriculum-ului
implementarea curriculum-ului
monitorizarea curriculum-ului
evaluarea curriculum-ului
reglarea şi optimizarea procesului curricular
 Caracteristicile proiectării
curriculare
Abordarea curriculară urmăreşte, cu prioritate, optimizarea
raporturilor de relaţionare organică şi de corespondenţă
dintre componentele structurale ale curriculumului,
precum şi între acţiunile de predare, învăţare şi evaluare

Caracteristici ale proiectării curriculare:

focalizarea instruirii pe achiziţiile finale ale învăţării
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea şi dezvoltarea
personalităţii elevilor
structurarea clară a ofertei educaţionale a şcolii în raport cu
interesele, aptitudinile şi aşteptările elevului, precum şi cu
aşteptările societăţii
 Caracteristicile proiectării
curriculare
Noua proiectare curriculară presupune trecerea de la o
succesiune fixă a conţinuturilor existente în manualele
unice la autentice practici didactice reflexive, la
demersuri didactice personalizate, la valorificarea
personalizată a programei şcolare (care trebuie însă să
fie parcursă în întregime), la citirea personalizată a
manualului (respectiv a manualului alternativ), la
selectarea şi structurarea conţinuturilor de către profesor
(prin păstrarea, adaptarea, completarea, înlocuirea sau
omiterea anumitor conţinuturi din manualele şcolare şi
prin realizarea transpoziţiei didactice interne).
 Principiile generale ale proiectării
curriculare
articularea în manieră sistemică a componentelor
procesului de învăţământ: finalităţi, conţinuturi,
strategii de instruire şi autoinstruire, strategii de
evaluare şi autoevaluare, timpul de instruire
asigurarea coerenţei şi convergenţei finalităţilor
educaţionale ale sistemului de învăţământ, respectiv ale
diferitelor etape de şcolarizare
centrarea activităţii educaţionale pe influenţarea
formativă a educaţilor
stimularea participării active şi depline (intelectuale,
afectiv-motivaţionale şi psihomotorii) a educaţilor
 Exercițiu aplicativ

Argumentaţi sintetic necesitatea deplasării

accentului de la curriculumul centrat pe materia
de învăţat la curriculum centrat pe elev.
Comentaţi aserţiunea: "ideea învăţământului
centrat pe elev ... a modificat în întregime modul
de a aborda problema conţinuturilor educaţiei."
(L. D’Hainaut (coord.), 1981)
Interogaţii legate de dimensiunile structurală şi
funcţională ale curriculumului
Etapele proiectării curriculumului
Proiectarea curriculumului reprezintă o acţiune continuă, permanentă,
care precede demersurile instructiv-educative, indiferent de
dimensiunea, complexitatea sau durata acestora.
La nivelul macrostructurii (la nivel naţional): este un proces
continuu, care implică atât perioade şi demersuri de schimbare
profundă, cât şi de stabilitate referitoare la Curriculumul Naţional

La nivelul mezostructurii (la nivel judeţean): recomandări pentru

proiectarea curriculumului la nivelul şcolii, pentru coordonarea
implementării acestuia, pentru evaluarea lui secvenţială şi finală

La nivelul microstructurii: este ansamblul operaţiilor de anticipare

a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor instrucţiei şi educaţiei şi
strategiilor de evaluare, precum şi a relaţiilor dintre acestea la:
Nivelul instituţional
Nivelul catedrelor
Nivelul individual
Etapele proiectării curriculum-ului
În perspectiva organizării funcţionale a procesului de
învăţământ, proiectarea didactică devine activitatea principală a
cadrelor didactice

A. Elaborarea/ proiectarea curriculumului

A.1. Analiza finalităţilor educaţionale, a
competenţelor generale şi specifice vizate şi a nevoilor
educaţionale ale educaţilor
A.2. Stabilirea obiectivelor curriculare
A.3. Selectarea disciplinelor de studiu/
conţinuturilor
A.4. Organizarea conţinuturilor/ temelor
A.5. Design-ul şi structurarea situaţiilor de
învăţare, prefigurarea şi articularea experienţelor de învăţare
Etapele proiectării curriculum-ului
B. Implementarea curriculumului (Organizarea situaţiilor
de învăţare şi inducerea/ generarea experienţelor de
învăţare)

