ISTORIA IMPERIULUI ROMAN

Acum 2000 de ani, lumea era condusa de romani. De la haos la razboaie

civile, Imperiul roman a devenit si mai puternic, imbratisand si unind sub acelasi
nume zeci de culturi diferite. Din Anglia pana-n Africa, din Siria pana-n Spania,
unul din 4 oameni de pe Pamant traiau sub legea Romana.
Imperiul Roman din primul secol combina brutalitatea cu luxul civilizatiei,
cucerind noi teritorii prin teroare, tiranie si lacomie.
Nasterea Imperiului Roman este ingropata in mituri. Arheologii au luat urmele
primelor asezari in Paletine Hill, acestea datand de acum 750 de ani i.e.n.
Descoperirile se leaga de legenda care spune ca Roma a fost fondata in 21 aprilie
753 i.e.n.
Latinii s-au asezat in zona Romei acum 1000 de ani i.e.n. Duceau o viata
simpla, primitiva. Se ocupau cu crescutul animalelor precum porci, oi, capre,
bovine si traiau in colibe facute din lemne si paie.
Cum au reusit acesti oameni sa puna bazele unui oras ce mai tarziu avea sa
domine lumea?
Ascensiunea Romei nu era inevitabila, dar a beneficiat de avantaje inca de la
inceput. Roma se intindea doar la cativa kilometri de mare si de posibilitatea unui
comert. Italia este pazita de Alpi la nord si de mare in tot imprejurul ei.
 Romanii au fost influentati de greci. Acestia s-au stabilit in sudul Italiei de
astazi, si au format orase precum Cumea si Tarentum, aducand cu ei si tehnologia
lor avansata. Romanii au invatat de la greci diverse lucruri, precum scrisul si cititul.
Nici religia nu a fost ocolita, aproape toata mitologia romanilor fiind derivata din
mitologia greaca: Jupiters – Zeus, Mars – Ares, Venus – Afrodita etc.
Grecii nu au fost singurii migratori care s-au stabilit in peninsula. La nord,
etruscii s-au asezat in regiunea Toscana si Umbria acum 1000 – 900 ani i.e.n.
Etruscii s-au dezvoltat ca agricultori si viticultori, dar si ca artizani ai unei
ceramici deosebite. Au fost considerati mai avansati tehnologic fata de vecinii lor.
Minele de plumb, cositor, fier sau cupru au furnizat materia prima pentru o
metalurgie din care se aprovizionau pana si grecii sau cartaginezii. Etruscii s-au
organizat in orase-sate incepand cu secolul 8 i.e.n.

Herodot spune ca etruscii provin din regiunea anatoliana Lidia, dar Dionis din
Halicarnass atesta faptul ca de fapt etruscii erau locuitori nativi ai Etruriei, care isi
spuneau Rasenna. Acest mister al originii etruscilor a condus catre numeroase
studii, incepand cu secolele XV si XVI, continuand si in prezent. De asemenea, nici
limba etrusca nu este foarte bine descifrata, majoritatea informatiilor pe care le
avem despre etrusci provin din surse romane.
Patria de origine a etruscilor se numea Tuscia. Dar Thyscia (citit tuscia) era
numele stravechi al Tisei, vecina cu Muntii Apuseni, de unde au plecat etruscii.
Acest lucru confirma indubitabil ca Tuscia italiana a conservat numele originar al
patriei etruscilor. Chiar numele Tisei consemnat documentar in secolul al XI-lea
alaturi de Tyscia, este de origine etrusca, el insemnand “putin”, posibil nume dat
acestui rau in comparatie cu fluviul Dunarea.
Etruscia era o societate predominant urbana, jucand un rol important in
dezvoltarea comertului. Etruscii extravaganti erau privind de romani ca fiind slabi
si decadenti. Si etruscii au imprumutat din cultura grecilor multe elemente.
Etruscii nu aveau obiceiul sa scrie epopei precum grecii, ci foloseau scrisul
mai mult pentru ritualuri, precum triburile din Dacia. Se remarca o similitudine
intre anumite cuvinte etrusce si corespondentele lor romanesti, ceea ce ar duce spre
concluzia ca ambele limbi au avut la baza fondul vechi european. Iata aici cateva
cuvinte: ame – mama, ati – tata (tati), carath – grad, nuk – nu, terg – targ, vinus –
vin.

In jurul anilor 650 - 600 i.e.n, etruscii au traversat Tiber si au ocupat Latium.

