Ministère de l'éducation, de la culture et de la recherche

de la République de Moldova
Université technique de Moldavie
Faculté d’Ordinateur, Informatique et Microélectronique
Filière francophone “Informatique”

SAV
Travail pratique nr.3
Tema: Determinarea concentraţiei prafului în aerul
mediului de producţie.

Chișinau 2020
Scopul lucrării:

Determinarea concentraţiei prafului în aerul zonei de muncă şi aprecierea sanitaro-

igienică a conţinutului de praf din mediul aerian.

Noţiuni generale

Una din cele mai ră spîndite noxe de producţie în construcţie, industria materialelor
de construcţie, industria minieră şi multe alte ramuri ale industriei este praful prezent în
aerul zonei de muncă . Praful poate afectua un numă r mare de angajaţi, ce se află
concomitent în zona poluată . Nimerind în organele de respiraţie, pe piele şi învelişurile
mucozitare, praful devine sursa îmbolnă virilor şi intoxică rilor, cauza traumă rii că ilor
superioare de respiraţie, ochilor, pielii şi altor organe.

Praful de producţie prezintă prin sine particule solide minuscule, capabile să se afle
timp îndelungat în aer în stare de suspensie.

După un şir de indici praful poate fi clasificat în modul urmă tor:

 după provenienţă (componenţă ): organic (de provenienţă vegetală şi animală ,

precum şi chimică ); neorganic (prafurile de calcar, ciment, ipsos, cuarţ, inclusiv
prafurile metalice de plumb, aluminiu, zinc etc);
 după dispersitate: praf vizibil, cu dimensiunea particulelor mai mare de 10 mkm;
praf microscopic - dimensiunea particulelor mai mică de 10 mkm;

 după toxicitate: praf agresiv sau toxic (de plumb, arseniu, bitum); praf inert (de
lemn, zahă r, ciment etc.)
 după pericolul incendiar - exploziv: cu pericolul de explozie (aerosoluri şi ceţuri
formate de prafurile organice, de sulf, magneziu); fără pericol de explozie (de azbest,
corund etc).
 Cel mai periculos este considerat praful cu dimensiunea particulelor mai mică de 5
mkm, care pă trund adînc în tuburile pulmonare, concresc cu ţesutul pulmonar, înră ută ţind
funcţia lui de bază asimilarea oxigenului şi eliminarea dioxidului de carbon, fapt ce
provoacă slă birea organismului, scă derea capacită ţii de muncă şi rezistenţei organismului
la diferite boli infecţioase şi de altă natură .

Afectarea plă mânilor cauzată de acţiunea fizico-chimică a prafului, poartă denumirea

de pneumoconioză , care, în dependenţă de praful ce a cauzat-o, poate fi sub formă de
silicoză , silicatoză , azbestoză , cimentoză , antracoză etc. Afară de bolile de plă mîni, praful
de producţie poate provoca boli de piele (dermatite, exeme), boli de ochi (conjuctive), boli a
că ilor superioare de respiraţie (astmă nazală , faringită , bronşită etc).

Gradul de influenţă a prafului asupra organismului uman depinde de componenţa

fizico-chimică a acestuia, de dimensiunea şi forma particulelor, de concentraţia lui în aerul
zonei de muncă .

Normele sanitare de proiectare a întreprinderilor industriale (SN 245-71) şi STAS

12.1.005-88 „Aerul zonei de muncă . Cerinţele sanitaro-igienice generale" reglementează
concentraţiile maxime admise (C.M.A.) ale substanţelor dă ună toare în aerul încă perilor de
producţie.

Prin C.M.A. se subînţelege concentraţia, care în cazul muncii zilnice în condiţiile

respective timp de 8 ore sau altă durată a zilei de muncă , dar nu mai mult de 40 ore pe
să ptă mână , pe perioada întregului stagiu de muncă nu provoacă dereglă ri ale stă rii să nă tă ţii
atât în procesul activită ţii de muncă , cât şi în termenele îndepă rtate ale vieţii generaţiilor
actuale şi viitoare.
 Metodele de determinare a concentraţiei prafului

Metoda gravimetrică este fundamentală la aprecierea gradului de poluare a aerului

zonei de muncă cu prafuri. Ea se află la baza existentului sistem de standarde a securită ţii
muncii drept metodă standard şi se bazează pe determinarea masei prafului, reţinută pe
filtru la trecerea prin el a unui volum bine determinat de aer exprimat în m 3. Proba de aer se
ia, de regulă , la nivelul zonei de respiraţie a muncitorului (1,5 ... 1,7 m).

Mai rar sunt folosite metoda de numă rare, care constă în numă rarea particulelor de
praf, ce se conţin într-un cm3 de aer cu ajutorul microscopului şi metoda fotoelectrică ,
bazată pe schimbarea fluxului de lumină ce cade pe fotoelement la trecerea prin aerul poluat
cu praf. Metoda de numă rare (la studierea gradului de poluare cu praf a aerului zonei de
muncă ) este folosită în cazul unei poluă ri neînsemnate şi dă posibilitatea de a obţine
informaţie despre dimensiunile şi formele particulelor de praf.

