UNIVERSITATEA TEHNICĂ ”GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII DE MAȘINI ȘI MANAGEMENT INDUSTRIAL

PROIECT
la disciplina
MAȘINI-UNELTE 2

Student:
Numele și prenumele: Buzdea-Nemţanu Iustina

Gr. 4406 IEDM

Anul univ. 2020/2021

 Proiect Mașini-unelte 2

TEMĂ PROIECT MU2 – partea I

Să se proiecteze din punct de vedere cinematic cutia de viteze a unei mașini-unelte
universale, pe baza următoarelor date iniţiale:

 nmin = 25 rot/min
 nmax = 1120 rot/min
 z = 18 – nr. de trepte de turații la AP
 no = 1000 rot/min – turaţia motorului de acţionare a LCP

Etapele proiectului:
1. Calculul raţiei şirului de turaţii şi stabilirea valorilor turaţiilor normalizate (ISO).
2. Stabilirea numărului de grupe cinematice, a numerelor de rapoarte de transmitere
din fiecare grupă şi a numărului de variante structurale posibile.
3. Ecuaţiile structurale.
4. Trasarea diagramelor structurale pentru toate variantele structurale posibile.
5. Alegerea diagramei structurale optime.
6. Trasarea diagramei de turaţii.
7. Determinarea numerelor de dinţi ale roţilor dinţate din structura cutiei de viteze
utilizând un program de calcul.
8. Calculul abaterilor turaţiilor reale față de valorile normalizate si trasarea graficului
de erori.
9. Determinarea dimensiunilor de gabarit ale cutiei de viteze.
10. Trasarea schemei cinematice la scară a cutiei de viteze.

Bibliografie:
1. Rener Al. şi colectiv, Îndrumar. Proiectarea cutiilor de viteze ale maşinilor-unelte, Rotaprint,
I.P.Iaşi, 1985.
2. Ispas C., Predincea N., Ghionea A., Constantin G., Maşini-unelte. Mecanisme de reglare, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1997.

pg. 2
 Proiect Mașini-unelte 2

ETAPA 1
Determinarea raţiei şirului de turaţii şi a valorilor turaţiilor normalizate

Sistemul de acţionare mecanică a unei mașini-unelte cuprinde electromotorul de

acţionare şi ansamblul lanţurilor cinematice (principal, de avans, auxiliare, de comandă),
care constituie structura cinematică a maşinii. Lanţurile cinematice (LC) de lucru includ
obligatoriu un LC principal şi unul sau mai multe LC de avans.
LC principal asigură realizarea vitezei principale de aşchiere, pe o traiectorie
circulară, în cazul mişcării principale de rotaţie, sau rectilinie, în cazul mişcării principale
rectilinii-alternative. Viteza liniară realizată la elementul final al LC principal (scula sau
piesa-semifabricat) trebuie să fie egală cu viteza optimă de aşchiere, a cărei valoare se
găseşte în domeniul [vmin, vmax]. Din acest motiv, în structura LC principal este necesară
introducerea unor mecanisme de reglare, care să permită realizarea gamei de reglare a
vitezelor, Rv = vmax /vmin, respectiv a gamei de reglare a turaţiilor, Rn = nmax /nmin.
Realizarea gamelor de reglare a vitezei sau turaţiei se poate face prin reglare
continuă, cu ajutorul variatorilor mecanici, sau prin reglare discontinuă (în trepte), utilizând
cutii de viteze, lire cu roţi de schimb sau electromotoare cu turaţii multiple.
În cazul reglării în trepte a turaţiilor, s-a constatat că reglarea optimă a MU este
asigurată dacă cele z trepte de turaţie la elementul final al LC principal, n 1, n2,...., nz
formează o progresie geometrică de raţie  (nj =   nj-1 sau nz = n1  z-1), ceea ce
∆𝐾
determină o valoare a productivităţii ideale relative maxime ( ) constantă pe toate
𝐾 𝑚𝑎𝑥
treptele şirului de turații.
Valorile raţiei  au fost determinate în intervalul (1, 2]. Condiţia ca   1 a rezultat din
faptul că şirul de turații n1, n2,...., nz trebuie să fie crescător, iar limita maximă pentru ,
∆𝐾
respectiv   2 din condiţia ca pierderea relativă maximă de productivitate ( ) să nu
𝐾 𝑚𝑎𝑥
depăşească 50%.
O altă condiţie impusă la stabilirea valorilor raţiei  a fost ca în şirul de turaţii să
existe termeni în raportul 1:10 şi termeni în raportul 1:2, ceea ce revine la îndeplinirea
relaţiilor:
𝑚 𝑘
𝜑 = √10, respectiv 𝜑 = √2
∆𝐾
Valorile mărimilor m şi k s-au stabilit astfel încât ( ) = 5; 10; 20; 30; 40; 45;
𝐾 𝑚𝑎𝑥
50%.
Pe baza acestor condiţii au rezultat valorile normalizate ale raţiei , utilizate la
determinarea turațiilor pe maşini-unelte:
40 12 ∆𝐾
𝜑 = 1.06 = √10 = √2 (𝑚 = 40, 𝑘 = 12) => ( ) = 5%
𝐾 𝑚𝑎𝑥
20 6 ∆𝐾
𝜑 = 1.12 = (1.06)2 = √10 = √2 (𝑚 = 20, 𝑘 = 6) => ( ) = 10%
𝐾 𝑚𝑎𝑥
10 3 ∆𝐾
𝜑 = 1.26 = (1.06)4 = √10 = √2 (𝑚 = 10, 𝑘 = 3) => ( ) = 20%
𝐾 𝑚𝑎𝑥

