3

PRELUCRAREA PRIN RABOTARE

3.1. Scopul lucrării

Cunoaşterea utilajului şi a posibilităţilor de prelucrare prin rabotare.

3.2. Definire procedeului şi schema de principiu

Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aşchiere, care se realizează prin
combinarea mişcării principale de aşchiere, totdeauna de translaţie - executată de
sculă sau de piesa semifabricat cu mişcarea de avans intermitent - executată de
piesa-semifabricat sau de sculă. Se execută cu ajutorul unor scule aşchietoare de
tipul cuţitelor, pe maşini-unelte de rabotat.
Schema de principiu a procedeului se prezintă în figura 3.1.
Scula aşchietoare
II
III
I (vc )
Scula aşchietoare

hD
hD
ap
ap
bD f III bD f

I (vc ) II
Piesa Piesa
semifabricat semifabricat
a b

Fig. 3.1. Schema de principiu la rabotare:

a - rabotarea longitudinală; b - rabotarea transversală;
I - cursa activă a mişcării principale de aşchiere; II - mişcarea de avans
intermitent; III - cursa pasivă; ap - adâncimea de aşchiere; hD - grosimea
aşchiei; bD - lăţimea aşchiei; f – avansul.

Principalele caracteristici ale procedeului sunt:

- mişcarea principală de aşchiere, executată de sculă sau semifabricat, este
mişcare de translaţie (rectilinie-alternativă), aşchierea având loc doar în perioada
cursei active (I);
- mişcarea de avans II, se realizează intermitent, la capătul cursei de mers în
gol III (cursa inactivă);
- aşchierea se produce cu şoc, într-un singur sens al mişcării principale;
- pentru protejarea vârfului sculei, la cursa de mers în gol, scula este ridicată de
pe semifabricat;
2 Prelucrarea prin rabotare

- utilizează scule simple, cu o singură muchie aşchietoare principală şi mai

multe muchii aşchietoare secundare;
- axa cuţitului este perpendiculară pe direcţia mişcării principale de aşchiere.
Când mişcarea principală de aşchiere este executată de piesa-semifabricat şi
avansul intermitent de sculă, procedeul se numeşte rabotare longitudinală (fig. 3.1.
a), iar când mişcarea principală de aşchiere este executată de sculă şi avansul
intermitent de piesa-semifabricat sau sculă, procedeul se numeşte rabotare
transversală (fig. 3.1. b).

3.3. Echipamentul tehnologic folosit la prelucrarea prin rabotare

Maşinile-unelte de rabotat se clasifică după modul de construcţie şi după
schema de lucru în:
- maşini de rabotat cu cap mobil (şepinguri), pe care se execută rabotarea
transversală;
- maşini de rabotat cu masă mobilă (raboteze), pe care se execută rabotarea
longitudinală .
Maşinile de rabotat cu cap mobil sunt destinate prelucrării prin rabotare a
suprafeţelor plane orizontale, verticale sau înclinate, precum şi a suprafeţelor de
diferite forme (canale în T, canale în coadă de rândunică etc.), la piese-semifabricat
ce nu depăşesc lungimea de 1000 mm. Cu dispozitive speciale se pot prelucra şi
danturi la cremaliere şi roţi dinţate de precizie mică.
Schema de principiu a unei maşini de rabotat cu cap mobil (şeping) se prezintă
în figura 3.2.
Mişcarea principală de aşchiere este o mişcare rectilinie alternativă I, executată de
capul mobil 2 al maşinii. Mişcarea de avans poate fi realizată de masa(consola) 3, pe
care este fixată piesa de prelucrat PP (avansul transversal II), sau de capul port-sculă
4 (avansul vertical III sau eventual înclinat). Masa poate să mai execute o mişcare de
poziţionare IV. Lanţul cinematic principal cuprinde: motorul electric asincron M,
cutia de viteze CV, transmisia z1/z2 şi mecanismul cu culisă oscilantă (format din
butonul pietrei de culisă 5, piatra de culisă 6, culisa oscilantă 7, braţul oscilant 8,
articulat de batiul 1, la partea inferioară, şi de capul mobil 2, la partea superioară prin
intermediul bieletei 9 și piuliţei 10, prin care trece şurubul de reglare a poziţiei cursei
11). Piatra de culisă 6 la rotirea sa de către butonul 5, se deplasează pe ghidajele
culisei oscilante 7 și transformă mişcarea de rotaţie în mişcare rectilinie alternativă a
berbecului (capului mobil). Mişcarea de avans transversal II, transmisă mesei în mod
periodic, se realizează prin angrenajele z3/z4 , excentricul reglabil 12, bieleta 13,
mecanismul cu clichet 14 şi şurubul 15. Mişcarea de avans vertical III este realizată
prin intermediul camei 16, care, la cursa de retragere a capului mobil, roteşte roata cu
clichet a mecanismului 17, roţile dinţate z7/z8 şi şurubul 21. Mişcarea de poziţionare a
cursei berbecului V se realizează manual, după deblocarea piuliței 10 cu ajutorul
manetei 23, prin rotirea șurubului 11 folosind maneta 19. Mişccarea de poziţionare
ale consolei IV se realizează manual, cu maneta 20, şi şurubul 22.
Parametrii principali ai unui şeping sunt: lungimea cursei capului mobil şi
dimensiunile mesei.
Prelucrări mecanice 3

