EVALUAREA FACTORILOR DE RISC

PERICOLE LA LOCUL DE MUNCĂ

NOȚIUNI GENERALE DESPRE

PERICOLE ȘI FACTORII DE RISC
PROFESIONAL
Evaluarea a factorilor de risc – activitate prin care
se determină dimensiunea abaterii sistemului de
muncă de la starea ideală în care este exclusă orice
posibilitate factorilor (însușiri , stări, fenomene,
procese, comportamente umane) proprii
componentelor sistemului, în fapt concret, de muncă,
respectiv; executat, sarcină de muncă, mijloace de
muncă/echipamente de muncă, și mediul de muncă, și
care pot provoca, în anumite condiții, evenimente care
conduc la accidente de muncă și/sau îmbolnăviri
profesionale.
 Codul muncii
DISPOZIȚII GENERALE.
Capitolul 1. Dispoziții introductive
Articolul1. Noțiuni principale
În sensul prezentului cod, se definesc
următoarele noțiuni:
 unitate – întreprindere, instituție sau
organizație cu statut de persoană juridică,
indiferent de tipul de proprietate, de forma
juridică de organizare și de subordonarea
departamentală sau apartenență ramurală;
 angajator – persoană juridică (unitate) sau
persoană fizică care angajează salariați în
bază de contract individual de muncă
încheiat conform prevederilor cod;
 salariat – persoană fizică (bărbat sau
femeie) care prestează o muncă conform
unei specialități, calificați, calificări sau într-o
anumită funcție, în schimbul unui salariu, în
bază contactul individul de muncă;
 echipament de lucru – orice mașină, aparat,
unealtă sau instalație folosită la locul de muncă;
LSSM -186.
 echipament individul de protecție – orice
echipament destinat să fie purtat sau ținut de
lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau
mai multor riscuri ce ar putea să-i pună în
pericol securitatea și sănătatea la locul de
muncă, precum și orice suplement sau
accesoriu proiectat în acest scop;LSSM.
 loc de muncă – loc destinat să adăpostească
posturi de lucru în clădirea unității și orice alt
loc din interiorul unității la care lucrătorul are
acces în timpul executării sarcinilor sale de
lucru; LSSM.
 post de lucru – cea mai simplă subdiviziune
organizatorică a unui loc de muncă;H.G.95
 Codul muncii
DISPOZIȚII GENERALE.
Capitolul 1. Dispoziții introductive
 lucrător desemnat – orice lucrător
desemnat de angajator pentru a se ocupa
de activitățile de protecție și prevenire a
riscurilor profesionale din unitate; LSSM.
 mediu de muncă – totalitatea condițiilor
fizice, chimice, biologice și psihosociale în
care lucrătorii își desfășoară activitate;
LSSM.
  mijloace de producție – totalitatea
clădirilor și altor construcții, echipamentelor
de lucru, echipamentelor individule de
protecție, materiei prime, produselor
intermediare etc., utilizate în procesul de
producere a bunurilor materiale; LSSM.
 pericol de accidentare sau de
îmbolnăvire profesională – sursă a unei
posibile leziuni sau afectări a sănătăți
lucrătorului la locul de muncă; LSSM.
 prevenire – ansamblu de dispoziții sau
măsuri, adoptate ori planificate la toate
etapele de lucru din unitate, pentru a
preveni sau a reduce riscurilor profesionale;
LSSM.
 risc profesional (risc de accidentare
sau de îmbolnăvire profesională) –
combinație între probabilitatea și gravitatea
unei posibile leziuni sau afectări a sănătății
într–o situație periculoasă; LSSM.
 securitate și sănătate în muncă –
ansamblu de activități având ca scop
asigurarea celor mai bune condiții de lucru,
apărarea vieții, sănătății, integrității fizice și
psihice a lucrătorilor; LSSM.
 lucrător expus – orice lucrător care se află
integral sau parțial într-o zonă periculoasă;
H.G.603 din 11.08.11.
 Codul muncii
DISPOZIȚII GENERALE.
Capitolul 1. Dispoziții introductive
 zonă periculoasă – orice zonă din interiorul
sau din jurul echipamentului de muncă care
prezenta riscuri pentru securitatea sau sănătatea
unui lucrător expus;H.G.603 din 11.08.11.
 evaluare riscurilor profesionale – activitate
prin care se determină dimensiunea abaterii
sistemului de muncă de la starea ideală în care
este exclusă orice posibilitate de accidentare sau
îmbolnăvire profesională;H.G.95 din 05.02.2009.
 evaluare riscurilor profesionale – activitate
prin care se determină dimensiunea abaterii
sistemului de muncă de la starea ideală în care
este expusă orice posibilitate de accidentare sau
îmbolnăvire profesională;H.G.95 din 05.02.2009.
 pericol grav și imediat de accidentare –
situație concretă, reală și actuală căreia îi
lipsește doar prilejul declanșator pentru a se
produce un accident de muncă în orice
moment;H.G.95 din 05.02.2009.
 zonă cu risc profesional grav și specific
– zonă din cadrul unității în care au fost
identificate riscuri ce pot genera accidente
de muncă sau boli profesionale cu
consecințe grave și ireversibile (invaliditate
sau decesul lucrătorului);H.G.95 din
05.02.2009.
 procesul de muncă – reprezintă
succesiunea în timp și în spațiu a activităților
executantului și mijloacelor de producție în
sistemul de muncă.
 sistemul de muncă – reprezintă
totalitatea acțiunilor pe care trebuie să le
efectueze executantul prin intermediul
mijloacelor de producție, pentru realizarea
scopului sistemul de muncă și a condițiilor
impuse de realizare a acestora
 executantul – este lucrătorul implicat
nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă.
TERMENI UTILIZATORI:
COMPONENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ:
- EXECUTANT - omul la locul de muncă și anume,realizează sarcina ;
- SARCINĂ DE MUNCĂ - ceea ce trebuie efectuat la locul de muncă;
- MIGLOACE DE MUNCĂ/ECHIPAMENTE DE MUNCĂ : mașini, utilaje, echipamente, scule,
dispozitive, etc.
- MEDIUL DE MUNCĂ - unde își desfășoară activitatea.
 