pg. 3
 Proiect Mașini-unelte 2

20/3 ∆𝐾
𝜑 = 1.41 = (1.06)6 = √10 = √2 (𝑚 = 20/3, 𝑘 = 2) => ( ) = 30%
𝐾 𝑚𝑎𝑥
5 1.6 ∆𝐾
𝜑 = 1.58 = (1.06)8 = √10 = √2 (𝑚 = 5, 𝑘 = 1.6) => ( ) = 40%
𝐾 𝑚𝑎𝑥
4 1.2 ∆𝐾
𝜑 = 1.78 = (1.06)10 = √10 = √2 (𝑚 = 4, 𝑘 = 1.2) => ( ) = 45%
𝐾 𝑚𝑎𝑥
20/6 ∆𝐾
𝜑 = 2 = (1.06)12 = √10 = 2 (𝑚 = 20/6, 𝑘 = 1) => ( ) = 50%
𝐾 𝑚𝑎𝑥

Pentru  = 1.06 şi n1 = 1 rot/min se obţine şirul de bază normalizat al turaţiilor,

notat R40.
Sirul R40: n1 = 1.00; 1.06; 1.12; 1.18; 1.25; 1.32; 1.40; 1.50; 1.60; 1.70; 1.80; 1.90;
2.00; 2.12; 2.24; 2.36; 2.50; 2.65; 2.80; 3.00; 3.15; 3.35; 3.55; 3.75; 4.00; 4.25; 4.50; 4.75;
5.00; 5.30; 5.60; 6.00; 6.30; 6.70; 7.10; 7.50; 8.00; 8.50; 9.00; n40 = 9.50 rot/min.
Se observă că șirul R40 are 40 de termeni, de la n 1 = 1 rot/min până la n40 = 9.50
rot/min. Pentru a obține valori ale turațiilor mai mari decât n 40 = 9.5 rot/min, termenii R40
se multiplică succesiv cu 10, 100, 1000 etc.
Pentru alte valori ale raţiei , diferite de 1.06, turaţiile se obţin din şirul R40, sărind
peste un număr de termeni egal cu valoarea exponentului din relaţia de legătură între
valorile celor două rații (de exemplu, pentru  = 1.26 = (1.06)4 turaţiile rezultă luând din 4
în 4 termenii şirului R40  R40/4). Valorile efective in sarcina ale turatiilor pot diferi de
valorile calculate in limitele ± 10(-1) adica (-2% - +4%), denumita toleranță totală.

Rezolvarea Etapei 1.