Instalaţia pentru luarea probei aerului constă dintr-un aspirator dotat cu unul sau
cîteva reometre pentru determinarea volumului de aer poluat ce trece prin filtru într-un
minut, dispozitivul de menţinere a filtrului şi furtunul care uneşte dispozitivul cu
aspiratorul.

Volumul aerului aspirat prin filtru se aduce apoi la condiţii normale sub care se
consideră : temperatura 0 °C; presiunea - 760 mm Hg; umiditatea relativă a aerului 50 %
(GOST 12.1.005-88). Aşa dar, la determinarea concentraţiei prafului pe lîngă instalaţia mai
sus descrisă se folosesc de barometru şi termometru.

Concentraţia prafului se determină din relaţia:

m2  m1
C mg / m3  500  498
 22,22mg/m3
V0  0,018  5

în care:
m1 - masa filtrului până la luarea probei, mg;
m2 - masa filtrului după luarea probei, mg;
 V0 - volumul de aer trecut prin filtru timp de o minut adus la condiţii
normale, m3 ;

τ - durata luă rii probei de praf, min.

V0  Vt 0,020  273  746

 273  P /(273  t)760   0,0018m3
(273  24)  760

în care: Vt - volumul de aer trecut prin filtru timp de un minut la temperatura t

(°C), m3;
P - presiunea atmosferică în locul mă sură rii, mm Hg;
t - temperatura aerului în locul mă sură rii, C.

Durata luă rii probelor variază în dependenţă de concentraţia prafului în aer.

Cantitatea de aer trecută prin filtru într-o minută se recomandă în limitele de 10 ... 20 litri.

Pentru determinarea concentraţiei prafului prin metoda gravimetrică în lucrarea de

laborator nr. 3 sunt utilizate urmă toarele aparate şi utilaje: instalaţia pentru determinarea
concentraţiei prafului, cronometrul, barometrul, balanţa analitică cu complet de greută ţi.
 Schema instalaţiei de laborator pentru determinarea concentraţiei prafului în aer şi
a eficienţei curăţirii acestuia de către respiratoare:

1 - ambalaj cu praf; 2 - ventilator; 3 - cameră de praf;

4 - respirator; 5 - bucşă conică ;

6 - dispozitiv portfiltru; 7 - furtun din cauciuc; 8 - aspirator; 9
- robinete ale reometrelor;
10 - reometre; 11 - duze de absorbire a reometrelor;
12 - întrerupă tor; 13 - suport pentru întă rirea respiratorului.

Ordinea efectuării lucrării

1. Cântă riţi filtrul la balanţa analitică .

2. Instalaţi filtrul cântă rit în dispozitivul portfiltru.
3. Creaţi mediul cu conţinut de praf în camera ajutorul ventilatorului, conectându- 1
pentru 10 ... 15 secunde.
4. După crearea mediului corespunză tor în camera de praf din ea se trece prin filtru
o cantitate bine determinată de aer, conectând concomitent aspiratorul şi
secundomerul, prealabil reglând cantitatea de aer în limitele 10 201. (se
recomandă 15 1/min). Durata experienţei 1 2 min.
5. Scoateţi cu atenţie filtrul din dispozitivul portfiltru şi cânlă riţi-1 din nou.
6. Determinaţi concentraţia prafului după metodica descrisă anterior.
7. Datele experienţei se înscriu în tabelul 1.
 1

1.
Nr. experienței

praf
a cu
2

Camer

Concluzie:
Locul captării probei de aer

24
Temperatura aerului în încăpere, ºC

Greutatea filtrului pînă la captarea

746
probei, mg
Presiunea, mm Hg

8
9
4
5
Greutatea filtrului după captarea probei,
mg

500
2
7
Greutatea prafului reținut, mg

5
8
Volumul aerului trecut prin filtru (în
3
reală a prafului
Durata
Concentrațiacondiții aer
experienței
normale),în m mg/m
min. 3

20
0,0
18
10

0.0
6
1
1 (N.S.245-71)prafului conform normelor sanitareConcentrația maximă admisă(CMA) a

În lucrarea dată a fost mă surată și determinată concentrația prafului de calcar, (27, 77

mg/m3), această concentrație depă șind C.M.A. prevă zută de normele sanitare care este de 6
mg/m3, astfel în așa condiții trebuie de propus mă suri de protecție pentru a asigura condițiile
nepericuloase de muncă . Sunt mă suri de protecție cu caracter tehnic, precum instalarea
sistemelor de ventilare a aerului, depozitarea corectă a materialelor ce scot praf, schimbarea
procedeelor uscate de prelucrare a materialelor ce scot praf pe procedee umede, dacă permite
procesul tehnologic sau instruirea lucră torilor la locul de muncă prin folosirea mijloacelor
personale de protecție, precum ar fi ochelarii de protecție, respiratoare, îmbră că minte și
încă lță minte specială sau mă nuși de protecție. Astfel putem cu certitudine să afirmă m că în
cadrul orei de laborator au fost puse în practică cunoștințele acumulate în cadrul orelor de
curs.