Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
situaţia copilului care solicită statutul de refugiat (minor cetăţean străin sau
apatrid) neînsotit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu
se află în îngrijirea unei alte persoane, precum şi a minorului lăsat neînsoţit
după ce a intrat pe teritoriul României, susţinerea intereselor acestuia pe
parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către
direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază
administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului
Administraţiei şi Internelor unde urmează a fi depusă cererea.
Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului se
analizează cu prioritate. În scopul susţinerii adecvate a intereselor
copilului, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
desemnează o persoană cu studii superioare juridice sau de asistenţă socială
din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat, care să
susţină drepturile copilului şi să participe, alături de acesta, la întreaga
procedură de acordare a statutului de refugiat.
În situaţia în care se constată că persoana desemnată de către direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului nu îşi îndeplineşte
corespunzător obligaţia de apărare a intereselor copilului sau dovedeşte rea-
credinţă2 în îndeplinirea acesteia, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate
solicita înlocuirea acestei persoane.
Pâna la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a
statutului de refugiat, cazarea copiilor se realizează într-un serviciu de tip
rezidenţial prevăzut de prezenta lege, aparţinând direcţiei generale de
1
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, Republicată
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare.
2
Cristiana Mihaela Crăciunescu, Dan Lupaşcu, op. cit., p. 421.
asistenţă socială şi protecţia copilului sau unui organism privat autorizat.
7
Legea nr. 567/2001 pentru ratificarea Protocolului facultativ cu privire la implicarea copiilor în conflicte
armate, la Convenția privind drepturile copilului, semnat de România la 6 septembrie 2000
data primirii notificării de către Secretarul general al Națiunilor Unite. În
cazul în care la expirarea termenului de un an statul parte denunţător este
implicat într-un conflict armat, denunţarea nu îşi va produce efectul înaintea
încheierii conflictului armat.8
Consecinţele directe ale unui conflict armat presupun recrutarea
ilegală, violenţa sexuală, omorul, mutilările, separarea de familii,
tratamentul, detenţia ilegală sau dizabilitatea cauzată de război.
Consecinţele indirecte ale războiului presupun accesul redus la
serviciile de bază, creşterea sărăciei, malnutriţiei, bolile, stigmatizarea în
mediul familial şi comunitar (de exemplu, copilul asociat forţelor sau
grupurilor armate care revin în familie, ori fetele care au născut copii ca
urmare a cazurilor de viol).9
Într-un conflict armat internaţional copiii sunt protejaţi prin
garanţiile fundamentale referitoare la tratamentul persoanelor care nu
participă la ostilităţi, enunţate în articolul 3 comun celor patru Convenţii de
la Geneva I, II, III, IV din 1949, care prevede: ”În caz de conflict armat
neprezentând un caracter internaţional şi ivit pe teritoriul uneia dintre
Înaltele Părţi Contractante, fiecare dintre Părţile în conflict va trebui să
aplice cel puţin următoarele dispoziţii:
Persoanele care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor
armate putea să ofere serviciile sale Părţilor în conflict. Părţile în conflict se
vor strădui, pe de altă parte, să dispună
8
Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate la Convenția privind drepturile
copilului, art. 2, 3, 4, 6, 9, 11.
9
Zaharia Virginia, Protecția specială a copiilor în dreptul internațional umanitar, Chișinău, 2016, p. 47