Iată o sistematizare a verbului în spaniolă, care cuprinde aproape toate

verbele posibile, la toate modurile şi timpurile, inclusiv accentele şi cele care

au y la orice mod/timp.
Verbele terminate în acer, ecer, ocer, ucir schimbă la I sg la ind. pres. c în
zc, iar când cer e precedat de cons. c se schimbă în z tot la I sg, inclusiv la
mezer, cocer (şi comp.), care sch. o în ue la sg şi III pl., empecer; cele term. în
ger, gir sch. la I sg g în j, în quir sch. qu în c, dar au zc, z, j, c la toate pers. la
subj. pres.; tener, venir care au pers. I sg nereg., tengo, vengo (deci aceeaşi
răd. la toate pers. la subj.) sch. e în ie la II, III sg, III pl., la fel decir-digo, care
sch. e în i la aceleaşi pers., iar verbele în guir înlătură u la I sg la ind. pres.;
seguir şi comp. şi erguir sch. e în i la sg şi III pl. şi la toate pers. la subj. pres.;
vb care mai au pers. I sg nereg. fără a sch. nimic la celelalte pers. : asir-asgo,
caber-quepo, caer-caigo, oír-oigo (care are y la II, III sg, III pl. şi accent pe i
la I, II pl.), roer-roo, royo, roigo, având cele 3 forme coresp. la toate pers. la
subj. pres., hacer-hago, dar-doy, saber-sé, poner-pongo, salir-salgo, valer-
valgo, traer şi comp.-traigo; vb în uir adaugă y între u şi term. la sg, III pl., aşa
cum adaugă oír între o şi term. la II, III sg, III pl., iar oler adaugă h înainte la sg
şi III pl. la ind. şi subj. pres. unde sch. o în ue, regulă valabilă a lui h mut la
începutul cuvântului înaintea diftongilor ie, ue, inclusiv la comp. desosar-
deshueso. Verbele în -ar, -er care sch. la sg şi III pl. la ind. şi subj. pres. e în
ie, iar în -ir la fel, dar sch. e în i la I, II pl. la subj., la III sg şi III pl. la perf. sim.
şi la cele 3 timp. coresp. de la subj. la toate pers. (unde răd. e de la pers. III
perf. sim.) şi la gerunziu (la gerunziu inclusiv venir, care are vin la toate pers.
la perf. sim. şi sch. e în ie la II, III sg., III pl. la ind. şi nu sch. la subj., decir,
care sch. e în i la aceleaşi pers. la ind. şi are dij la perf. sim. şi poder, care are
pud la perf. sim. şi sch. o în ue la sg, III pl. la ind. şi subj. pres., dar fiind în -er
nu sch. o în u la I, II pl. subj.); cele care sch. o în ue în -ar, -er la sg, III pl. la
ind. şi subj. pres., iar în -ir (dormir, morir) la fel, dar sch. o în u la I, II pl. subj.
şi la cele mentionate, iar care sch. e în i sunt numai în -ir la sg, III pl. la ind. şi
la toate pers. la subj. pres. şi la cele arătate; avergonzar sch. o în üe la sg, III pl.
la ind. şi subj. pres.; care sch. i în ie adquirir şi u în ue jugar la sg, III pl. la
ind. şi subj. pres. (la toate sch. se face în răd. înaintea term. de infin.); excepţie
: cernir (concernir, dicernir), care sch. e în ie la sg, III pl. la ind. şi subj. pres.,
dar nu sch. e în i la I, II pl. subj., deci nu sch. nici la celelalte (dicerner nu sch.
e în ie); în general, vb care au în familia coresp. un subst. sau adj. care are ie,
ue prezintă acest fenomen la ind. şi subj. pres., dar nu e sg regulă. Vb în gar
adaugă u la g în răd., cele în guar sch. u în ü, cele în car sch. c în qu, iar cele în
zar sch. z în c la subj. pres. şi la I sg la perf. sim. ind.; cu excepţia vb haber, ir,
ser, saber, dar, estar (şi comp. resaber) răd. la subj. pres. e de la I sg ind. pres.,
la care se adaugă term. e, es, e, emos, éis, en la cele în -ar şi a, as, a, amos, áis,
an la cele în -er, -ir, toate cele 6 adăugând aceleaşi term., dar au răd. hay, vay,
se, sep, d, est, la ultimele 2 fiind vorba doar de accent, la dar pe e la I, III sg
(dé), iar la estar pe e final la toate pers. în afară de I pl., term. la ind. pres. fiind
o, as, a, amos, áis, an la cele în -ar, o, es, e, emos, éis, en la cele în -er, o, es, e,
imos, ís, en la cele în -ir, adăugate la răd. de infin., sg vb nereg. absolut fiind
haber : he, has, ha (şi forma impers. hay), hemos, habéis, han (deci e reg. la II
 2