4 z8 18 21 z7 19 2 23 10 9 11
ncd ( vc )
I
SA z5

z6 V
PP
III 17 16 20
z9 8
6
5
z10
z3 n 7
IV
II z4 z2
z1
M
CV

3 15 14 22 13 12 1

Fig. 3.2. Schema de principiu a maşinii de rabotat cu cap mobil (şeping):

1 - batiu; 2- cap mobil; 3 - masa; 4 - dispozitiv port-sculă; 5 - buton piatră culisă;
6 - piatră de culisă; 7 - culisă oscilantă; 8 - braţ oscilant articulat; 9 - bieletă;
10 - piuliţă; 11 - şurub de reglare poziție cursă; 12 - excentric reglabil; 13 - bieletă
avans; 14; 17 - mecanisme cu clichet; 15 - şurub avans transversal; 16 - camă;
18; 19;20 - manete de acţionare manuală; 21 - şurub avans vertical/înclinat;
22 - șurub de poziționare masă; 23 - manetă blocare/deblocare piuliță;
PP - piesa de prelucrat; SA - scula aşchietoare

3.4. Principalele dispozitive şi accesorii folosite la rabotare

Specifice la maşinile de rabotat sunt sistemele de basculare a sculei
aşchietoare, în vederea evitării uzurii acesteia la cursa de mers în gol a berbecului
(fig. 3.3). Scula 1 se montează în suportul port-sculă 2, aşezat pe placa rotitoare 3.
Clapeta rabatabilă 4 se roteşte în jurul unui bolţ fix 5, îndepărtând scula de suprafaţa
prelucrată la cursa de mers în gol (fig. 3.3. b).
3 3
2 5
2 5

Cursa Cursa
activa pasiva
1
1
Fc 4
t

a b

Fig. 3.3. Sistemul de prindere şi basculare a sculei aşchietoare:

a - în cursa activă; b - în cursa de mers în gol (pasivă): 1 - scula aşchietoare;
2 - suport port - sculă; 3 - placă rotitoare; 4 - clapetă rabatabilă; 5 - bolţ fix.
4 Prelucrarea prin rabotare

Pentru prinderea semifabricatelor pe masa maşinii se folosesc mai multe

metode: prinderea şi fixarea cu bride, fixarea cu opritori şi prinderea cu şuruburi,
utilizarea menghinelor cu fălci paralele, fixare cu colţare şi strângere cu cleme etc.
Cu dispozitive adecvate, ce permit divizarea, se pot prelucra cremaliere şi
arbori canelaţi.
3.5. Tipuri de scule folosite la rabotare
Sculele utilizate cel mai des la rabotare sunt cuţitele de rabotare, executate de
obicei din oţel rapid şi uneori din oţeluri de scule sau armate în zona activă cu
plăcuţe din oţel rapid sau carburi metalice.
Forma zonei active este adecvată formei suprafeţelor prelucrate. Cele mai des
întâlnite forme constructive de cuţite se prezintă în figura 3.4, deosebindu-se:
- cuţite drepte pe stânga (fig. 3.4. a) şi pe dreapta (fig. 3.4. b);
- cuţite încovoiate pe stânga (fig. 3.4. c) şi pe dreapta (fig. 3.4. d);
- cuţite cotite înainte (fig. 3.4. e) şi înapoi (fig. 3.4. f);
- cuţite cu cap îngustat (fig. 3.4. g, h şi i).

