Maitreyi

De Mircea Eliade
Titlul: Maitreyi
Autorul: Mircea Eliade
Specia literară: roman
Editura: Cultura națională
Tema: iubirea incompatibilă
Structura: în 175
Rezumatul:
Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath
Dasgupta, trăiește o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărții.
Acțiunea are loc în Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca
„ucenic” al acestui savant. Deși la început el nu simte decât repulsie pentru
Maitreyi, se îndrăgostește iremediabil de aceasta. Fata îi impărtășește sentimentele
dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.
Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a
tradițiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care,
îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi
este supusă pedepselor crudului ei tată, după care se mărită forțat.
 Romeo și Julieta
De William Shakespeare
Titlu : Romeo și Julieta
Autor : William Shakespeare
Specia literară: tragedie
Editura: teatru masca
Tema:iubirea
Structura : Împărțit în 5 acte.
Rezumat:
Piesa începe într-o piață publică din Verona unde Samson si Gregorio poartă
discuții despre ura lor față de familile rivale. Aceștia încep să se lupte. Apoi își
face apariția și Benvolio care încearcă să-i despartă, dar lupta continuă o dată ce
vine și Tybalt. Toți aceștia au fost convinși să renunțe la conflict de către copiii
celor două familii. Apoi Lady Montague întreabă de Romeo, iar Benvolio și
Montague își fac planuri pentru a-l face să renunțe la iubirea care-l mistuie.
În scena a doua a actului 1, Paris îi spune lui Capulet că vrea să se însoare cu
Julieta, dar acesta nu renunță ușor. Romeo află de la servitorul lui Capulet că va
avea loc o petrecere la palat și se hotărăște să participe la aceasta. Julieta este
anunțată de mama sa că Paris dorește să o ia în căsătorie, dar ea refuză. La
petrecerea organizată de Capulet, Romeo alături de Mercutio si Benvolio își fac
apariția. Purtând însă măști, Romeo reușește să vorbească cu aleasa inimii sale și
chiar să o sărute. După acest moment, cei doi prieteni de care era însoțit Romeo,
află ca acesta s-a strecurat în grădina Capuletilor pentru a vorbi cu Julieta. În urma
acesteia, Romeo pleacă la părintele Lorenzo pentru a-l ruga să-i cunune pe cei doi
îndrăgostiți.
Mai târziu, cei trei prieteni discută între ei, dar sunt întrerupți de doica Julietei care
vrea să se asigure că planurile lui Romeo sunt cât se poate de sincere. După ce află
acest lucru, ea îi spune Julietei, care se duce la părintele Lorenzo pentru a se
spovedi. Aici, ea se întâlnește cu alesul inimii sale cu care se și cunună.
Dupa aceasta, într-o piață publică are loc o confruntare cu spada între Romeo și
Tybalt, iar Mercutio, încercând să-i despartă, este omorât de rivalul lui Romeo. În
final, ucigașul îl provoacă din nou la duel pe Romeo, dar este omorât de acesta.
Despre această întâmplare află prințul și Lady Capulet, care hotărăsc ca Romeo să
plătească cu propria-i viață pentru faptele sale. Apoi are loc o discuție între doică și
Julieta în care doica dezaprobă atitudinea pozitivă a fetei în privința „ucigașului”
vărului ei Tybalt.
Între timp, Romeo se ascunde în chilia părintelui Lorenzo, dar este urmărit de
doică până acolo. Aceasta îi dă un inel din partea Julietei și-i spune care îi este
starea. Totodată, Capulet și Paris pun la cale căsătoria acestuia din urma cu Julieta.
După toate acestea, Julieta vorbește cu mama sa despre planurile tatălui ei de a o
căsători cu Paris. Tatăl său află și se ceartă cu ea. Între timp, doica încearcă să o
convingă să se marite cu nobilul, deoarece Romeo va muri sigur. După cearta cu
părinții, Julieta se duce să se spovedească părintelui Lorenzo, care o sfătuiește să se
mărite cu Paris miercuri, iar înainte de noaptea nunții să bea licoarea din sticluță pe
care i-o va da el, care va da impresia ca este moartă, dar ea se va trezi după 24 de
ore.
