SARCINA 2.

GOIA MARIANA
SCOPURILE GENERALE ALE COMUNICARII:
- să fim auziţi sau citiţi (receptaţi);
- să fim înţeleşi;
- să fim acceptaţi;
- să provocăm o reacţie (schimbare de comportament sau de atitudine, a unei opinii).

Comunicarea poate reprezenta centrul universului educațional. În cadrul procesului

educațional eficiența comunicării didactice este dependentă atât de gama competențelor
profesionale și aptitudiniale de a comunica ale educatorului, cât și de capabilitățile psiho-
intelectuale ale copiilor. Datorită acțiunii și retroacțiunii (feed-back și feed-forward),
comunicarea poate fi reglată prin ajustări noționale, dublarea/triplarea semnelor și
semnificanților (comunicare verbală, nonverbală, paraverbală), înlăturarea barierelor și blocajele,
controlul contextului comunicațional și al proximității.
Sfera comunicării cu preşcolarii este prezentată din multiple perspective, cu accent pus pe
dezvoltarea limbajului preşcolarilor, pe elementele de socializare, pe blocajele în comunicarea
educator – preşcolar, pe soluţiile posibile – cu dominante în grădiniţă/ familie şi/ sau în planul
formării educatorilor pentru învăţământul preşcolar, respectiv a părinţilor etc. Subordonate
comunicării didactice, comportamentele verbale/ nonverbale/ paraverbale care caracterizează
relaţia profesor – preşcolar(i) presupun, contextual, şi anumite provocări la care profesorul
trebuie să se raporteze responsabil.