Formarea Imperiului Roman

Dupa instaurarea imparatului Augustus, in anul 27 i.e.n, s-a ales forma de
conducere monarhica. Augustus a ales pentru sine termenul de princeps, iar regimul
instaurat de el a dat perioadei de inceput a imperiului (secolul 1 – 3 i.e.n.) numele
de principat.
Diocletian si Constantin cel Mare au inaugurat monarhia absoluta de drept divin,
si au deschis epoca dominatului (sec. 4 – 5).
Imperiul Roman este cel mai vast si compact imperiu al antichitatii, una din cele
mai unitare si durabile macroformatiuni statale din istoria omenirii. Imperiul
Roman s-a extins prin cuceriri, unind pentru prima si singura data toate hotarele
limitrofe Marii Mediterane, transformand-o intr-o Mare Internum. Intre granitele
Imperiului Roman, care insumau peste 10.000 de kilometri, traiau pe o suprafata de
3,3 milioane pe km. patrati aproximativ 50 - 60 de milioane de locuitori. Circa 1 / 5
din populatia din acea vreme a globului.
In timpul dinastiei Antoninilor (96 – 192) Imperiul Roman a atins apogeul
expansiunii teritoriale si a puterii militare.
Gaius Octavius, nepotul lui Iulius Cezar, si-a consolidat pozitia prin
infrangerea rivalului sau la putere, Marc Antoniu, in batalia de la Acium din anul
31 i.e.n. Gaius a declansat un amplu proces de restructurare a tututor institutiilor
statului, fiind constient ca anii de razboi civil au lasat Roma intr-o stare de anarhie
si ca societatea romana nu era inca pregatita sa accepte controlul total al unui
despot.
Gaius a reusit sa castige simpatia tuturor. A desfiintat armatele sale si a
organizat alegeri in urma carora a fost ales in functia de consul.
In anul 27 i.e.n. a returnat puterea Senatului Romei si s-a oferit sa renunte la
suprematia militara peste Egipt, insa Senatul Roman nu numai ca l-a refuzat, dar i-a
dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei si Siriei. Mai tarziu, Senatul i-a dat si
titlul de Augustus, insemnand “cel venerat”.

Data de 27 i.e.n. este considerata in mod oficial ca fiind inceputul Imperiului

Roman. Fiind cel care facea regulile, a inventat si o noua functie, si anume cea de
imparat al Romei, oferind controlul intregii armate romane. El folosea insa adesea
titlul civil de “Princeps”.
La 19 august, anul 14 e.n. Augustus a lasat la conducere locul lui Tiberius, fiul
sotiei sale Livia Drusilla, dintr-o alta casatorie.
Mai tarziu, in vremea imparatului Claudius, (41-54) imperiul s-a extins si in
Britania, iar in vremea imparatului Traian (98-117) imperiul isi va atinge maxima
intindere. Traian a cucerit Dacia, Mesopotamia si unele parti din Arabia.
Incetarea razboaielor de cucerire ar fi avut ca efect imediat reducerea
numarului de sclavi si implicit scaderea productivitati si rentabilitatii marii
propietati.
La dezvoltarea provinciilor secolul al II lea contribuie si imparatul Hadrian, care
usureaza fiscalitatea si anuleaza datoriile acestora fata de Roma. Cucerirea Daciei a
consolidat economia si finantele statului roman.
Imparatul Hadrian, ce a domnit intre 117 si 138, a decis sa abandoneze
Mesopotamia si partile Daciei de est, care fusesera incluse in Moesia.

Caderea Imperiului Roman – In asteptarea barbarilor

Dupa multe razboaie a urmat si o perioada de pace. Insa nu pentru mult timp.
Secolul al III-lea a fost dominat de o anarhie militara, ce a dus la un haos total.
Legiunile isi proclamau comandanti ca imparati si au avut loc multe razboaie civile.
Imparatul Aurelian (270-275) in urma conflictelor civile si impartirea in doua a
imperiului, a decis in anul 271 sa abandoneze provincia Dacia.
Secolul al III-lea a adus declinul Imperiului Roman. Imparatul Constantin in
incercari disperate de a reunifica imperiul, a dat un edict de toleranta religioasa
(anul 313), in urma caruia crestinismul a devenit o religie favorizata, sperand ca
sub un singur zeu va reusi sa potoleasca si sa uneasca oamenii.
A infiintat si o noua capitala, “Roma Secunda”, devenita cunoscuta sub
numele de Constantinopol.
Ultimul imparat care va conduce pentru o scurta vreme intreg imperiul a fost
Theodosius I, 394 – 395. In anul 380 a proclamat crestinismul ortodox ca religie
oficiala, iar in 381 a fost tinut la Constantinopol al doilea sinod ecumenic.
Dupa anul 395 niciun imparat nu va mai conduce Imperiul Roman. Oficial, nu
erau doua imperii, unul de Apus si unul de Rasarit. Ci era un imperiu cu doi
imparati.
In anul 410 vizigotii condusi de Alaric au devastat Roma. Imperiul de vest s-a
accentuat in vremea lui Valentinian al III-lea (423-455), continuand sa piarda
teritorii.
Nu mai era cale de intoarcere, indiferent ce s-ar fi facut. Imparatii romani
ajunsesera niste marionete ale unor comandanti germanici.
Romulus Augustulus a fost inlaturat de la putere in anul 476 de Odoacru, un
comandant german din armata romana, recunoscandu-l in schimb pe Zeno (474-
491) ca singurul imparat roman.
Imperiul roman din orient a trecut mai usor de pericolele barbare din secolul
V. Iustinian (527-565) a incercat chiar sa recucereasca occidentul roman. Romanii
au recucerit Italia, dar economia romana s-a prabusit din pricina razboaielor.

