ÎNOT TERAPEUTIC

Asistent Dr.
POP NICOLAE HORAŢIU
 OBIECTIVE
 Înţelegerea metodelor:

• Bad Ragaz Ring Method (BRRM)

• Ai Chi

• Watsu
Bad Ragaz Ring Method (BRRM)
 Este un concept terapeutic care se
desfăşoară în raport de 1:1.

 Terapeutul asigură punctul fix pentru

pacient, de aceea terapeutul trebuie să fie
bine pregătit şi precis, acesta trebuie să
cunoască foarte bine principiile metodei şi
să stăpânească foarte bine prizele pentru
a avea succes în aplicarea acestei metode.
 Istoric
 Metoda elveţiană BRRM se bucură de o
istorie îndelungată.

 În 1920, un vânător găseşte un izvor în

apropierea oraşului Pfafers. Imediat după
aceasta au fost săpate în piatra muntelui
mici bazine şi lumea a început să
frecventeze aceste băi improvizate.

 Pentru că accesul la acest spa era dificil în

 1840 apa a fost direcţionată spre oraşul
Bad Ragaz.
Istoric
 Apa era folosită în tratarea diferitelor
afecţiuni fizice sau psihice, cei care
foloseau aceste băi, stăteau aici ore
întregi.

 În 1930 terapeuţii au început să

folosească apa în atrofii musculare sau
scăderi ale amplitudinii de mişcare.
 Mişcările din apă erau unidimensionale,
imitând mişcările de pe uscat.
Istoric
 La începutul anilor 1950, în Wildbad,
Germania, terapeuţii au introdus metoda
inelelor, aşezând pacienţii în inele
plutitoare şi direcţionându-i spre terapeut
sau îndepărtându-i de terapeut (Tum
Suden 1955, 1972; Knupfer 1956, 1958).

 Tratamentul putea astfel să fie diferenţiat

 pentru că rezistenţa se aplica manual.

 Metoda Wildbad folosea cu precădere

exerciţii de stabilizare şi creştere a forţei
musculare.
Istoric
 Din perspectiva neurofiziologică şi fiziologică
metoda Wildbad nu se supunea legilor
specificităţii şi preciziei.
 Prin introducerea metodelor de facilitare
neuromusculară (Kabat 1952, 1953; Knott şi
Voss 1968), terapeuţii din Europa au încercat să
 introducă mişcările tridimensionale în
hidroterapie (Davies 1967).
 Cooperarea între Beatrice Eggar, kinetoterapeut
elveţian şi James McMillan, fondatorul metodei
Halliwick, a dus la integrarea mişcărilor
tridimensionale, diagonale în noua metodă cu
folosirea inelelor plutitoare Bad Ragaz (Zinn
1975, Egger 1990).
 Principiimecanice şi
tratamentul fizic
 Cunoştinţele despre biomecanică,
hidrodinamică şi neurofiziologie sunt
necesare în terapia rezistivă BRRM.

 Atunci când caracteristicile unei mişcări,

cum ar fi direcţia, intensitatea, velocitatea
influenţează şi articulaţiile învecinate, se
generează o mişcare continuă
(KleinVogelbach 1981).
 Principiimecanice şi
 Orice mişcare continuă modifică starea de
echilibru, forţând corpul să reacţioneze
pentru a găsi o nouă stare de echilibru
stabil.
tratamentul fizic
 Aceste reacţii se manifestă în două
etape:

• Pacientul frânează mişcările continue

prin mişcări active în direcţie opusă
(forţă activă).
 Principiimecanice şi
• Pacientul foloseşte o parte sau mai
multe părţi ale corpului ca şi
contragreutate pentru a reduce efectele
mişcării continue (forţă pasivă
activată).
tratamentul fizic
 În BRRM, atât forţa activă cât şi forţa
pasivă activată sunt folosite.