În ziua nunții, în timp ce pregătirile erau în toi și toți membrii familiei împreună cu
servitorii sunt ocupați, Julieta bea conținutul sticlei și este găsită de doică în pat,
toți membrii familiei fiind anuntați, nunta nemaiputând avea loc. Romeo, fiind
anunțat de Balthazar că iubirea lui este moartă, cumpără de la un farmacist o sticlă
de otravă și pleacă într-acolo. După înmormântarea Julietei în cavoul familiei,
Romeo se bate cu Paris și-l omoară. Între timp, părintele Lorenzo încearcă să
ajungă la timp pentru a-l vesti pe Romeo că totul este o înscenare, însă stând de
vorbă cu Balthazar, ajunge prea târziu și-l găsește pe băiat întins la podea, otrăvit.
Julieta se trezește și văzându-l pe Romeo întins și nemișcat, se sinucide cu
pumnalul iubitului ei. Toți membrii ambelor familii descoperă corpurile
neînsuflețite și află de la Lorenzo tot ce s-a întamplat. În final, cele două familii se
împacă ajungând la concluzia că ura lor a dus la moartea lui Romeo și a Julietei.
Piesa se termină cu o elegie pentru îndrăgostiți: "Pentru că nu a fost niciodată o
poveste de mai mult vai/Decât cea Julietei și al ei Romeo."
 Ciocoii vechi și noi
De Nicolae Filimon
Titlul : Ciocoii vechi și noi
Autorul : Nicolae Filimon
Specia literară : roman
Editura : Librării județene
Tema: fresca socială
Structura: Romanul este structurat în 32 de capitole.
Rezumatul:
Romanul este alcătuit din 32 capitole, primul capitol fiind intitulat „Dinu
Păturică”. Într-o dimineață, la curtea postelnicului, în octombrie 1814 „sosește un
june de 22 ani cu fața oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cam
ridicat în sus, ce-i indica ambiția și mândria grosolană”. Acest june se numește
Dinu Păturică și ajunge ciubucciu la curtea bogatului fanariot, Andronache Tuzluc,
care sosise în țară împreună cu domniile fanariote. Prin necinste și lingușiri ajunge
mare postelnic la curtea domnitorului Ioan Gheorghe Caragea. Singura
nemulțumire a boierului fanariot era aceea că boierii pământeni nu-i dădeau atenție
și de aceea hotărăște să o ceară de soție pe fiica boierului C, român de națiune.
Boierul refuză cu demnitate și înfruntă mânia domnitorului care intervine pentru
protejatul său. Cu această ocazie autorul prezintă curtea domnească cu obiceiurile
și atmosfera timpului.
Un alt personaj introdus este Chera Duduca, amanta lui Tuzluc, „o vineră orientală
ieșită din rămășițele spulberate ale populațiunei grece din fanari... o frumusețe
perfectă, inteligență vie, spirit fin și iscusit”. Gelos, Andronache Tuzluc, îl trimite
pe Dinu Păturică să o slujească pe Duduca, în realitate cu porunca sa o
supravegheze.
Întâlnirea dintre Duduca și Dinu Păturică realizează o scenă de mare măiestrie:
„vicleană ca o vulpe, aceasta înțelege adevăratul rol al slujnicarului trimis”. Cei doi
se înțeleg dintr-o privire și își fac planuri să-l aducă la sapă de lemn pe postelnic.
Pentru a-și realiza scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, astfel intră în scena
Chir Costea Chiorul, un negustor și cămătar, un trădător, un om care spionează,
denunță și înșală.
La curtea postelnicului este vătaf Gheorghe, un tânăr cinstit și devotat care vede
incorectitudinile lui Păturică și îi atrage atenția postelnicului. Drept mulțumire,
postelnicul îl dă afară și îl numește pe Păturică vătaf al curții. Ca vătaf cercetează
moșiile și stoarce bani grei pe baza celor nevoiași, vinde diferite funcții publice în
numele lui Tuzluc.
Dinu Păturică prin intermediul lui Chir Costea Chiorul vinde moșiile postelnicului.
Acesta face cheltuieli mari pentru întreținuta lui, în cele din urmă ajungând sărac,
iar când își dă seama este prea târziu. Andronache Tuzluc suferă un atac de
apoplexie și este luat și îngrijit de Gheorghe, care intrase în slujbă la curtea
boierului C. Întreaga avere a postelnicului îi aparține de acum lui Dinu Păturică.
Acesta se căsătorește cu Chera Duduca.