Raţia  se calculează cu relaţiile de mai jos, pornind de la datele inițiale (n min, nmax și
z):

𝑛𝑚𝑎𝑥 1120
𝑅𝑛 = = = 44.8
𝑛𝑚𝑖𝑛 25
17
𝑛𝑧 = 𝑛1 ∙ 𝜑 𝑧−1 => 𝜑 = 𝑧−1
√𝑅𝑛 = √44.8 = 1.25

Se adopta raţia 𝜑 = 1.26

Nr. nj = nj-1   = n1   j -1 nj calc nj ISO

crt.  = 1.26 [rot/min] [rot/min]
1 n1 = nmin 25 25
2 n2 = n1   31.5 31.5
3 n3 = n2   = n1  2 39.69 40
4 n4 = n3   = n1  3 50 50
5 n5 = n4   = n1  4 63.01 63
6 n6 = n5   = n1  5 79.39 80

pg. 4
 Proiect Mașini-unelte 2

7 n7 = n6   = n1  6 100.03 100
8 n8 = n7   = n1  7 126.04 125
9 n9 = n8   = n1  8 158.81 160
10 n10 = n9   = n1  9 200.11 200
11 n11 = n10   = n1  10 252.14 250
12 n12 = n11   = n1  11 317.69 315
13 n13 = n12   = n1  12 400.3 400
14 n14 = n13   = n1  13 504.37 500
15 n15 = n14   = n1  14 635.51 630
16 n16 = n15   = n1  15 800.75 800
17 n17 = n16   = n1  16 1008.94 1000
z nz =nmax = nz-1   = n1   z -1 1271.27 1250

pg. 5
 Proiect Mașini-unelte 2

ETAPA 2

Stabilirea numărului de de grupe cinematice, a numerelor de

rapoarte de transmitere din fiecare grupă şi a numărului de variante
structurale posibile
Cutiile de viteze (CV) sunt mecanisme de reglare în trepte a turaţiei, prin intermediul
blocurilor baladoare de roţi dinţate, fiind constituite dintr-un număr de grupe cinematice.
Grupa cinematică se defineşte ca ansamblul transmisiilor dintre doi arbori succesivi
ai CV.
CV pot fi cu structură normală sau cu structură complexă.
În cazul structurilor normale, CV este alcătuită dintr-o succesiune de grupe
cinematice legate în serie, fiecare grupă asigurând realizarea unui anumit număr de
rapoarte de transmitere parţiale. CV cu structură complexă sunt formate dintr-o combinaţie
de circuite cu structură normală, fiecare circuit asigurând un domeniu de turaţii la arborele
principal.
CV cu structură normală sunt formate dintr-un număr w de grupe cinematice in serie,
fiecare realizând p1, p2, ..., pw rapoarte de transmitere, astfel încât se asigură la arborele
principal al CV un număr z de trepte de turaţie, z = p1  p2 .... pw . O turaţie la AP rezultă
prin contribuția câte unui singur raport de transmitere parţial din fiecare grupă cinematică.
Dacă există grupe cu acelaşi număr de rap. de transmitere, se poate scrie z  p1k1 
p2k2 ...pwkw, cu k1 + k2 +...+ kw = w. ( Exemplu: z = 18 = 3  3  2 = 32  21, deci w = 3 grupe
cinematice, p1 = p2 = 3 rapoarte de transm., p3 = 2 rapoarte de transm., k1 = 2, k2 = 1, k1 +
k2 = w = 3).

Pentru a obţine la AP z turaţii în progresie geometrică de raţie , trebuie ca

rapoartele parţiale din fiecare grupă cinematică să formeze o progresie geometrică
de raţie x, cu x nr. întreg pozitiv şi diferit în funcţie de calitatea atribuită grupei
cinematice respective, şi anume:
x = 1, pentru grupa de bază
pg. 6
 Proiect Mașini-unelte 2

x = p1, pentru prima grupă auxiliară, p1 = nr. de rapoarte din grupa de bază
x = p1 p2, pentru a 2-a grupă auxiliară, p2 = nr. de rapoarte din prima grupă auxiliară,
x = p1 p2 p3, pentru a 3-a grupă auxiliară, p3 = nr. de rapoarte dina 2-a grupă
auxiliară,
şamd, se atribuie fiecărei grupe cinematice din structura CV o valoare x, determinată
conform regulii de mai sus.
Obs: Calitatea de grupă de bază sau auxiliară poate fi atribuită oricărei grupe din
fluxul cinematic.

