Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
„Istoria nu a cunoscut până acum situația în care o femeie de o
condiție atât de joasă să se ridice la o asemenea poziție“.
„În ziua aceea - își nota publicistul istoric Alain Decaux - Ecaterina
purta o rochie roșie, brodată cu fir de aur, adusă tocmai din Paris,
patria modei universale. Lumina soarelui juca pe paietele și
diamantele răsfirate pe acoperă mintele de pe cap. Cinci doamne
de companie duceau trena rochiei, în timp ce țarul, un gigant de
doi metri, cu tunică bleu, brodată cu argint și la poale cu mătase
roșie, o ținea de braț. El dorise această ceremonie cu tot
dinadinsul. În ciuda tuturor reacțiilor de împotrivire“, care veneau,
se zice, dinspre rudele apropiate ale lui Petru cel Mare.
2
Cum civilii nu prea erau animați de spiritul de sacrificiu al
militarilor, au cerut voie să părăsească localitatea. Printre cei care
s-au refugiat, s-a numărat și preotul Gluck, împreună cu
servitoarea sa, Marta, o fată de 17 ani, fiica familiei Skavronski,
țărani săraci din Livonia suedeză. Abandonată de părinți, neștiind
nici să scrie nici să citească, tânăra a intrat în slujba preotului, pe
dormit și mâncare, ajutându-l la menaj, la spălat, cusut, călcat etc.
3
„Gluck a început să peroreze un discurs în trei puncte, conform
cărora: fiind saxon, era în mod natural aliat al țarului; fiind aliat,
trebuia pus imediat în libertate; fiind liber, trebuia să se stabilească
undeva lângă Moscova, unde ar putea fi folosit ca interpret“.
Despre ochii lui Petru cel Mare a scris și Saint Simon: El îi vedea
„negri, mari, vii, pătrunzători, bine conturați“. Se mai spunea
despre țar că „eleganța nu era punctul lui forte. În schimb avea
buze cărnoase și ten rozaliu. Nu putea fi văzut decât într-o tunică
simplă, verde, cu revere mari și roșii, cu un suport de spadă din
piele neagră. Detesta să poarte perucă, mănuși sau manșete
ample. Dimineața își primea vizitatorii cu boneta de noapte pe cap,
și într-un halat de casă. La dejun venea deseori în cămașă. Ceea ce
nu l-a împiedicat să fie unul din geniile istoriei rusești“.
5
Pentru a fi numai a lui, țarul a instalat-o într-o căsuță de lemn de pe
malurile Nevei, a botezat-o în credința ortodoxă, dându-i numele de
Ecaterina Alekseevna și o numea, îndrăgostit până în vârful
urechilor, „Katerinușca“ sau „hirzensfreudchen“ - mica mea
prietenă de suflet. Acolo, în căsuța de lemn de pe Neva, își
petrecea nopțile Petru cel Mare.
Trebuie spus, totuși, așa cum s-a întâmplat în mai toate iubirile
celebre, relația dintre Petru cel Mare și Ecaterina nu a fost liniară.
Au existat și urcușuri, dar și coborâșuri. Potrivit concepției sale, că
nici o femeie nu este de neînlocuit („în afară doar poate de
Ecaterina“, recunoștea el), țarul își permitea din când în când
escapade erotice prin alte paturi.
Dar, modestă și discretă, „ea nu-i dădea sfaturi decât atunci când i
le cerea. Avea vederi pline de bun simț această femeie de la țară.
7
Discernea ușor pe adevărații oameni devotați de cei falși. În multe
situații la salvat pe Petru de la mici erori, care ar fi putut deveni
foarte grave“.
8
Spre surprinderea lui, Sofrov a venit de la negocierile cu turcii cu
propuneri atât de avantajoase pentru partea rusă, încât țarul a
exclamat:
„Ei, drăcie! Numai un nebun s-ar fi gândit ieri seară la așa ceva!
Cum s-a produs miracolul?“.
9
„Pe 19 februarie 1711, la ora 7 dimineața, la capela prietenului său,
Menșikov - generalul care i-o dăduse țarului pe slujnica Marta
Skovronska - s-a căsătorit, după datinile rusești, cu Ecaterina
Alekseevna. Două fetițe superbe, de cinci și trei ani, domnișoare de
onoare, au ținut trena imensă a miresei“.
Și continuă:
10
„Ecaterina era însoțită de așa zise doamne de onoare. Erau în cea
mai mare parte servitoare germane care slujeau și, drept doamne
de onoare, cameriste, bucătărese și spălătorese. Aproape toate
acestea erau în brațe cu câte un copil bogat înveșmântat și, când
erau întrebate dacă este al lor, răspundeau cu nemăsurată plăcere
și plecăciuni după obiceiul rusesc: Țarul ne-a făcut cinstea de a ne
dărui acest prunc“.
11
Așadar era sau nu frumoasă Ecaterina? În sensul obișnuit al
cuvântului, nu!, au fost de părere cei mai mulți. Și totuși, s-au
întrebat nu chiar atât de puțini, cum a reușit să subjuge atâția
bărbați din înalta societate, terminând cu însuși Petru cel Mare,
unul dintre cei mai de seamă țari ai Rusiei? Simplu! Sa afirmat și se
mai afirmă încă:
12
Rusiei „se întreținea cu ei în mai multe limbi străine, pe care toți se
întrebau cum și când le învățase“.
13