PERICOL :
Proprietatea intrinsecă a materialilor de lucru, a surselor de energie, a capacității mijloacelor de
muncă, precum și a metodelor și practicilor de lucru, de a produce daune umane și/sau
materiale,
RISC:
Probabilitate de a se produce daune, în situația expunerii la pericol;
Pericolul prezintă două forme de manifestare:
forma pasivă: când sunt respectate prescripțiile tehnice și reglementările în domeniul
procesului tehnologic și sănătate și securitate în muncă;
forma activă: când este activat de factorii de risc din sistemul de muncă;
FACTORII DE RISC:
factori de risc proprii executantului;
factori de risc proprii sarcinii de muncă;
factori de risc proprii mijloacelor de producție;
factori de risc proprii mediului de muncă.
Pentru a încadra diverșii factori în una din categoriile enumerate, se folosește un al doilea
criteriu combinat – element general și forma concretă de manifestare specifică factorului de
risc.
 MECANISMUL PRODUCERII
ACCIDENTELOR DE MUNCĂ
 Pentru ca să aibă loc un accident de muncă , este necesar acțiunea
simultană a doi factori de risc, din care unul este propriu
executantului, iar cel de-al doilea,mijloacelor de producere sau
mediului fizic de muncă. Numai astfel poate avea loc impactul dintre
victimă și agentul material care îi afectează organismul.
 Se poate realiza prin identificarea factorilor de risc, proprii unui
sistem de muncă sau care pot apărea pe parcursul funcționării sale,
și precizarea tuturor implicaților posibile ale prezenței și acțiunii lor.
Aceasta modalitate de analiză, numită analiză preaccident, este cea
mai eficientă , deoarece permite realizarea securității și sănătății
muncii cu cel mai mici eforturi.
 Pentru înțelegerea dinamicii fenomenului accidentării este însă mai
relevant procedeul invers – analiza postaccident, în care se pornește
de la un eveniment produs.
 În dinamica producerii accidentului
se disting trei faze posibile.
 faza I: * - este aparent nediferențiata față de situația normală, astfel încât pericolul nu
poate și sesizat decât printr – o urmărire specială;
- apare o situație periculoasă sesizabilă, care este inițiată de factorul uman;
- de regulă, se poate interveni pentru prevenirea accidentului atât de către executat, cât și
de către factorii de decizie;
 faza II-a: – are loc înlănțuirea și îmbinarea mai multor cauze într – un interval scurt de
timp;
- datorită crizei de timp, acțiunile de prevenire ale executantului pot fi agravate;
- există totuși posibilitatea, foarte limitată față de faza anterioară, de a se interveni pentru
prevenirea producerii leziunii;
 faza III-a : - este faza definitorie a accidentului;
- are loc impactul omului cu elemente ale mijloacelor de producție sau ale mediului fizic
ambiant, care provoacă leziunea;
- se produce într-un timp foarte scurt, astfel încât singurele posibilități de a acționa sânt
reacțiile reflexe de autoapărare ale executantului;
FACTOR DE RISC PROFESIONAL:
dimensiunea abaterii sistemului de muncă ce include
posibilitatea de accidentare sau îmbolnăvire profesională – fie
la afecțiune ale organismului cu consecințe grave și
ireversibile (invaliditate sau decesul lucrătorului).