a b c d e

f g h i

Fig. 6.5. Principalele forme constructive ale cuţitelor de rabotat:

a - drept pe stânga; b - drept pe dreapta; c - încovoiat pe stânga; d - încovoiat
pe dreapta; e - cotit înainte; f - cotit înapoi; g; h; i - cu cap îngustat pe
stânga, simetric, pe dreapta.

3.6. Diferite scheme de prelucrare folosite la rabotarea pe şeping

ncd ( vc ) ncd ( vc ) ncd ( vc )

f (v )
f
f (v ) f (v )
f f

Fig. 3.5. Prelucrarea unei Fig. 3.6. Prelucrarea Fig. 3.7. Prelucrarea
suprafeţe plane orizontale unei suprafeţe plane unei suprafeţe plane
verticale înclinate
Prelucrări mecanice 5

f (v )
ncd ( vc ) f

ncd ( vc )
f (v )
f

Fig. 3.8. Prelucrarea unei teşituri Fig. 3.9. Prelucrarea unei suprafeţe
profilate
v
fp vft v ft

M M

G
G
ncd (vc ) ncd (vc ) ncd (vc )
a

Fig. 3.10. Prelucrarea canalelor în T

3.7. Stabilirea regimului de prelucrare prin rabotare
Stabilirea regimului de prelucrare se poate realiza în trei moduri :
- analitic;
- din tabele normative;
- folosind softuri specializate.

3.7.1. Calculul analitic al regimului de prelucrare prin rabotare

Când se stabilesc condiţiile de lucru la rabotare trebuie avute în vedere
următoarele aspecte: forma şi dimensiunile semifabricatului, precizia dimensională şi
rugozitatea suprafeţei prelucrate, caracteristicile mecanice şi starea materialului de
prelucrat, natura materialului, construcţia şi parametrii geometrici ai sculei
aşchietoare, forma geometrică a suprafeţelor de prelucrat, condiţiile în care se
desfăşoară procesul de aşchiere şi productivitatea prelucrării.
Principalele etape ce trebuie parcurse în vederea stabilirii condiţiilor de lucru la
rabotare sunt: alegerea sculei aşchietoare; stabilirea durabilităţii economice şi a uzurii
maxim admisibile a sculei aşchietoare; stabilirea adâncimii de aşchiere şi a numărului
de treceri; stabilirea avansului de aşchiere; stabilirea forţelor de aşchiere; verificarea
avansului de aşchiere; stabilirea vitezei de aşchiere; stabilirea numărului de curse
duble pe minut efectuate de sculă sau de piesa-semifabricat; verificarea puterii de
aşchiere.
3.7.1.1. Alegerea sculei aşchietoare
Scula aşchietoare se alege în funcţie de forma şi dimensiunile suprafeţei de
prelucrat, de condiţiile de lucru, de precizia prelucrării şi rugozitatea ce se vrea
obţinută.În funcţie de natura şi proprietăţile fizico-mecanice ale materialului de
prelucrat se alege materialul părţii active a cuţitului, care poate fi: oţel rapid, oţel
6 Prelucrarea prin rabotare

carbon de scule, oţel aliat pentru scule sau oţeluri de scule armate cu plăcuţe din
carburi metalice. Alegerea sculei se face conform STAS R 6781 - 63 şi STAS R 6375
– 61 sau folosind soft-uri specializate.