 Din punct de vedere fiziologic doar forţa

activă este importantă, dar cunoaşterea şi
 Principiimecanice şi
activarea potrivită a forţei pasive este
foarte importantă în folosirea corectă a
metodei BRRM.
tratamentul fizic
 Dacă se acţionează unilateral asupra corpului în
decubit dorsal, centrul de greutate se va depărta
de linia medială a corpului, provocând rotirea în
jurul axului longitudinal.
 Pentru a preveni acest fenomen, activităţi
contrare vor fi iniţiate.
 Aceste reacţii pasive, contrare au valoare
terapeutică pentru că sunt mişcări automate,
reactive şi de cele mai multe ori inconştiente
 Principiimecanice şi
(pacientul nu îşi dă seama de ele).
 Aceste mişcări automate apar încet, cu forţă
redusă şi pot fi uşor controlate de terapeut.
tratamentul fizic
 Exemple de mişcări pasive activate, în decubit dorsal:

Mişcarea activă în Efect Mişcare pasivă activată în

şoldul drept şoldul stâng

Flexiune Bazinul se scufundă sau Extensie

cade

Adducţie în flexiune Corpul se roteşte spre Contracţia musculaturii

stânga rotatorilor interni
 Principiimecanice şi
Rotaţie externă în Corpul se roteşte spre Adducţie
flexiune stânga
 Facilitarea neuromotorie
proprioceptivă
 BRRM este cunoscută şi sub numele de
facilitarea neuromotorie proprioceptivă
(FNP) în apă.
 FNP se defineşte ca metoda care
stimulează sau produce mecanisme de
răspuns neuromotor în urma stimulării
diferiţilor proprioceptori (Knott şi Voss
1968).
 Pacientul foloseşte întotdeauna rezistenţa
opusă de terapeut ca bază de susţinere şi
astfel echilibrul este asigurat mai mult
sau mai puţin continuu.
 Facilitarea neuromotorie
 Rezistenţa opusă de terapeut este
continuă pe tot parcursul execuţiei.
proprioceptivă
 Atunci când corpul uman pluteşte pe apă,
este în stare de echilibru.
 Totuşi, o singură mişcare poate schimba
relaţia dintre centrul de greutate şi
punctul în care acţionează forţa
ascendentă şi astfel corpul iasă din poziţia
stabilă de echilibru.
 Starea de echilibru poate fi restabilită în
 Facilitarea neuromotorie
două moduri:
• Prin folosirea unor dispozitive de stabilizare
(elemente flotante ajutătoare);
• Mâinile terapeutului care asigură singurul suport
real şi punct de fixare.
proprioceptivă
 În plutirea liberă, staţionarea corpului în
apă, invocarea stretch-reflex este
imposibilă, spre deosebire de FNP pe
uscat, stretch-reflexul nu poate fi utilizat
pentru a iniţia mişcări în apă.
 Facilitarea neuromotorie
 Rezistenţa în BRRM este asigurată de
mâinile terapeutului şi de frecarea cu apă.
 În unele protocoale, echilibrul instabil
creează imposibilitatea de a duce
mişcarea la amplitudine maximă.
 De regulă sunt folosite doar unele
protocoale ale FNP în BRRM.
 Facilitarea neuromotorie
proprioceptivă
 Principii de bază ale FNP folosite în BRRM
Rezistenţă Rezistenţa izotonică şi izometrică se aplică pe toată amplitudinea de
adaptată mişcare şi este adaptată în funcţie de capacitatea pacientului.

Terapeutul simte calitatea mişcării pacientului în timpul activităţii

dinamice şi este capabil să influenţeze această calitate prin adaptarea
rezistenţei opuse.
Stimuli: tactili, Prinderea corectă şi indicii tactili transmişi de terapeut, stimulează
verbali proprioceptorii din piele, muşchi şi articulaţii şi facilitează mişcarea.

Comenzile scurte şi precise din partea terapeutului facilitează mişcările

active.
Tracţiunea sau Tracţiunea şi aproximarea unei terminaţii nervoase senzitive la nivelul
aproximarea unei articulaţii şi iniţierea unei contracţii reflexe (prin aproximare) sau
susţinerea unei contracţii izotonice (prin tracţiune).
Întindere Stretching-ul poate fi folosit ca tehnică într-un protocol, nu la începutul
 acestuia.

Facilitarea neuromotorie
proprioceptivă
 Principii de bază ale FNP folosite în BRRM
Iradierea Stimularea unui muşchi puternic induce iradierea în muşchi mai slabi şi
le amplifică acestora activitatea.