După acțiunea asupra organismului, factorii de risc

determină accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale.
Determinarea exactă a factorilor de risc pe cele două categorii
de efecte ne este posibilă, întrucât ea depinde de modul de
manifestare:

Variații sau stări.

Producerea accidentului presupune interacțiunea variațiilor sau
a variaților cu stările, iar îmbolnăvirile profesionale sunt efectul
unei interacțiuni a stărilor.
Factorii de risc mai pot fi clasificați
Delimitarea în factori generatori
de accidente și boli profesional,
ea are la bază și o altă
diferență, care vizează formele
de manifestare ale factorilor de
risc în sistemul de muncă:
VARIAȚII sau STĂRI.
 Variațiile sunt mișcările ce
se abat de la mersul normal,-
disfuncție.
Stări sunt însușiri, proprietăți,
deficiente umane, defecte
mijloacelor de producție.
Un criteriu de clasificare util în analiza
posibilităților de prevenire, este natura
factorului de risc, respectiv:
obiectivi, care nu depind de factori
uman
subiectivi, proprii executantului și
sarcinii de muncă.
Factori de risc obiectivi, care nu
depind de factor uman, proprii
mijloacelor de producție.
Factori de risc subiectivi, depind de
factorul uman, proprii executantului și
sarcinii de muncă.
 Factorii de risc mai pot fi clasificați
În funcție de contribuție la producerea
accidentelor sau îmbolnăvirilor
profesionale, factorii de risc pot fi
principali sau secundari.
În funcție de contribuția lor potențială
sau reală la producerea unui accident
de muncă sau a unei boli profesionale,
factorii de risc pot fi:
principali, prin a căror suprimare se
elimină în mod cert posibilitatea
producerii vătămării organismului.
secundari, care favorizează efectele
acțiunii factorilor principali, și a căror
eliminare nu constituie o garanție a
evitării accidentului sau îmbolnăvirii.
Prin boală profesională se înțelege afecțiunea ce se
produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de factori nocivi (fizici, chimic sau
biologic), caracteristici locului de muncă, precum și
de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme
ale organismului în procesului în procesul de
muncă.
Pentru ca o afecțiune să fie calificată ca boală
profesională, trebuie deci să fie îndeplinite trei
condiții:
Să decurgă din exercitarea unei meserii sau
profesii;
Să fie provoacă de factori de risc fizici, chimici,
biologici, caracteristici locului de muncă sau de
suprasolicitări;
Acțiunea factorilor de risc asupra organismului să
fie de lungă durată;
 Factorii de risc mai pot fi clasificați
Procesul patologic este lent și afectează și starea generală Factori de risc proprii executantului
a organismului, fie anumite aparate sau organe. În multe
cazuri acțiunea este reversibilă; prin scoaterea bolnavului
Abaterea de la o formă normală în
din mediu nociv și aplicarea unui tratament adecvat,
urmările bolii se atenuează sau dispar complet. îndeplinirea sarcinii de muncă
conduce la erori de natură:
Pentru ca o noxa din mediul de muncă să fie recunoscută
ca factor etiologic al unei boli profesionale trebuie să existe
dovadă unei relații cantitative între doza noxei respective  recepției, prelucrării și interpretării
absorbită de organism și efectul produs asupra acestuia. informației;
Relația doza – efect a fost stabilit pentru un număr mare  deciziei;
de factori de risc, impunându – se limite maxime admise.  execuției;
Efectele care nu depind de doză sunt: alergiile și cancerul.  autoreglajului.
Alergii respiratorii sau cutanate: apar ca urmare a

unei sensibilizări individuale care pune sub semnul

întrebării apărarea imunitatea. Eroarea executantului se manifestă sub
Cancer: producerea de celule anormale care se pot forma unei acțiuni greșite sau
multiplica (tumori maligne). omisiuni.
 Factorii de risc mai pot fi clasificați
Factori de risc proprii mediului de muncă . Factori de risc proprii mediului de
Au două forme de manifestare și anume: muncă.
conținut sau structură necorespunzătoare a sarcinii

