Teorii ale invatarii 

Diapozitiv 1

2.3. Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operaţiilor

intelectuale (teoria echilibrării progresive a asimilării şi acomodării)

- se are în vedere interacţiunea subiectului cu obiectele realităţii,

aceasta ducând la interiorizarea şi formarea structurii mintale.
- Rolul principal în dezvoltarea gândirii il detine actiunea.

Diapozitiv 2

(continuare)

- Acţiunea implică relaţia subiect-obiect.

- Coordonarea acestora poartă denumirea de adaptare (asimilare şi acomodare).
- Asimilarea reprezintă recepţionarea datelor pe care le oferă obiectul iar
acomodarea reprezintă modificările ce seproduc în structura internă în funcţie
de influenţele mediului extern

Diapozitiv 3

2.4. Teoria cognitivă ( teoria accesibilităţii)

Fondatorul acesteia este Jerome S. Bruner. El a preluat idei din
teoria lui Piaget. El prezintă posibilitatea cunoaşterii lumii astfel:

 Modalitatea activă, realizată prin manipularea liberă a obiectelor

a. Modalitatea activă, realizată prin manipularea liberă a obiectelor
Modalitatea activă, realizată prin manipularea liberă a obiectelor
şi exersare (indispensabile în formarea priceperilor şi
deprinderilor, dar şi în achiziţionarea primelor cunoştinţe).
Această modalitate este caracteristică primilor ani ai vieţii.

Diapozitiv 4

Modalitatea iconică se bazează pe imagini mai ales vizuale fără

Modalitatea iconică se bazează pe imagini mai ales vizuale fără
manipulare efectivă (caracteristică vîrstei cuprinse între 5 şi 7
ani).

Diapozitiv 5

Modalitatea simbolică, atunci cînd simbolurile (cuvintele sau

alte semne convenţionale) înlocuiesc imaginile, permiţînd
apariţia conceptelor, a noţiunilor.
Diapozitiv 6

3. TEORII CLASICE ALE ÎNVĂŢĂRII

Luând în considerare termenul de „teorie” E. Hilgard şi G.

Bower consideră: „ Psihologii cu preferinţe manifeste pentru sisteme
consideră ca esenţială existenţa unei teorii a învăţării, deoarece
majoritatea comportamentelor omeneşti nu sunt altceva decât rezultate
ale învăţării.

Diapozitiv 7

3.1. Teoria condiţionării clasice:

Se întemeiază pe tezele reflexologiei elaborate de I. P. Pavlov:

prin asocierea repetată a stimulului condiţionat cu cel necondiţionat se
ajunge la învăţarea unei reacţii condiţionate la stimulii care, în faza
iniţială, erau relativ neutri.

Învăţarea este posibilă numai în măsura în care se repetă asocierea dintre cei doi
stimuli până în momentul în care subiectul va dobândi un răspuns automatizat.