3.7.1.2. Stabilirea durabilităţii economice şi a uzurii maxim admisibile a sculei

aşchietoare
Durabilitatea economică se alege în funcţie de dimensiunile secţiunii cuţitului,
materialul părţii active a cuţitului, materialul semifabricatului şi condiţiile în care se
desfăşoară rabotarea din tabele şi nomograme.
Durabilitatea economică Tec variază între 30 până la 120 minute.
Uzura admisibilă a cuţitelor folosite la rabotat pentru degroşare şi finisare se
alege din tabele, în funcţie de materialul părţii active a cuţitului, materialul
semifabricatului şi rugozitatea prescrisă suprafeţei.

3.7.1.3. Stabilirea adâncimii de aşchiere şi a numărului de treceri

Adâncimea de aşchiere se alege în funcţie de natura operaţiei de rabotare (de
degroşare sau de finisare), ţinând cont de următoarele recomandări:
- la degroşare, adâncimea de aşchiere trebuie astfel adoptată încât să fie pe cât
posibil egală cu adaosul de prelucrare;
- la finisare, pentru asigurarea unei bune calităţi a suprafeţei prelucrate,
adâncimea de aşchiere să nu depăşească 3 mm;
- la prelucrarea cu cuţite late (kr = 0o), adâncimea de aşchiere se recomandă 0,2
...0,5 mm.

3.7.1.4. Stabilirea avansului de aşchiere

Mărimea avansului depinde de rezistenţa şi durabilitatea cuţitului, de rigiditatea
piesei şi a maşinii-unelte, de forţa maximă posibilă, admisă de mecanismele de avans,
de secţiunea aşchiei şi de presiunea specifică de rupere a materialului prelucrat.
La prelucrarea de degroşare, mărimea avansului se alege din tabele în funcţie
de natura materialului de prelucrat, natura materialului sculei, adâncimea de aşchiere
şi unghiul de atac kr. Avansul de generare la degroşare are valori cuprinse între 0,45
şi 2,5 mm/ cursă dublă.
La prelucrarea de finisare mărimea avansului se alege din tabele în funcţie de
natura materialului de prelucrat, rugozitatea suprafeţei prelucrate şi raza de bontire a
vârfului cuţitului. Avansul de generare la finisare are valori cuprinse între 0,10 şi
0,66 mm/ cursă dublă.

3.7.1.5. Stabilirea vitezei de aşchiere

Viteza de aşchiere la rabotare este în general mai mică decât la strunjire şi de
multe ori variază între o valoare maximă şi una minimă pe lungimea de aşchiere.
Această variaţie este datorată faptului că mişcarea principală este de translaţie
alternativă (de ,,du-te vino”).
Viteza de aşchiere economică medie vc,ec , se calculează cu relaţia:
Prelucrări mecanice 7

Cv
vc ,ec  kv [m/min], (3.1)
T m a p v  f
x yv

în care Cv ; kv; m; xv; yv sunt coeficienţi şi exponenţi stabiliţi experimental, cu valori

date în tabele, în funcţie de condiţiile concrete de lucru; T - durabilitatea sculei
aşchietoare care se alege din tabele (T = 30...120 minute); ap - adâncimea de aşchiere;
f - avansul de generare.

3.7.1.6.Stabilirea numărului de curse duble pe minut şi a vitezei reale de

aşchiere
Numărul de curse duble pe minut ncd, executate de sculă sau piesa-semifabricat, se
calculează cu relaţia:
1000vc,ec k
ncd ,ec   cd/ min  , (3.2)
L k 1
în care L este lungimea cursei, în mm; k = vg/va (vg - viteza în cursa de mers în gol,
va - viteza în cursa activă), vc,ec - viteza economică de aşchiere în m / min;.
Valoarea coeficientului k depinde de construcţia maşinii şi anume de
mecanismul care transformă mişcarea de rotaţie în mişcare rectilinie alternativă
pentru mişcarea principală. Pentru mecanismul cu culisă oscilantă k = 1,5...3.
Deoarece nu orice număr de curse duble calculat ncd,ec se poate realiza practic
pe maşinile de rabotat, se va alege o valoare ncd cât mai aproape posibil de ncd,ec,
astfel încât să rezulte o viteză reală de aşchiere cât mai apropiată de viteza economică
de aşchiere. Se calculează apoi viteza de aşchiere reală şi pierderea de viteză v.
Dacă este îndeplinită condiţia v < 5%, se acceptă regimul de aşchiere ales, dacă nu,
se acţionează asupra avansului f sau adâncimii ap.