Folosirea diagonalelor tridimensionale în protocol asigură cel mai

Protocol crescut randament muscular.

Schimbarea prizei din proximal în distal sporeşte dificultatea unei

execuţii corecte.

Sincronizarea Iniţierea activităţii musculare merge întotdeauna dinspre distal spre

proximal.
Mecanica Imersia produce un echilibru precar al terapeutului. Pentru a avea o
corpului stabilitate bună, pentru a aplica protocolul, terapeutul nu trebuie să
uman se scufunde mai jos de T9.

Indicaţii
 BRRM cuprinde modele de exerciţii pentru
creşterea forţei musculare şi mobilizarea
articulară şi prezintă caracteristici variate.

 Este o metodă terapeutică care respectă

nişte indicaţii clare.

 Se foloseşte în scop terapeutic, nu ca şi

metodă de fitness.
 Indicaţii
 Protocolul se stabileşte după evaluarea funcţiilor
şi stabilirea obiectivelor funcţionale.

 Poate fi folosită în cazul pacienţilor care prezintă:

• atrofie musculară,

• amplitudine de mişcare redusă în diferite

articulaţii,

• afecţiuni care reduc stabilitatea sau echilibrul,

• stări generale funcţionale depreciate, adică

 pacienţi cu boli reumatologice, ortopedice sau
neurologice.

Obiectivele tratamentului
 Organizaţia mondială de sănătate (WHO 2001) a
clasificat descrierea problemelor de sănătate în
patru componente, care sunt folosite în
reabilitare (recuperare).
 Aceste concepte sunt interconectate, totuşi o
creştere a unui nivel nu înseamnă neapărat
creştere şi în altele.
 De exemplu, îmbunătăţirea nivelului funcţional nu
duce automat la schimbări ale activităţii sau ale
implicării.
 Avantajul acestei clasificări este reprezentat de
posibilitatea stabilirii corespunzătore a
obiectivelor de tratament.
 Obiectivele tratamentului
 Clasificarea este:
• Structura fizică;
• Funcţionalitatea fizică;
• Activitatea; şi
• Implicarea (participarea).
 Toate aceste obiective se regăsesc în
practica BRRM, legate de structura şi
funcţionalitatea fizică şi pot fi
abordate separat sau combinat prin
această metodă.
CONCLUZIE

