Legenda intemeieri Romei

După distrugerea Troiei, Eneas, fiul lui Anchise şi al Afroditei (Venus în Panteonul
roman), ajunge, însoţit de fiul său Ascaniu (Iulus), după lungi peregrinări, pe
coastele Italiei. Eroul troian se căsătoreşte cu fiica regelui Latinus şi fondează
oraşul Lavinium, iar Ascaniu întemeiază cetatea Alba Longa; al doisprezecelea
rege al acesteia este Numitor.

Regele Amulius, care îşi detronase fratele, pe Numitor, o sileşte pe fiica acestuia,
Rhea Silvia, să devină preoteasă a zeiţei Vesta. Numai că aceasta naşte doi gemeni
– Romulus şi Remus, fiii zeului Marte. Amulius îi aruncă pe cei doi copii în Tibru.
Salvaţi şi alăptaţi de o lupoaică, sunt găsiţi la poalele Palatinului şi crescuţi de
păstorul Faustulus. Ajunşi la vârsta adolescenţei, cei doi fraţi află care le este
originea, reuşesc să îl pedepsească pe uzurpator şi să îl repună în drepturi pe
bunicul lor, Numitor. Se hotărăsc apoi să înalţe o cetate; consultă semnele
prevestitoare, care îl avantajează pe Romulus, iar acesta îl ucide pe Remus,
devenind regele Romei.