Ψαλμὸς Α΄Psalmos A´ PSALMUL 1 

Ψαλμὸς τῷ Δαυΐδ· Psalmos to David; Psalmul lui David;

ἀνεπίγραφος anepigrafos nescris deasupra παρ' 'εβραίοις. par evreis. la evrei.

1. ΜΑΚΑΡΙΟΣ MAKARIOS FERICIT ἀνήρ, anir, bărbatul (omul), ὃς os care οὐκ

ἐπορεύθη uk eporefthi
1 n-a umblat ἐν βουλῇ en vuli în sfatul ἀσεβῶν, asevon,
necinstitorilor , καὶ ke și ἐν ὁδῷ en odo în calea ἁμαρτωλῶν amartolon păcătoșilor οὐκ
ἔστη, uk esti, n-a stătut, 2καὶ ἐπὶ ke epi și pe καθέδρᾳ kathedra scaunul λοιμῶν limon
pierzătorilor (leproșilor) οὐκ ἐκάθισεν. uk ekathisen n-a șezut.  
2. Ἀλλ᾿ ἤ ali Ci ἐν τῷ νόμῳ en to nomo în legea Κυρίου Kiriu Domnului τὸ θέλημα to
thelima (e) voia αὐτοῦ, aftu lui, καὶ ke și ἐν τῷ νόμῳ en to nomo în legea αὐτοῦ aftu Lui
μελετήσει meletisi va cugeta ἡμέρας imeras ziua καὶ νυκτός. ke niktos. și noaptea. 
3. Καὶ ἔσται Ke este Și va fi ὡς τὸ ξύλον os to xilon ca pomul (cel) τὸ πεφυτευμένον to
pefitevmenon răsădit παρὰ τὰς διεξόδους para tas diexodus lângă izvoarele τῶν ὑδάτων,
ton idaton, apelor, ὃ τὸν καρπὸν o ton carpon care rodul αὐτοῦ aftu său δώσει dosi va
da ἐν καιρῷ αὐτοῦ, en kero aftu, în vremea sa, καὶ τὸ φύλλον αὐτοῦ ke to filon aftu și
frunza lui οὐκ ἀπορρυήσεται· uk aporiisete; nu va cădea; καὶ πάντα, ke panda, și toate,
ὅσα ἂν ποιῇ, osa an pii, câte ar face, κατευοδωθήσεται. katevodothisete. vor spori.
4. Οὐχ οὕτως Uh utos Nu sunt așa οἱ ἀσεβεῖς, i asevis, necinstitori, οὐχ οὕτως, uh
utos, nu sunt așa, ἀλλ᾿ ἢ ὡσεὶ ali osi ci ca χνοῦς, hnus, praful, ὃν ἐκρίπτει on ekripti ce-l
spulberă ὁ ἄνεμος o anemos vântul ἀπὸ προσώπου τῆς γῆς. apo prosopu tis ghis. de pe
fața pământului. 
5. Διὰ τοῦτο Dia tuto Pentru aceasta οὐκ ἀναστήσονται uk anastisonde nu se vor
scula (nu vor învia) ἀσεβεῖς ἐν κρίσει, asevis en krisi, necinstitori la (întru) judecată,
οὐδὲ ude nici ἁμαρτωλοὶ amartoli păcătoșii ἐν βουλῇ en vuli în sfatul δικαίων. dikeon.
drepților.
6. Ὅτι Oti Că γινώσκει ghinoski știe (cunoaște) Κύριος Kirios Domnul ὁδὸν odon
calea δικαίων, dikeon, drepților, καὶ ke și ὁδὸς odos calea ἀσεβῶν asevon necinstitorilor
ἀπολεῖται. apolite. va pieri.
1
Ἀσεβῶν se traduce corect cu necinstitorilor; criteriul de deosebire a celor credincioși este bunacinstire. Este foarte
important, vedem căci chiar în primul stih din Psaltire Duhul Sfânt ne face atenți să nu umblăm în sfatul oricui, fie el și
cleric, trebuie cercetat; Sfântul Maxim Mărturisitorul nu asculta de patriarhi ce se numeau „credincioși”, „ortodocși”,
fiindcă erau necinstitori; Mântuitorul ne-a făcut atenți că fiecare dintre noi avem a da seamă pentru sufletul nostru
(Matei 8, 34-38; 16, 24-25) și că numai de cei al căror cuvânt este „Da da, nu nu” (Matei 5, 37), cei care țin cuvântul Lui,
cei binecinstitori
2
putem asculta.
Λοιμῶν se traduce cu leproșilor; și prin aceasta se arată că nu ne putem îndreptăți să ascultăm nici de vre-un
mai mare al nostru, care are catedră, când propagă erezia, nici măcar odată, că ne pierdem sufletul.
 Ψαλμὸς ΙΑ΄ PSALMUL 11
Εἰς Întru τὸ τέλος, sfârșit,ὑπὲρ pentru τῆς ὀγδόης· a opta; ψαλμὸς psalm τῷ Δαυΐδ. al lui David.