BRRM nu este doar o tehnică de

îmbunătăţire a forţei musculare,
ci un concept fizioterapeutic de
tratament complet care poate fi
direcţionat pe ameliorarea durerii
şi relaxarea musculară.
 Ai Chi
 Ai Chi este un program de exerciţii
relaxante în apă, conceput pentru a
asigura confortul şi bucuria de a exersa în
apă, cu o structură bine determinată,
executate progresiv.
 Printr-o execuţie corectă, prin structura lor
ritmică şi relaxantă pentru cei care caută
asta într-un program de exerciţii acvatice,
poate de asemenea ameliora mobilitatea
articulară şi amplitudinea de mişcare.
 Ai Chi
 Ai Chi a luat naştere prin combinarea
conceptului Tai Chi cu tehnicile din
Shiatsu şi Watsu, se practică
scufundat în apă până la nivelul
umerilor, folosindu-se o combinaţie
de respiraţii profunde şi lente,
mişcări ample (largi) ale braţelor,
membrelor inferioare şi a bazinului.
Referinţe istorice
 Jun Konno este creatorul Ai Chi-ului.
 Are o îndelungată istorie în legătură
cu activitatea acvatică, fiind unul
dintre cei mai tineri antrenori ai
lotului naţional olimpic japonez de
înot în 1980.
 A studiat îndelung mişcările faunei
marine pentru a înţelege mişcarea
lină şi eficientă prin apă.
Referinţe istorice
 După mulţi ani a observat mişcările
 Watsu adică Shiatsu în apă şi a
îmbrăţişat ideea mişcării cursive şi
sublinierea mişcărilor în axul
longitudinal al corpului.
 Totuşi a considerat ca exerciţiile în
perechi ar putea să nu fie pe placul
tuturor.
 Astfel a apărut Ai Chi, care poate fi
practicat individual şi totuşi să aducă
beneficii similare celor din Watsu.
Referinţe generale
 Prin Ai Chi practicanţii pot să sublinieze
 aspectele posturale şi să acţioneze în axul
longitudinal al corpului pentru a-şi menţine
echilibrul psihic şi fizic (Konno, J. 2004).
 Ai Chi este o metodă nouă de practică a
exerciţiului fizic pentru cei obişnuiţi cu mişcări
balistice, în mare viteză sau pentru cei care
prezintă deprinderi greşite în urma unui accident
sau a unei intervenţii chirurgicale.
 Prin Ai Chi practicanţii conştientizează activitatea
musculară şi modelele de mişcare.
 Atenţia pentru postură, respiraţie combinată cu
vizualizarea poziţiei ortostatice ajută practicantul
să aducă corpul într-o aliniere corectă.
 Indicaţii
 Practicarea Ai Chi ameliorează eficienţa
mişcării la pacienţii cu dureri cronice,
artrite, fibromialgii, boli pulmonare
obstructive cronice, echilibru deficitar,
diabet, scleroză multiplă, sau alte
probleme neurologice sau ortopedice.
 Ai Chi se poate practica în grupuri sau
individual, nu necesită echipament special,
şi permite părului şi feţei să rămână
uscate.
 Poziţia verticală care nu implică
scufundarea permite şi celor care nu ştiu
sau nu pot să înoate să se bucure de
 efectele benefice ale exerciţiului în apă.
Indicaţii
 Efectele benefice datorate practicării Ai
Chi se datorează respiraţiei şi relaxării.
 Efectele benefice înregistrate la nivel
cardiovascular după antrenamentul Ai Chi
s-au dovedit benefice şi pentru pacienţi
care prezentau durere cronică, artrite,
boli pulmonare obstructive cronice, diabet
şi echilibru deficitar.
 Ai Chi induce relaxarea în cazurile
pacienţilor cu un nivel crescut de stres.
CONCLUZIE
Ai Chi este o metodă de exerciţiu
acvatic cu aplicare largă, de la
probleme ortopedice până la cele
neurologice, de la tineri la vârstnici,
de la sportivi la persoane cu
disabilităţi, aproape oricine poate să
se bucure de beneficiile practicării
Ai Chi.
 Watsu
 Watsu este o formă de shiatsu în apă, şi
este o formă de terapie în apă cu
temperaturi cuprinse între 32-34ºC.

 Această metodă combină mişcări ritmice şi

stretching, pacientul pluteşte în
permanenţă în decubit dorsal sau în
aşezat în timp ce terapeutul îl mişcă ritmic
prin apă, aplicând stretching pe toate
segmentele corpului.
 Watsu
 Watsu este cunoscut şi ca shiatsu în apă, a fost
creat în 1980, pe baza cunoştinţelor acumulate
de Harold Dull în Zen shiatsu.

 Tehnica acvatică subliniază coordonarea

respiraţiei cu mişcări prestabilite.

 Mişcările sunt legate între ele şi sunt dirijate prin

interacţiunea terapeut - pacient.

 Watsu are efecte benefice pentru pacienţii care

necesită creşterea mobilităţii şi relaxare.
 Istoric şi filozofie
 Creatorul Watsu, Harold Dull, este
directorul scolii de Shiatsu şi masaj.

 Dull este iniţiat în Zen Shiatsu de cel mai

cunoscut maestru Zen Shiatsu japonez,
Shizuto Masunaga şi de cei mai cunoscuţi
din America, Reuho Yamada şi Wataru
Ohashi.

 Dull a combinat creativitatea sa de poet,

înţelegerea sa pentru energie şi
 cunoştinţele sale în Shiatsu pentru a crea
mişcările lente şi ritmice în apă.
Istoric şi filozofie
 Aceste mişcări au efecte asupra viscerelor,
sistemului nervos, sistemului
musculoscheletal, etc.

 Efectele terapiei Watsu sunt benefice în

afecţiuni neurologice, ortopedice şi
psihiatrice.

 Pentru a putea aprecia pe deplin terapia

Watsu trebuie înţeleasă foarte bine
filozofia Zen.
 Zen
 Zen este definit simplist ca: “să fi
una cu propriul eu şi cu natura”.

 Zen reprezintă una din sectele

Buddiste care promovează
antrenarea minţii prin meditaţie.