Noul domnitor, Alexandru Suțu îl numește pe Dinu Păturică stolnic și tot acum
Dinu Păturică îl cunoaște pe Ipsilanti, conducătorul Eterieicare îi oferă două județe
dacă organizează omorârea lui Tudor Vladimirescu. Stăpân atotputernic, jefuiește
sălbatic țăranii care nu mai pot suporta și se răscoală. La domnie vine Grigore
Ghica care îi primește pe țărani cu jalba-n proțap, află despre fărădelegile lui
Păturică și dă ordin să se facă dreptate.
Dinu Păturică este aruncat la ocnă, unde și moare. Duduca fuge peste Dunăre unde
se mărită cu un turc și vrând să facă pe cocheta și în casa noului bărbat, este vârâta
într-un sac și aruncată în Dunare.
Andronache Tuzluc moare și pe drumul spre cimitir se întâlnesc două care
mortuare, într-unul Dinu Păturică - aruncat la groapa comună, într-altul Tuzluc,
înmormântat omenește de Gheorghe. Chir Costea Chiorul este condamnat să fie
bătut în toate piețele negustorești, apoi țintuit de urechi în fața prăvăliei sale.
Fostul vătaf Gheorghe, datorită corectitudinii sale, a ajuns din opincar, mare spătar.
Se căsătorește cu Maria, fiica boierului C, iar domnitorul Ghica îl cinstește cu
caftanul de mare spătar, numindu-l caimacam al Craiovei.
Romanul se impune prin forța dramatică a primei părți, a acțiunii, prin tensiunea
unei scene. Eroii romanului sunt străluciți luceferi ai viciilor care se ridică pe
ruinele acelora care nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul
istoric al formării burgheziei în România.
Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogățește prin
mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagină a
romanului. Odată cu portretul fizic sunt prezentate și trăsăturile psihice, viclenia și
ambiția. Ambiția sprijinită de o voință excepțională este trăsătura fundamentală a
lui Păturică, ambiția de a parveni îl face să fie lingușitor, servil, ipocrit, viclean.
Arta disimulării la Păturică atinge perfecțiunea. Profită de bunătatea lui Tuzluc, de
încrederea acordată, dându-l la școală ca pe un fiu, astfel i se subțiază mintea, își
însușește arta ipocriziei și a perfidiei, aducându-l pe Tuzluc la sapă de lemn.
Andronache Tuzluc este tipul parvenitului. Reprezintă pe ciocoiul vechi care s-a
ridicat tot prin lingușiri și intrigi, însă din cauza pasiunii pentru Chera Duduca nu
mai vede realitatea. Tuzluc este capabil de o pasiune puternică, ceea ce îi dă o
normă de realitate. Tuzluc este un bogat parvenit, iar Păturică s-a ridicat pe ruina
casei lui.
Chera Duduca, sinteză greco-turcească, frumoasă și inteligentă, se pierde datorită
desfrâului.
Chir Costea Chiorul, bogasierul, vinde de toate, este trădător, gazdă de hoți,
cămătar, își parvenește propriile fiice, folosindu-le ca momeală pentru clienți.
Gheorghe este opus vicleanului Păturică. Apare personajul colectiv reprezentat de
țărani care merg la domnitor cu jalba-n proțap. Limba folosită este caracteristică
anilor 1850-1860 cu influențe italiene. Se întâlnesc arhaisme, epitete, epitetul
hiperbolic „călămări colosale”, apare antiteza, se folosesc comparațiile, descrierile
de natură. Stilul se remarcă prin oralitate, se dă atenție onomasticii numelor.
Păturică este un nume sugestiv, devenit metaforă a parvenitului. Tuzluc și Chera
Duduca, sinteză greco-turcească (greco-fanariot, turcească-cotropitor). Moșiile lui
Tuzluc se numesc: Plânsul, Chinuielile, Răsucita.
 Adela
De G. Ibrăileanu
Titlul: Adela
Autorul: G. Ibrăileanu
Specia literară: roman
Editura:Adevărul
Tema:iubirea
Structura : Scris sub forma unor fragmente din jurnalul protagonistului,
Rezumatul:
Medicul Emil Codrescu ține un jurnal intim în care descrie o perioadă din tinerețea
sa, când este vizitat de domnul și doamna M, părinții Adelei, o tânără pe care el
începe să o simpatizeze.
Ulterior, drumurile vieții celor doi se distanțează, Emil pleacă în străinătate unde se
realizează profesional. Adela se mărită, dar la numai 20 de ani divorțează. Cei doi
mențin o lungă corespondență, ca apoi să se reîntâlnească constatând cu
surprindere cât de mult au evoluat amândoi.