SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,, FEG”

DISCIPLINA: CHIRURGIE TORACICA SI CARDIOVASCULARA NURSING SPECIFIC

CURS: 7

ANGIOCARDIOGRAFIA

ü Tehnica. Angiocardiografia se realizeaza prin injectarea pe cateter a unei

substante de contrast radioopace şi înregistarea imaginii obtinute pe film, cu
ajutorul razelor Röntgen.
ü Importanta. Angiocardiografia permite studierea anatomiei radiologice a
cordului şi marilor vase, servind pentru diagnosticul malformatiilor
congenitale şi a functionarii anormale a valvelor cardiace. Pe baza imaginii
radiologice a ventriculului stâng se pot calcula volumele ventriculare.
ü Valorile normale obtinute prin această metodă, raportate la suprafaţa
corporală sunt:
· Volumul telediastolic (VTD):70±20 ml/mp
· Volumul telesistolic (VTS):24±13 ml/mp
· Volumul sistolic (VS): 45±13 ml/mp
· Fracţia de ejecţie (FE): 0.67 ± 0.08
ü Coronarografia reprezintă o variantă a angiografiei care constă în
injectarea selectivă a substanţei de contrast în vasele coronare, în scopul
aprecierii integrităţii acestora.
Se stabilesc astfel existenta stenozelor
coronariene, localizarea, numarul, grd, tipul, lung
stenozei lungimea si eventualele calcificari,
circulatia colaterala, anevrisme, etc. Datele
coronarografiei sunt de regula completate cu cele
obtinute prin caterism cardiac stg si
ventriculografie stg Indicatiile explorarii invazive
ü AP cu simptome severe (cls III si IV)
ü A. instabila - Pacienti cu dureri repetate ,
sugestive pt AP dar la care investigatiile
neinvazive nu sunt concludente
ü AP tardiva sau precoce post IMA - pacientii

1
 valvular peste 50 de ani cu sau fara angina dar cu
modificari sugestive pe EKG pt o ischemie -
pacientii cu disfunctie VS daca se considera de
origine ischemica

ELECTROCARDIOGRAMA

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a variaţiilor de potenţial

electric, care iau naştere la suprafaţa corpului, datorită activităţii cardiace.
ÎNREGISTRAREA ELECTROCARDIOGRAMEI

Electrocardiograful este aparatul folosit pentru înregistrare, fiind format

din următoarele componente:

· sistemul de preluare a semnalului, cuprinzând electrozii, cablurile de

conectare la pacient şi un bloc de intrare care conţine rezistenţele necesare
pentru construcţia diverselor derivaţii unipolare. Electrozii sunt plăcuţe
metalice, învelite într-un material textil, umezit cu ser fiziologic.
Culorile cablurilor pentru electrozii membrelor sunt standardizate astfel:

- galben - pentru mâna stângă

- roşu - pentru mâna dreapă
- verde - pentru piciorul stâng

- negru - pentru piciorul drept

· sistemul de amplificare a semnalului;

· sistemul de afişare a semnalului, pe hârtie milimetrică sau pe
osciloscop catodic. Înregistrarea se poate face pe unul sau mai multe
canale simultan, în funcţie de tipul aparatului.

ü Tehnica de înregistrare este următoarea:

2
 · pacientul este aşezat în decubit dorsal, relaxat, într-o cameră cu
temperatură de confort (18-22oC), pentru a evita contracţiile musculare
anormale, care parazitează traseul cu EMG;
· se fixează electrozii stabil, cu o bandă elastică, în punctele menţionate;
· se înregistrează curba de etalonare a voltajului. În mod uzual 1mV=10
mm. De pe această curbă se apreciază amortizarea aparatului;
· se înregistrează electrocardiograma pe rând în fiecare derivaţie. Viteza
de derulare a hârtiei este în mod obişnuit de 25 mm/s (deci 1mm=0.04
sec).