Dupa multe razboaie, romanii pierd din nou teritorii. Italia a fost atacata de
lombarzi iar sudul Spaniei va fi pierdut din nou.
 In vremea lui Iustinian, romanii au platit un tribut scump ca sa pastreze
pacea, orientand atentia imperiului la est.
In anul 800, papa de la Roma, Leo III l-a incoronat pe regele francilor
Charlemagne ca imparat al romanilor, ducand la formarea Imperiului Romano-
german.
In perioada dinastiei macedonene (867-1056) imperiul a inceput sa-si revina,
cucerind parti din estul Anatoliei, Siria, Armenia, sudul Italiei si intreaga peninsula
Balcanica.
Istoria Imperiului Roman a avut parte de multe urcusuri si coborasuri. In
jurul anilor 1081 – 1118 imperiul a inceput cruciadele impotriva musulmanilor,
profitand de pe urma acestora.
In secolul XIV, Anatolia a fost cucerita de turci, iar otomanii vor trece in
Europa in 1354, ocupand Gallipoli. In 1453 otomanii cuceresc Constantinopolul,
iar apoi in 1461 si Trapezuntul, marcand astfel sfarsitul imperiului roman.

De ce s-a prabusit Imperiul Roman?

Una din teorii spune ca degradarea agriculturii a cauzat declinul economic al

Imperiului. Din pricina multor migratori, Imperiul a inceput sa se clatine. Orasele
romane nu erau facute pentru populatii mari, iar insuficienta mancarii a putut fi una
din cauzele inceperii declinului. Zone intregi au fost desertificate si multe animale
au disparut. Sclavia si taxele prea mari au fost un alt motiv. Acestea au fortat
fermierii sa renunte la agricultura si sa se mute in orase. Lipsa mancarii, a apei,
aparitia unor boli, au fost picaturi ce au ajutat la caderea Imperiului Roman.
Inflatia si taxele prea mari au dus la inchiderea minelor, slabind si mai tare
economia.
In urma unor analize a scheletilor umani descoperiti, s-a descoperit in oase
substante otravitoare, inhalate probabil prin unele condimente foarte populare in
Imperiu.
Adrian Goldsworthy, un istoric englez, sustine ca Imperiul Roman s-a
sfarsit din pricina razboaielor civile frecvente si legiunile romane, pentru controlul
Imperiului. Armata fiind slabita, si depinzand de o societate tot mai slabita, nu avea
cum sa castige lupta cu numarul dusmanilor care era din ce in ce mai mare.
Autoritatea centrala fiind slabita din pricina razboaielor civile tot mai dese,
problemele sociale si economice, au dus la o incapacitate politica de a mentine
controlul.
 Joseph Tainter, in cartea sa “The Collapse of Complex Societies”, spune
ca agricultura s-a degradat, in timp ce populatia a crescut. Romanii in schimb au
incercat sa rezolve aceasta problema cucerind noi teritorii. Ca o consecinta a
cresterii Imperiului, si cheltuielile au crescut.
Dovezile din scheletii descoperiti arata ca oamenii au fost sub-nutriti, iar conditiile
tot mai degradante au dus pana la urma caderii acestei societati.
Conditiile foarte precare in care traiau oamenii au dat nastere la aparitia unor boli si
epidemii. William McNeil, in urma unor studii, spune ca intre anii 165 si pana in
secolul III populatia Imperiului de Vest s-a injumatatit.
O alta teorie spune ca si crestinismul a avut un rol in declinul Romei, facand
populatia mai putin interesata de sloganul “aici si acum” asteptand in schimb
rasplata in ceruri.
Istoricul Vegetius spune ca declinul Imperiului a survenit din pricina
mercenarilor germani infiltrati la comanda legiunilor romane. “Germanizarea” ca
un rezultat a diluarii culturii, loialitatea catre comandantii Romani si nu catre
guvernul Roman, a dus probabil la sfarsitul acestui Imperiu.
Vergetius sustine ca nu prabusirea economiei si industriei a dus la prabusirea
Romei, ci a declinului agriculturii si a pamantului care nu mai era cultivat, deseori
din pricina invaziilor barbare.
Imperiul fiind macinat de numeroase pericole, atacuri externe; rascoale din
peninsula si din provinciile Galia, Egipt, Africa; nesiguranta drumurilor fapt ce
pagubea economia; luptele pentru tron, in care adesea erau implicate si legiunile au
dus intr-un final la sfarsitul unui imperiu cu o istorie sangeroasa, plina de cuceriri si
razboaie.
Sfarsitul Imperiului Roman de Apus a marcat sfarsitul unei ere, si
inceperea uneia noi, Evul Mediu.
Emil Cioran spunea ca “a fost nevoie ca barbarii sa
distruga Imperiul roman pentru ca Europa sa se poata naste.”