C. Evaluarea curriculumului (a pertinenţei, eficienţei şi

valorii sale educative)
C.1. Stabilirea scopului, a strategiilor, a
criteriilor şi procedurilor de evaluare
C.2. Realizarea evaluării didactice secvenţiale
şi finale

D. Reglarea şi ameliorarea/ optimizarea procesului

curricular.
 Modelul de proiectare curriculară centrat pe
competenţe – argumente din perspective multiple
Competenţele - ansambluri integrate de cunoştinţe, capacităţi şi
abilităţi de aplicare, operare şi transfer al achiziţiilor, care
permit desfăşurarea cu succes a unei activităţi, rezolvarea
eficientă a unei probleme sau a unei clase de probleme/ situaţii
(Bocoș, M., Jucan, D., 2010)
Competenţele pot fi: disciplinare, interdisciplinare şi transversale/
transferabile (luarea de notiţe, sistematizarea etc.; formularea de
situaţii-problemă şi rezolvarea lor; relaţionarea cu cei din jur,
empatizarea cu ei; lucrul în grup, colaborarea; participarea la
conducerea colectivă a unei activităţi; spiritul critic etc.)
8 domenii de competențe-cheie: (Comisia Europeană, 2006)
(1) Comunicarea în limba maternă
(2) Comunicarea în limbi străine
(3) Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii
(4) Competenţa digitală (TSI – Tehnologia Societăţii informaţiei)
(5) Competenţa socială şi competenţe civice
(6) A învăţa să înveţi
(7) Iniţiativă şi antreprenoriat
(8) Sensibilizare şi exprimare culturală
 Modelul de proiectare curriculară centrat pe
competenţe – argumente din perspective multiple
1. Din perspectivă pedagogică
Modelul simplifică şi eficientizează structura curriculumului şi asigură o
eficienţă mai mare proceselor de predare, învăţare şi evaluare
Curriculumul este valorificat în ipostaza "curriculumul ca reprezentare a
acţiunii"
Predarea câştigă în flexibilitate, devine important ce anume trebuie
format la elevi
Învăţarea câştigă în relevanţă şi în eficienţă, devine transparentă trecerea
de la cunoştinţele savante la cunoştinţe de predat şi la cunoştinţe predate
Evaluarea este sprijinită semnificativ întrucât achiziţiile finale ale elevilor
sunt exprimate în termeni de competenţe

2. Din perspectiva proiectării curriculumului

se urmăreşte formarea şi dezvoltarea unui sistem de competenţe
educaţionale funcţionale, de bază, cu specific acţional şi care pot fi
evaluate uşor, competenţe necesare elevilor pentru a-şi continua studiile
sau pentru a se încadra pe piaţa muncii
 Modelul de proiectare curriculară centrat pe
competenţe – argumente din perspective multiple

3. Din perspectivă psihologică

răspunde recomandărilor psihologiei cognitive, referitoare la
valorizarea competenţelor în scopul realizării în mod eficient a
transferului şi mobilizării cunoştinţelor şi abilităţilor în contexte noi
şi dinamice

4. Din perspectiva şcolii ca instituţie a comunităţii

permite realizarea de evaluări ale şcolilor (şi ale sistemului
educaţional) de către agenţii educaţionali implicaţi: părinţi,
autorităţi locale, sponsori etc.

5. Din perspectiva politicii educaţionale

modelul răspunde paradigmelor actuale, oferind deschideri inter- şi
transdisciplinare, posibilitatea transcederii disciplinelor şi a
cristalizării unor competenţe transversale
 Exercițiu aplicativ

Reflectaţi la necesitatea obiectivă a utilizării/ integrării în

practica educaţională a curriculumului centrat pe elev.
Raportându-vă la această paradigmă:
a) Realizaţi o listă de comportamente
dezirabile ale cadrului didactic, în organizarea şi medierea
experienţelor de învăţare, în sprijinirea activităţii cognitive
şi metacognitive a elevilor.
b) Realizaţi o listă de comportamente
dezirabile ale elevilor.
 Alte modele de proiectare
curriculară

curriculum bazat pe discipline

curriculum bazat pe structuri indisciplinare
curriculum bazat pe învăţarea deplină
curriculum bazat pe activitatea elevului
curriculum umanist

Puncte tari și slabe?