de muncă în raport cu cerințele impuse de situație de

risc;
Sunt determinați de:
sub/supradimensionarea cerințelor impuse a) mediul fizic ambiant:
executantului sau necorespunzătoare posibilităților
sale. factori de risc fizici fizic;
Factori de risc proprii mijloacelor de factori de risc fizici chimic;
producție. factori de risc fizici biologic;
După natură acțiunii lor se pot manifesta sub formă factori de risc fizici sub/suprasolicitarea
de:
factori de risc fizici (mecanic, termic, electric);
psiho – fiziologică.
factori de risc chimic;

factori de risc biologic; b) mediul social (ambianță mediată) prin

factori de risc sub/suprasolicitare determinați de risc psihic.
caracteristicile mijloacelor de producție.
 Factorii de risc mai pot fi clasificați
Factorii de risc proprii mediului de muncă
 În sistemul global , pornind de la
sub formă de depășiri ale nivelului sau intensități
funcționale a parametrilor de mediu specifici,
precum și de apariții ale unor condiții de muncă
inadecvate.
Prin urmare factorii de risc care pot provoca bolile
profesionale sunt numeroși:
unii dintre ei sunt bine cunoscuți și studiați din
punct de vedre al acțiunii asupra organismului;
alții apar odată cu dezvoltarea unor tehnologii.
Există trei sisteme, principal diferite, de stabilire a
bolilor considerate profesionale:
Sistemul global;
Sistemul limitativ;
Sistemul mixt.
conceptul de boală profesională, se
caută acoperirea tuturor factorilor de risc
care pot provoca afecțiuni,lăsându-se la
latitudinea medicului precizează
caracterul boli (profesională sau nu).
În sistemul limitativ se stabilește în mod
convențional o listă a bolilor profesionale
și a meseriilor sau profesiunilor în care
pot să apară, fără ca medicul să aibă
competența de a modifica această lipsă.
În unele țări se impun asemenea limite
în legătură cu timpul de expunere sau cu
durata întreruperii lucrului peste care
boală nu mai este recunoscută ca fiind
profesională.
 Clasificarea bolilor profesionale
a. În funcție de natura factorului de risc care le-a generat, b. După timpul de expunere la
bolile profesionale se pot clasifica în următoarele grupe: acțiunea factorului de risc, există
Intoxicați, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
 A. Intoxicații acute ( se
Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor
cercetează atât ca boală
netoxice;
Boli prin expunerea la energie radiantă;
profesională cât și ca accident de
Boli prin expunerea la temperaturi înalte sau scăzute;
muncă), generate de expunere de
scurtă durată la acțiunea
Boli prin expunerea la zgomot și vibrații;
factorului de risc, dar la doze
Boli prin expunerea la presiune atmosferică ridicată sau
mari.
scăzută;
Alergii profesionale;
 B. Intoxicații cronice (se
Dermatoze profesionale; caracterizează ca boli
Cancerul profesional; profesionale), provocate de
Boli infecțioase și parazitare;
regulă, de doze relativ mici, dar
Boli prin suprasolicitate;
care acționează timp îndelungat
Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare);
asupra organismului.
 Factorii de risc mai pot fi clasificați

După timpul de acțiune în raport cu momentul accidentului sau

îmbolnăvirii, factorii de risc sunt

inițiali

intermediari

final.

Factorii de risc de accidentare și de îmbolnăvire profesională

se caracterizează prin nivel de risc, ca indicator convențional ce
exprimă sintetic și cumulativ dimensiunea riscurilor existente într –
un sistem de muncă.
Problema cheie a accesului la optimizarea integrării omului în
sistemul solicitărilor profesionale la conservarea și utilizarea
eficientă a potențialului său creator, securitatea muncii
constituie astăzi un domeniu multidisciplinar ce integrează
preocupări conjugate ale disciplinelor tehnice și umaniste,
interesate, deopotrivă, în găsirea celor mai adecvate mijloace
de proiectare a funcționalității locurilor de muncă.
Scopul final al acestei activități este prezervarea vieții și
integrității omului în procesul muncii, prevenirea
accidentelor de muncă.
Indiferent de nivelul de aplicare, procedurile utilizate sunt
apropiate ca principiu (constatarea deficiențelor în raport cu
norma).
 