Pentru același număr z de trepte de turație obținut la arborele principal, pot exista N
variante structurale ale CV, care diferă prin ordinea grupelor în fluxul cinematic și prin
calitatea grupelor (valorile x).
Nr. de variante structurale posibile: N = N1  N2, în care:
N1 – nr. de variante structurale obţinute prin schimbarea poziţiei grupelor în
fluxul cinematic;
N2 – nr. de variante structurale obţinute prin schimbarea calităţii grupelor
𝑁1 = 𝑤!, dacă grupele au nr. diferit de rapoarte
𝑤!
𝑁1 = dacă z = p1k1  p2k2 ...psks, k1 + k2 +...+ ks = w
𝑘1 !∙𝑘2 !∙…∙𝑘𝑠 !
N2 = w!, pentru că nu pot exista 2 grupe cu aceeşi calitate (valoare x)
(𝑤!)2
Deci, 𝑁 =
𝑘1 !∙𝑘2 !∙…∙𝑘𝑠 !
(3!)2
Exemplu: z = 18 = 32  2, w = 3, k1 = 2, k2 = 1, 𝑁 = = 18 variante structurale.
1!∙2!

Rezolvarea etapei 2:

𝑧 = 18 = 3 ∙ 3 ∙ 2 = 32 ∙ 21
𝑤 = 3 grupe cinematice
𝑝1 = 𝑝2 = 3 rapoarte de transmitere
𝑝3 = 2 rapoarte de transmitere
𝑘1 = 2
𝑘2 = 1
𝑘1 + 𝑘2 = 2 + 1 = 3 = 𝑤
𝑤! 3! 1∙2∙3
𝑁1 = = = =3
𝑘1 ! ∙ 𝑘2 ! 2! ∙ 1! 1 ∙ 2 ∙ 1
𝑁2 = 𝑤! = 3! = 1 ∙ 2 ∙ 3 = 6
𝑁 = 𝑁1 ∙ 𝑁2 = 3 ∙ 6 = 18 variante structurale

pg. 7
 Proiect Mașini-unelte 2

ETAPA 3

Ecuaţiile structurale

Ecuaţia structurală reprezintă o relaţie analitică, indicând, pentru numărul z de turaţii

care trebuie realizat la AP al maşinii, numărul de rapoarte de transmitere din fiecare grupă
cinematică şi valoarea x atribuită fiecărei grupe.
Ecuația structurală se obține pornind de la expresia nr.-lui z de turații ca produs al
nr.-lor de rapoarte de transmitere din fiecare grupă, în care se introduc ca indice, la fiecare
grupă, valorile x corespunzătoare, determinate conform algoritmului prezentat în Etapa 2.

Ex: pentru z = 18, o ecuație structurală are forma: z = 18 = 3 (1) 3(3) 2(9). sau z = 18 =
2(3) 3(1) 3(6) etc.

Pentru ecuația structurală z = 12 = 2(1) 2(2) 3(4)

– prima grupă (2(1)) realizează p1 = 2 rapoarte de transm. și a fost aleasă de la început
grupa de bază, cu x = 1
– a doua grupă a ecuației (2(2)) realizează p2 = 2 rapoarte de transm. și a fost considerată
prima grupă auxiliară, cu x = p1 = 2
– a treia grupă din ecuație (3(4)) realizează p3 = 3 rapoarte de transm. și a rezultat ca fiind
a 2-a (ultima) grupă auxiliară, cu x = p1 p2 = 2 * 2 = 4

Rezolvarea Etapei 3:

3(1)3(3)2(9) 3(1)2(3)3(6) 2(1)3(2)3(6)

3(1)3(6)2(3) 3(1)2(9)3(3) 2(1)3(6)3(2)
3(3)3(1)2(9) 2(3)3(1)3(6) 3(2)2(1)3(6)
2(9)3(1)3(3) 3(6)3(1)2(3) 3(6)2(1)3(2)
3(3)2(9)3(1) 2(3)3(6)3(1) 3(2)3(6)2(1)
2(9)3(3)3(1) 3(6)2(3)3(1) 3(6)3(2)2(1)

pg. 8