Statutul conţinuturilor în proiectarea
curriculară
Conţinuturile sunt valorificate în didactica modernă ca
vehicole de formare a unor competenţe funcţionale, ca
instrumente de vehiculare cognitivă, de accesare şi
procesare activă şi formativă a informaţiilor.

,,…Punctul focal al curriculei trebuie să fie elevul şi nu materia

(s.n.); liniile sale de forţă trebuie să fie opţiunile
fundamentale ale politicii educative. De aceea, când se
vorbeşte de conţinutul curriculumului trebuie să înţelegem că
nu este vorba de enunţări de materii de învăţat, ci de scopuri
exprimate în termeni de competenţe, mod de a acţiona sau de a
şti în general al elevului (s.n.)." (L. D’Hainaut (coord.),
1981).
 Responsabilități în proiectarea curriculară

Responsabilităţi la nivel guvernamental/ naţional:

Elaborează structura legislativă, regulamentele şi
recomandările curriculare, cadrul general de curriculum,
incluzând obiectivele şi standardele generale, precum şi
cerinţele de certificare a studiilor.
Produce instrumentele de evaluare la nivelul sistemului
educaţional.
Oferă suporturile de curriculum necesare inspectoratelor
şcolare judeţene şi reţelelor şcolare ale acestora.
Alocă resursele necesare către inspectoratele şcolare
judeţene.
Evaluează realizarea curriculumului la nivel de sistem şi pe
componente ale acestuia.
 Responsabilități în proiectarea curriculară

Responsabilităţi la nivel teritorial – zonal/ judeţean:

Dezvoltă politici de implementare a curriculumului.
Oferă resursele şi suportul financiar necesare pentru
realizarea curriculumului.
Asigură calitatea programelor la toate nivelele de
şcolarizare.
Elaborează şi diseminează materiale instrucţionale,
recomandări şi ghiduri de implementare curriculară.
Evaluează realizarea programelor.
Oferă consultanţă şi programe de formare continuă a
cadrelor didactice.
 Responsabilități în proiectarea curriculară

Responsabilităţi la nivelul şcolii:

Asumă o strategie de aplicare a curriculumului, potrivit cu
politicile prefigurate la nivelele anterioare.
Dezvoltă programele proprii de studiu.
Determină tipurile de curriculum şi extensiunile acestora.
Coordonează programele de dezvoltare curriculară.
Realizează formarea continuă a profesorilor proprii.
Evaluează realizarea curriculumului pe discipline şcolare
şi clase de elevi etc.
 Responsabilități în proiectarea curriculară
Responsabilităţi la nivelul clasei, respectiv al profesorului:
Identifică nevoile subiecţilor educaţiei.
Realizează următoarele acţiuni, în scopul proiectării activităţii
didactice la nivel micro:
- Lectura personalizată a programei şi a
manualelor şcolare
- Elaborarea planificării calendaristice
(orientative), pe termen mediu
- Efectuarea proiectării secvenţiale, pe termen
scurt (a unităţilor de învăţare şi a lecţiilor/ activităţilor didactice).
Îmbogăţeşte curriculumul diferitelor discipline.
Asigură individualizarea curriculumului, elaborează planuri
individuale de educaţie.
Realizează diferenţierea curriculară.
Evaluează rezultatele elevilor şi îi sprijină în procesul de
învăţare.
 Bibliografie
Bocoș, M., Jucan, D., (2008), Fundamentele pedagogiei.
Teoria și metodologia curriculumului. Repere și
instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura
Paralela 45, Pitești.
Chiş, V. (2001), Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Chiş, V. (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Creţu, C. (2000), Teoria curriculum-ului şi conţinuturile educaţiei –
Curs, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi.
Păun, E.; Potolea, D. (coord.) (2002), Pedagogie. Fundamentări
teoretice şi demersuri aplicative, Editura Polirom, Iaşi.
Seguin, R. (1991), Élaboration et mise en oeuvre des programmes
scolaires (Guide méthodologique), UNESCO, Paris.
Ungureanu, D. (1999), Educaţie şi curriculum, Editura Eurostampa,
Timişoara.
Vogler J. (coord.) (2000), Evaluarea în învăţământul preuniversitar,
Editura Polirom, Iaşi.