1. ΣΩΣΟΝ με, Mântuiește-mă Κύριε, Doamne, ὅτι că ἐκλέλοιπεν a lipsit ὅσιος, cel
cuvios, ὅτι că ὠλιγώθησαν s-au împuținat αἱ ἀλήθειαι adevărurile ἀπὸ de la τῶν υἱῶν fiii
τῶν ἀνθρώπων. oamenilor.
2. Μάταια Deșertăciuni ἐλάλησεν a grăit ἕκαστος fiecare πρὸς către τὸν πλησίον
aproapele αὐτοῦ, său, χείλη buze δόλια viclene ἐν în καρδίᾳ, inimă, καὶ și ἐν καρδίᾳ în
inimă ἐλάλησε a grăit κακά. rele.
3. Ἐξολοθρεύσαι Pierde-va Κύριος Domnul πάντα toate τὰ χείλη buzele τὰ δόλια, cele
viclene, καὶ și γλῶσσαν limba μεγαλορρήμονα. cea mare grăitoare.
4. Τοὺς εἰπόντας· Pe cei ce au zis: τὴν γλῶσσαν limba ἡμῶν noastră μεγαλυνοῦμεν, o
vom mări, τὰ χείλη buzele ἡμῶν noastre παρ᾿ ἡμῖν la noi ἐστι· sunt; τίς cine ἡμῶν Κύριός
ἐστιν; este nouă Domn?
5. Ἕνεκεν Pentru τῆς ταλαιπωρίας necazul τῶν πτωχῶν săracilor καὶ τοῦ στεναγμοῦ și
suspinul τῶν πενήτων, nenorociților, νῦν ἀναστήσομαι, acum Mă voi scula, λέγει zice Κύριος·
Domnul; θήσομαι pune-mă-voi ἐν întru σωτηρίῳ, mântuire, παρρησιάσομαι îndrăzni-voi ἐν
αὐτῷ. întru el.
6. Τὰ λόγια Cuvintele Κυρίου Domnului, λόγια cuvinte ἁγνά, curate, ἀργύριον argint
πεπυρωμένον, lămurit cu foc, δοκίμιον ispitit (încercat) τῇ γῇ pământului, κεκαθαρισμένον
curățit ἑπταπλασίως. de șapte ori.
7. Σύ, Κύριε, Tu Doamne φυλάξαις ἡμᾶς ne vei păzi pe noi καὶ și διατηρήσαις ἡμᾶς ne
vei feri ἀπὸ de τῆς γενεᾶς neamul ταύτης acesta, καὶ și εἰς în τὸν αἰῶνα. veac.
8. Κύκλῳ Împrejur οἱ ἀσεβεῖς necinstitori περιπατοῦσι· umblă; κατὰ după τὸ ὕψος
înălțimea σου Ta ἐπολυώρησας
3 τοὺς υἱοὺς τῶν ἀνθρώπων. ai înmulțit pe fiii (purtat de
grijă fiilor) oamenilor .
3
Acest stih este după Septuaginta, în edițiile mai noi ale Psaltiri găsim scris în locul acestuia, după versiunea
masoretică: Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.
„Masoreții au fost evrei din primele veacuri creștine, care în polemica anticreștină, au respins versiunea grecească
a Septuagintei (deși ea a fost tradusă tot de învățați ai poporului evreu din secolul III î.Hr.), deoarece aceasta era o
foarte bună mărturie a proorocirilor mesianice care s-au împlinit în Hristos, respective a adevărului hristologic revelat
în general, mărturii despre valoarea ei fiind de găsit în tot Noul Testament. Versiunea lor s-a definitivat cândva după
secolul VIII d.Hr. În demersul lor, ei n-au avut la bază textul original paleoebraic (acesta fiind pierdut cu mult timp
înaintea venire lui Hristos), ci pe cel aramaic, o versiune târzie, Septuaginta fiind în schimb o variantă în limba greacă a