PROTEZAREA VALVULARĂ
Protezele sunt operaţii de înlocuire a valvelor defecte.Valvuloplastiile sunt
operatii de refacere a valvelor afectate.
Cele 4 valve cardiace (tricuspidă, mitrală, aortic, pulmonară), funcţionează
ca nişte uşi cu sens unic între camerele inimii (atrii şi ventricole) şi permit
circulaţia sângelui ce trece prin inimă numai înainte, împiedicând refluxul acestuia
deorece se închid. Cele mai frecvent afectate valve sunt mitrale şi aortic,
producându-se insuficienţa valvulară. Boala se tratează iniţial medical iar mai
târziu chirurgical.
Protezele folosite sunt valve artificiale ce pot fi :
-biologice – confecţionate din ţesut biologic (animal sau uman) ;
-mecanice – care sunt cu disc, hemidisc sau bilă.
Valvele biologice se fac din pericard bovin sau porcin şi se cunosc mai
multe tipuri de bioproteze: Ionescu-Shiley, Carpentier-Edwards, Hancock. Au o
durată de 10 ani, nu dau tulburări hemodinamice, nu necesită tratamente cu
anticoagulante permanent, tinerele femei pot face copii. Se fac cercetări pentru
durabilitate de 20 ani.
Protezele mecanice au durabilitate de 15-20 ani şi necesită tratament cu
anticoagulante permanent.
Hemogrefele sunt recoltate de la cadavre proaspete, conservate prin răcire
(îngheţare la -800C) şi permit păstrarea câteva luni în gheaţă carbonică (-150-
190oC) în vapori sau azot lichid.

3
 Comisurotomia este intervenţia chirurgicală la nivelul valvei mitrale
(operaţie practicată în caz de stenoză mitrală ce presupune lărgirea şi corecţia
mitralei ce se poate efectua pe cord închis prin toracotomie). Operaţia pe cord
deschis se practică în caz de calcificări valvulare, recidive ale stenozei mitrale,
tromboze întinse.

DESCRIEREA UNOR TEHNICI SPECIFICE ÎN

CHIRURGIA CARDIOVASCULARĂ

 MONITORIZAREA TENSIUNII ARTERIALE SÂNGERÂNDE

Metoda invazivă sau sângerândă se realizează prin introducerea unui
cateter direct într-o arteră (frecvent folosite sunt radiala şi femurala). Metoda este
utilă în perioada de circulaţie extracorporală (CEC) şi în perioada postoperatorie
când bolnavul se află la terapie intensivă.
Materiale necesare:
- sistem de monitorizare special gata pregătit;
- cateter arterial;
- dispozitive de fixarea mâinii;
- mănuşi şi comprese sterile, pense sterile, câmp steril, seringi şi ace
speciale;
- betadine;
- xilină 1%;
- fir chirurgical pentru fixarea cateterului la piele;
- leucoplast.

Tehnica este realizată de către medic iar asistenta supraveghează

traductorul şi spală continu cu ser heparinat linia arterială pentru prevenirea

4
formării cheagurilor de sânge, urmăreşte continu bolnavul supraveghind culoarea
tegumentelor, temperatură, puls, TA.

TA se va măsura şi prin metoda neinvazivă cu ajutorul tensiometrului

electronic atunci când pacientul este stabil hemodinamic şi medicul decide
suprimarea liniei arteriale de supraveghere a TA sângerânde.

Complicaţii:

- lezarea nervului;
- edemul membrului superior;
- peteşii, flictene;
- tromboflebită.
 MĂSURAREA PRESIUNII VENOASE CENTRALE (PVC)

PVC reprezintă presiunea sângelui din imediata apropiere a cordului drept,

respectiv din vena cavă superioară şi atriul drept.

PVC dă indicaţii despre funcţionalitatea inimii drepte (atriul şi ventricolul

drept).

Valori normale PVC=5-15 mm Hg

Măsurarea PVC se realizează prin introducerea unui cateter într-o venă

centrală. Tehnica se realizează cu anestezie locală.

Materiale necesare:

- cateter venos central cu două sau trei căi, cu ac de puncţie lung/scurt;

- comprese sterile, mănuşi sterile, câmp steril, pense sterile;
- xilină 1% pentru anestezie;
- soluţii dezinfectante (betadine);

5
- linia de monitorizare a PVC pregătită cu ser fiziologic steril (0,9%)
heparinat sau cu ser glucozat izotonic 5%;
- trusă de perfuzie, tub de racordare la cateterul din venă;
- materiale sterile pentru pansamentul locului de puncţie.