Științe PERICOL
Colectivi

FACTORI DE RISC

Individuali

Epidemiologie RISC

Noțiuni fundamentale ale analizei riscurilor

PERICOL CONSTATARE
= prezența unei proprietăți intrinseci de a vătăma

Colectivi
FACTORI DE RISC (intensitate,
= fiecare element durată, frecvență)
asociat activării unui
pericol
Individuali

EVALUARE
RISC = probabilitatea unei daune

DEFINIRE

Schema logică a analizei riscurilor

 Tabel sinoptic al rezultatelor analizei proceselor
și situațiilor de muncă
Identificare Pericole Riscuri Factori Factori Măsuri
colectivi individuali
1 2 3 4 5 6

Construcții
Spații
Situații
Procese continue
Procese ocazionale
 Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi
specific – din RPMOAPLLPRP

H.G. nr.95 din 05.02.2009.

84. Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi
specific, prevăzută la art. 13 lit. n) din Legea Anexa nr. 9
la Regulamentul privind modul de organizare
securităţii şi sănătăţii în muncă, se va ţine a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
într-o Fişă care va cuprinde cel puţin locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale ___________________
informaţiile prevăzute în anexa nr. 9 la
(denumirea unităţii)
prezentul Regulament. 
85. Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa
FIŞĂ
conducătorilor locurilor de muncă şi
lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în de evidenţă a zonelor cu risc profesional
zonele cu risc profesional grav şi specific grav şi specific
măsurile de prevenire stabilite în urma
evaluării riscurilor. 
86. Acţiunile pentru realizarea măsurilor de
prevenire, stabilite în urma evaluării
riscurilor profesionale pentru zonele cu risc
profesional grav şi specific, constituie o Nr. Localizarea Măsurile
prioritate în elaborarea planului de protecţie d/o zonei de prevenire
şi prevenire.
 Legea SSM nr.186-XVI din 10.07.2008.
Articolul 13.
Alte obligaţii ale angajatorului,
Angajatorul are şi alte obligaţii:
n) să ţină evidenţa zonelor cu risc
profesional grav şi specific,
menţionate la art.10 alin. (4) lit.
e);
Articolul 10.
Obligaţii generale
 (4) Fără a aduce atingere celorlalte
dispoziţii ale prezentei legi şi ţinînd
seama de natura activităţilor din
unitate, angajatorul este obligat: 
 e) să ia măsurile corespunzătoare
pentru ca în zonele de risc grav şi
specific să poată avea acces numai
salariaţii care au primit instrucţiuni
adecvate privind securitatea şi
sănătatea în muncă.
 Capitolul II
Organizarea activităţilor de protecţie şi
prevenire
 prin înfiinţarea unui serviciu intern de
protecţie şi prevenire;
 Activităţile de protecţie şi prevenire
desfăşurate în cadrul unităţii prin
modalităţile prevăzute la punctul 3 din
prezentul Regulament sânt următoarele:
1) evaluarea riscurilor profesionale;
12) evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
13) stabilirea zonelor care necesită
semnalizare de securitate şi sănătate în
muncă, precum şi a tipului de
semnalizare;
14) monitorizarea funcţionării instalaţiilor de
ventilare, dispozitivelor de protecţie,
aparaturii de măsură şi control;
15) verificarea stării de funcţionare a
sistemelor de siguranţă şi de
semnalizare în caz de avarie;
16) stabilirea necesarului de dotare a
lucrătorilor cu echipament individual de
protecţie;
17) asigurarea întreţinerii, utilizării şi
depozitarii adecvate a echipamentelor
individuale de protecţie;
22) colaborarea cu lucrătorii
desemnaţi/serviciile interne/serviciile
externe ai/ale altor angajatori în
situaţia în care mai mulţi angajatori îşi
desfăşoară activitatea în acelaşi loc de
muncă;
 Capitolul VIII
Evaluarea riscurilor profesionale
41. Evaluarea riscurilor profesionale se efectuează prin orice metodă
însuşită de evaluatori şi se finalizează cu propunerea măsurilor de
prevenire a riscurilor profesionale.