textului paleoebraic. Nu întâmplător această polemică anticreștină, sau mai bine zis antitradițională, a renăscut o dată
cu Reforma protestantă, ai cărei corifei au luat de bază textul Aramaic, „îndreptat” de masoreți. Masoreții (de la
masora = însemnări marginale pe marginea textului) n-au făcut decât să adauge vocalele, punctuația și paragrafele
textului Scripturii în versiunea aramaică” (Vezi: Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți, vol. I, p. 10).
„Necinstitorii” sunt arătați, aici, a fi dracii și cei care slujesc lor, prin patimii, cei care nu L-au primit pe Hristos și
au pus stăpânire pe bogățiile pământului, cu înșelăciune, cei care sunt bucuroși să controleze lumea și s-o supună.
Această prorocie, după cum vedem, se împlinește, mai mult decât oricând, acum. Văzând acestea, suntem învățați de
Duhul Sfânt, să nu ne speriem, ci să alegem a trăi viața în lepădare de sine, ducându-ne crucea, unindu-ne cu Hristos,
în Biserică –Trupul Său, după înălțimea Lui. Fiind în Biserică, în Hristos, dezlegați de lume, înălțați de la pământ, uniți
cu El, suntem în purtarea de grijă a Lui, suntem înmulțiți, sporiți, făcuți de nebiruit; așa se traduce acest cuvânt, nu
numai înmulțit.
Diavolul înțelegând puterea acestor cuvinte s-a grăbit să le înlocuiască cu altele meșteșugite, prin cei robiți de el,
prin cei care n-au vrut să-L primească pe Hristos, Adevărul lui Dumnezeu. Diavolul și slugile lui, după cum vedem și în
stihul după versiunea masoretică, au înșelat și înșelă lumea că mântuirea vine prin oameni, prin legiuirile lor, până la
urmă prin Antihrist, dar, creștinii cred și mărturisesc că mântuirea lor este în Biserica – Trupul lui Hristos, prin
ascultare de Hristos și slujitorii Lui, cei uniți cu El, a căror viață este viața Lui, care se socot a fi „slugi netrebnice” (Luca
17, 10). Niciodată printr-un om, chiar de ar fi el și slujitor în Biserică! Știm că Antihrist, întru început, se va arăta
credincios Bisericii, binefăcător și că va câștiga încrederea multora din Biserică. După cum vedem, și acum este văzută
bine de unii din Biserică, mai ales, de cei care și-au făcut studiile în școli străine de ortodoxie, „ordinea” ce se face, în
lume, în „duhul lui antihrist”. Dar cei care caută sincer mântuirea înțeleg primejdia, aleg în lepădare de sine și ajung să
se bucure precum Sfinții că li s-a oferit cinstea să trăiască în aceste vremuri, nu se tem de greu, ci se tem să nu fie
despărțiți în vreun chip de Hristos (Vezi Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți, vol. I, pp. 164-165).