Pregătirea bolnavului:

- psihică;
- fizică: pacientul aşezat în decubit dorsal fără pernă în timpul măsurării,
cu repaus la pat de cel puţin 30 minute înainte de executarea tehnicii.

Tehnica măsurării PVC:

- bazată pe principiul vaselor comunicante, presiunea din vena cavă

corespunde înălţimii la care se ridică lichidul în coloana scalei de
măsurat;
- nivelul 0 de pe scală trebuie să fie situat la aceeaşi înălţime cu
ventriculul drept ;
- creşterea rapidă a PVC este semnul ce anunţă tamponada cardiacă.

Complicaţii:

- infecţia la nivelul cateterului;

- tromboflebita;
- embolia gazoasă;
- deconectarea accidentală.

Măsurarea electronică a PVC

- cu aparate electronice;

6
 - pompa trebuie să funcţioneze cel puţin 30 minute pentru ca senzorul
electronic de presiune să atingă presiunea de funcţionare.

 MONITORIZAREA PRESIUNII ÎN ARTERA PULMONARĂ ŞI

CAPILARUL PULMONAR

Se realizează prin metoda cateterismului cu cateterul central Swan-Ganz

şi se efectuează în sala de operaţie prin inserţia acestuia în vena jugulară internă
sau vena subclavie de către medicul chirurg.

Materiale necesare:

- trusa set pentru cateterizarea arterei pulmonare;

- materiale sterile pentru pansamente;
- mănuşi sterile;
- halate sterile.

Tehnica măsurării:

- cateterul Swan-Ganz este din fibră optică şi poate măsura continuu

saturaţia în Oxigen, debitul cardiac;
- se injectează ser fiziologic steril rece sau la temperatura camerei pe
capătul proximal (atriul drept). Termistorul de la capătul distal va
măsura modificările de temperatură în timp;
- se va injecta ser de cel puţin 3 ori, iar media valorilor obţinute va
reprezenta debitul cardiac.

Complicaţii:

- bloc atrioventricular sau bloc de ram drept;

7
 - leziuni endocardice şi valvulare;
- lezarea arterei pulmonare;
- infarct pulmonar;
- folosit numai la adulţi, contraindicat la copii.

 MONITORIZAREA SATURAŢIEI PERIFERICE A

OXIGENULUI

Este importantă pentru monitorizarea respiraţiei şi circulaţiei şi se

realizează prin metoda oximetriei aplicând transductorul pe deget, haluce sau
lobul urechii. Citirea se face pe ecranul monitorului determinându-se
concentraţia în Oxigen a hemoglobinei periferice.

 INJECŢIA INTRACARDIACĂ

Este o intervenţie de extremă urgenţă prin care se introduc în sistemul

circulator direct în organul său central medicamente de importanţă vitală
(cofeină, adrenalină sau amestec de atropină, adrenalină şi strofantină).

Indicaţii:

- sincopă cardiacă;
- accidente (stop cardiac) după anestezie;
- şoc traumatic;
- şoc hemoragic;
- intoxicaţii.

Medicul execută totdeauna puncţia prin înţepare în inima dreaptă.

Materiale necesare:

8
- seringă sterilă 10 ml;
- ac de puncţie lung de 8-10 cm;
- soluţia medicamentoasă de injectat;
- soluţii pentru dezinfecţia tegumentelor;
- comprese sterile, tampoane de vată sterile;
- leucoplast.

Pregătirea bolnavului:

- se dezbracă până la jumătate;

- se aşează în decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat;
- membrele superioare în abducţie se imobilizează şi se menţin de către o
altă asistentă;
- raderea pilozităţii când este cazul;
- badijonarea cu soluţie dezinfectantă a regiunii precordiale pe suprafaţă
mare.

Locul puncţiei:

- spaţiul 4 intercostal stâng pe marginea superioară a coastei a 5 – a la 2

cm de marginea stângă a sternului.

Tehnica:

- acul se înfinge perpendicular pe suprafaţa toracelui, după ce traversează

tegumentul se îndreaptă uşor oblic spre mediastin;
- când apare sânge în seringă vârful acului este în cavitatea ventricolului
stâng, se introduce cantitatea de medicament şi se extrage brusc acul;
- se badijonează locul şi se pansează steril.