3.7.2. Stabilirea regimului de prelucrare prin alegere din tabele normative

Pentru utilizarea tabelelor normative se foloseşte Manualul Inginerului
Mecanic.
Tabelul 3.2. Parametrii regimului de prelucrare la rabotare
Material Rezistenţa Viteza de aşchiere Adâncimea Avansul
la rupere vc [m/min] de aşchiere
[daN/mm2] Oțel rapid de scule ap [mm] f [mm/c.d.]

Oţel nealiat sau 35-50 12-20 0,2-10 0,10-4

slab aliat 55-70 10-15 0,2-10 0,10-3
75-90 5-10 0,2-5 0,10-2
Oţel şi fontă Cu crustă 2-3 3-10 0,32-2
Fonte 16-30 10-20 0,5-10 0,32-5
Bronz 25-40 20-60 0,5-10 0,32-5
Aliaje uşoare 35-45 40-80 0,5-5 0,10-1
8 Prelucrarea prin rabotare

3.7. Modul de lucru

1. Studenţii vor examina construcţia generală a şepingului şi vor întocmi o
schiţă de principiu a maşinii, în care vor poziţiona principalele ei părţi componente şi
mişcările necesare prelucrării: mişcarea principală de aşchiere, mişcările de avans,
mişcarea de poziţionare a mesei.
La indicaţia cadrelor didactice, se va explica în scris rolul funcţional al unora
din elementele componente.
Se va studia modul în care se realizează diversele mişcări ale maşinii. În acest
scop se va studia şi figura 3.2 care prezintă o parte a schemei cinematice a
şepingurilor S700 A şi S650 şi care arată modul de transmitere a mişcării, de la
motorul M la braţul oscilant (şi de aici la berbec).
2. Studenţii vor studia şi vor nota unele caracteristici tehnice ale maşinii dintre
care amintim: cursa maximă a berbecului, cursa transversală a mesei, cursa verticală
a mesei, cursa verticală a saniei portsculă, numărul şi valorile curselor duble ale
berbecului, avansurile transversale ale mesei, avansurile verticale ale saniei portsculă,
puterea şi turaţia motorului etc.
Cursa verticală a saniei portsculă şi cursa transversală a mesei se vor determina
prin măsurare.
3. Se va alege în baza unui calcul, numărul de curse duble pe minut n, necesar
prelucrării unei suprafeţe plane de lungime l, cu o viteză de aşchiere impusă, vc.
Mărimile l şi vc vor fi indicate individual de cadrul didactic. Lungimea cursei
mişcării principale L se va lua mai mare decât lungimea l a suprafeţei de prelucrat
(se recomandă ca L  1.5  l )
Numărul de curse duble n, ales dintre cele realizate de maşină, va fi mai mic
sau egal cu numărul de curse nc, calculat.
4. Studenţii vor explica semnificaţia coeficientului k, precum şi elementele ce
influenţează asupra mărimii sale (k = 1.5…3).
5. Studenţii vor calcula unul din avansurile automate ale mesei, folosind
relaţia:
z
f  p s  a [mm/cd] (3.3)
zt
unde: ps este pasul şurubului de avans al mesei, în mm (se va măsura); za este
numărul de dinţi antrenaţi ai roţii mecanismului cu clichet (se va indica de cadrul
didactic); zt este numărul de dinţi ai roţii mecanismului cu clichet (se va determina).
Se vor compara avansurile calculate, cu cele notate pe maşină.
6. Studenţii vor executa practic anumite suprafeţe plane orizontale, verticale
sau înclinate etc., la indicaţia cadrelor didactice, întocmind schiţe simple ale pieselor
sau suprafeţelor prelucrate, indicând pe desen forma părţii active a cuţitului utilizat şi
sensul mişcării principale şi al celei de avans, aşa cum se arată în figurile 3.5...3.10.