42. Rezultatele evaluării riscurilor profesionale vor fi consemnate într-o

fişă de evaluare a riscurilor profesionale, care va cuprinde
informaţiile specificate în metoda de evaluare aplicată.

f) să întocmească, în cazul când natura şi gradul de risc profesional o

necesită, un plan anual de protecţie şi prevenire care să includă
măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe
evaluarea riscurilor profesionale, care să fie aplicat corespunzător
condiţiilor de lucru specifice unităţii;
 Capitolul XII
Constatarea stării de pericol grav şi imediat de accidentare
 şi aplicarea măsurilor de securitate ce se impun
80. Starea de pericol grav şi imediat de
accidentare poate fi constatată de către
orice lucrător din unitate, lucrător al
serviciului extern de protecţie şi prevenire
cu care unitatea a încheiat contract,
precum şi de către inspectorul de muncă.
81. La constatarea stării de pericol grav şi
imediat de accidentare se vor lua imediat
următoarele măsuri de securitate:
1) oprirea echipamentului de lucru şi/sau
activităţii;
2) evacuarea lucrătorilor din zona periculoasă;
3) anunţarea serviciilor specializate;
4) anunţarea conducătorilor ierarhic superiori;
5) eliminarea cauzelor care au condus la
apariţia stării de pericol grav şi imediat.
82. În vederea realizării măsurilor prevăzute la
punctul 81:
cu referinţă la cele specificate la subpunctul
1), angajatorul va desemna în prealabil lucrătorii
care trebuie să oprească echipamentele de lucru şi
va asigura instruirea acestora;
cu referinţă la cele specificate la subpunctul
2), angajatorul în prealabil:
a) va întocmi planul de evacuare a lucrătorilor;
b) va afişa planul de evacuare a lucrătorilor la un
loc vizibil;
c) va instrui lucrătorii în vederea aplicării cu
referinţă la cele specificate la subpunctul 3),
angajatorul în prealabil:
a) va desemna lucrătorii care trebuie să contacteze
serviciile specializate şi să îi instruiască în acest
sens;
b) va asigura mijloacele de comunicare necesare
contactării serviciilor specializate;
   
 cu referinţă la cele specificate la subpunctul 4), angajatorul în
prealabil trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel
ierarhic superior;
 cu referinţă la cele specificate la subpunctul 5), angajatorul în

prealabil:
a) va desemna lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine
starea de pericol grav şi imediat, să asigure instruirea şi dotarea lor
cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
b) va stabili serviciile specializate care pot interveni.
83. Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute
la punctul 81 din prezentul Regulament, ţinând seama de natura
activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii
şi de prezenţa altor persoane în afară celor implicate direct în
procesul muncii.
La nivelul unității, controalele și verificările iau în considerare următoarele
aspecte.
examinarea riscurilor comune diferitelor secții și ateliere

repartiția riscurilor pe secții si ateliere

identificarea secțiilor sau atelierelor care necesită analiza mai aprofundate

analiza posibilităților întreprinderii de a realiza cerințele de securitate a muncii

stabilirea priorităților în prezența măsurilor generale de prevenire

În practică aceste operații se realizează adesea în dependență competență,

profesionalismul și experiența persoanelor desemnate, inginerilor de PP
COMPENSĂND lipsa de metodă - cuprinde șase grupe riscuri posibile.
riscuri de incendiu (depistarea zonelor periculoase a sectoarelor vulnerabile, a

tipurilor de incendiu posibile)

riscuri electrice (identificarea materialilor și dispozitivelor care necesită măsuri

de prevenire specifice)
riscuri de circulația oamenilor și a mașinilor (amplasarea locurilor de muncă,

gradul încărcare a mașinilor, starea căilor de acces, iluminatul locurilor de ,

riscuri legate de activitățile de manipulare și depozitarea materialilor

riscuri de poluare (noxe chimice, zgomot, vibrații, radiații etc.).

La nivelul secției sau atelierului. controalele și verificările
urmăresc identificarea riscurilor comune pe ansamblu locurilor de
muncă ce compun atelierul și stabilirea acelor locuri de muncă,mașini
sau riscuri care necesită investigații ulterioare.
La nivelul locului de muncă. controalele și verificările beneficiază
de o mare varietate de instrumente de lucru (drele,
chestionare,instrucțiuni etc.)
Controale și verificări la nivelul unui risc . Controlul sau verificarea
unui risc particular se limitează la activitatea caracterizată prin riscul
dominat respectiv și se face, de regulă, în detaliu, la punerea în
funcțiune a obiectivului industrial sau a unor noi tehnologii.
Multe activități prezentă particularitatea că caracterizează sub aspectul
securității muncii riscuri dominate riscuri mecanice în cazul prelucrării
metalelor la rece, căderi de la înălțime în construcții, surpare în cazul
excavațiilor de teren, riscuri termice în oțelării, riscuri de explozii în
minerit, riscuri chimice, radiații etc.
 MARI SUCCESE

Inspectorul Principal de Muncă

al Inspectoratului Muncii al Sindicatelor Zona Sud:
SILOCI Vasile