ISTORIA IEROGLIFICĂ.

LUMEA PERSONAJULUI
REZUMAT

Conducător ştiinţific, Doctorand,

Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU Ana DINU

Cuvinte cheie: personaj, literatură română veche, bestiarii, roman popular, basm, fabulă,
ficţiune, referinţă, baroc, manierism, schimbare de paradigmă

Lucrarea propune studiul operei recuperate literar a lui Dimitrie Cantemir, Istoria
ieroglifică, din perspectiva personajului. În acest „basm al vorbei”, personajele îndeplinesc diverse
funcţii în cadrul unei trame narative stufoase. Deşi rămâne memorabil în primul rând prin
personajele sale exemplare, precum Inorogul şi Corbul, primul nostru roman îşi confruntă cititorii
cu o lume suprapopulată, scriitorul jonglând dezinvolt în mânuirea caracterelor. Inventarierea şi
descifrarea acestei tipologii, cu valenţe denotative şi metaforice, este miza centrală a studiului.
Abordarea personajului a fost ghidată de câteva idei de fundal prezente în majoritatea
abordărilor critice ale romanului. Cea mai importantă dintre acestea ar fi descifrarea, în literatura
critică, a particularităţilor care decurg din tipologia personajului, înfăţişat sub mască animalieră,
asemenea personajelor de basm sau fabulă, dar pentru care scriitorul oferă o „cheie” spre modelul
real; alta este legată de dinamica dintre referinţă şi ficţiune în realizarea personajului. Ambele îşi
propun să reliefeze dintr-un unghi diferit o serie de aspecte ale acestei opere unanim considerată de
opinia critică a fi intrat în patrimoniul literar românesc venind dinspre istoriografie, căreia
publicarea târzie i-a rezervat un destin particular.
Situată la graniţa dintre istoriografie şi literatură, cartea lui Dimitrie Cantemir este
emblematică pentru o schimbare de paradigmă, reflectând modificările produse în epocă în privinţa
personajului, datorită relativizării cauzaliăţii istorice. Cu Istoria ieroglifică avem, în literatura
română, roman înaintea epopeii, aşa cum remarca Elvira Sorohan, dar un roman complicat, adeseori
văzut drept baroc sau manierist, datorită volutelor narative şi limbajului. Personajul lui D. Cantemir
este el însuşi emblematic, deşi scos din contextul evolutiv firesc al evoluţiei literaturii române,
pentru epica subiectivă şi pentru schimbarea de paradigmă pe care, conform aceleiaşi Elvira
Sorohan, scrierea principelui o produce în literatura română veche: evenimentul cronicii este
surclasat de viaţa interioară, individuală, fără a face abstracţie de cea publică.
Evidenţiind ipotezele emise de istoria şi critica literară cu privire la personajului
cantemirian, îmbogăţite de eticheta barocă aplicată romanului, cercetarea urmăreşte, pe de-o parte,
modul în care a fost privit personajul în interpretările care i-au fost consacrate Istoriei ieroglifice,
dar şi inventarierea critică a acestora, concretizată în alcătuirea unui „îndreptar” de personaje.
 THE HIEROGLIPHIC HISTORY. THE UNIVERSE OF CHARACTERS
ABSTRACT

Key words: character, old Romanian, literature, bestiary, folk novel, folk tale, fable, fiction,
reference, Baroque, mannerism, change of paradigm

The research focuses on the study of the characters of a writing which was not very long ago
reconsidered as one of the first Romanian literary works, or the first Romanian novel, Istoria
ieroglifică (The Hierogliphic History) by Dimitrie Cantemir. A story of the word, with a mannerist
narrative frame, it also conveys to the reader a crowded, baroque, world. Although it brought forth
few memorable characters, as the Unicorn and the Crow, the Chameleon, the Fox or the
Ostrichcamel, this early novel tangles its reader in a crowded world, a privy bestiary filled with
characters craftily created at one stroke of the pen.
The approach of the character was guided by a couple of background ideas which are
present in the majority of the critical reviews of the novel. The most prominent of these would be
the deciphering, in the critical literature, of the particularities which arrive from the typology of the
character, historical personalities hidden under the mask of an animal, similar to the characters of
the beast fables or folk tales, but whose identity can be easily discovered using the double ciphered
„key” given by the author at the end of the book; the other concerns the dynamics between
reference and fiction in the creation of the literary character. This approach intends to highlight
from a different angle some of the particularities of this book which had a particular destiny inside
the boundaries of the Romanian literature. Being published for the firs time a century later, it is
considered to have entered in the literary history coming from the territory of history and chronicle;
it remained for a second time outside the boundaries of the natural evolution of the literature of its
age.
Placed at the limits between history and literature, Dimitrie Cantemir’s book is relevant for a
change of paradigm. It mirrors the mutations in the depiction of the literary character of its age,
reflecting the relativization of the historic causality. With the Hierogliphic History we have, in the
Romanian literature, a novel before an epic, as Elvira Sorohan has remarked, but this novel is
complicated and it is often seen as belonging to mannerism or the Baroque because of the narrative
volutes and of the language. D. Cantemir’s character becomes relevant itself (although it remains
for a while outside the normal evolution of the Romanian literature) for the subjective narrative and
for the change of paradigm which takes place, with this book, in the old Romanian literature: the
event, specific for historic chronicle, is left in the background by the inner, individual life, which is
not completely separated from the public life.
Pinpointing the hypothesis issued by the literary history and criticism regarding the
characters of the Hierogliphic History, enriched by the “baroque” label placed on the book, the
present research traces, on one had, the way in which the character was reflected in the critical
studies of the novel, and, on the other hand, it makes a critical inventory of the characters of the
novel. The main aim of this paper is the inventory and the study of the charactes’ typology.