pl.) şi ser : soy, eres, es, somos, sois, son; estar e nereg. doar la I sg-estoy,
având accent pe a la II, III sg şi II, III pl., iar ir la fel-voy şi la celelalte pers.
adaugă term. de la cele în -ar la răd. v. Haber e sg aux., care nu se fol. altfel
decât ca formă impers. numai la III sg la toate mod./timp. cu sensul a exista, se
afla, precum şi cu aceleaşi forme+que ca impersonal, a trebui să. Ser, ir, dar,
ver n-au accent la II pl. ind. pres., având o sg silabă, deci n-au la nicio pers.,
estar am spus că are pe a la II, III sg şi pl., haber are normal la II pl., saber, care
e nereg. la I sg-sé, are normal la II pl., oír la I, II pl. pe i, la subj. pres. haber, ir,
ser, saber, ver, oír având normal la II pl. la áis, iar dar şi estar au fost
menţionate; vb în eír au accent pe i la toate pers. la ind. pres. (la II pl. la term.
ís) şi la sg, III pl. la subj. pres. (la II pl. subj. normal la áis), cele în irar şi unele
în iar la sg şi III pl. la ind. şi subj. pres. (la II pl. ind. şi subj. normal la éis, áis)
– enviar ş.a. au, iar cambiar ş.a. nu au, formând diftong, dar cele cu mai mult
de 2 silabe la infin. nu au – la fel au pe u cele în uar şi ullar (cu excepţia celor
în cuar, guar), iar cele cu răd. în hi+cons. : prohibir, prohijar pe i la sg, III pl. la
ind. şi subj. pres. (în răd.), la II pl. ind. la term. ís, iar la II pl. subj. la áis; în
rest, absolut toate vb au numai la II pl. ind. şi subj. pres., care e numai în SPA,
la áis, éis, ís, resp. éis, áis. Verbele care au răd. de infin. în vocală sch. i
intervocalic în y la III sg şi III pl. la perf. sim. şi la cele 3 timp. coresp. de la
subj. şi la gerunziu (cele în uir au la toate pers. şi la subj. pres. şi, cum am spus,
la sg, III pl. la ind. pres.), cele în eír au şi i şi iy la pers. şi mod./timp.
mentionate (nu la subj. pres.), ser, ir, dar, estar au y la I sg la ind. pres., ir şi
haber la toate pers. la subj. pres., ir şi la gerunziu-yendo. Vb în aer, eer, oer,
oír, eír au accent pe i la I, II sg şi I, II pl. la perf. sim. (normal pe o la III sg) şi
la participiu (traer şi comp. sunt în j la perf. sim., dar au accent pe i la part. şi y
la gerunziu), cu excepţia lui peer, care are pe i numai la I sg şi n-are la part., la
fel ca cele în uir, adică conf. regulii normale, cele în -ar la perf. simplu având
term. é, aste, ó, amos, asteis, aron, iar cele în -er, -ir í, iste, ió, imos, isteis,
ieron. Ser, ir, ver n-au niciun accent : fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis, fueron,
di, diste, dio, dimos, disteis, dieron, la fel ver, precum şi 11 vb (9 fiind din cele
12 cu răd. nereg. de la viitor)+comp. şi cele care se conj. id. la toate mod./timp.
sch. doar prefixul : haber-hub (la viitor habr), tener-tuv-tendr, venir-vin-vendr,
hacer-hic-har, querer-quis-querr, saber-sup-sabr, caber-cup-cabr, poder-pud-
pondr, poner-pus-pondr, andar-anduv, estar-estuv+bendicir-bendic (celelalte 3
cu răd. nereg. de la viitor fiind decir-dir, salir-saldr, valer-valdr) care adaugă
term. e, iste, o, imos, isteis, ieron; traer şi comp. şi cele în cir au e, iste, o, imos,
isteis, eron, răd. fiind traj, dij, bendij, traduj, produj (decir, bendecir sch. e în i,
schimbând şi la ind. pres.). Cele în ñir înlătură i din term. la III sg şi III pl. la p.
sim. şi la cele 3 timp. de la subj. şi la gerunziu.
La imperfect ind. term. sunt aba, abas, aba, ábamos, abais, aban la cele în -
ar şi ía, ías, ía, íamos, íais, ían la celelalte, adăugate la răd. de infin., ultimele
fiind la toate vb la condiţional, răd. fiind infin. sau cele 12 (şi comp. şi
derivatele) cu răd. nereg. la viitor, ser şi ir având term. a, as, a, amos, ais, an la
răd. er, ib, iar ver are răd. ve de la I sg. pres. (ser, ir au accent normal la I pl. pe
é, í). La cele 3 timp. de subj. (pretérito imp. 1, pretérito imp. 2, futuro) la răd.
de la pers. III p. sim. se adaugă la cele în -ar : ara, aras, ara, áramos, arais, aran;
 3

ase, ases, ase, ásemos, aseis, asen; are, ares, are, áremos, areis, aren, iar la
celelalte iera, ieras, iera, iéramos, ierais, ieran; iese, ieses, iese, iésemos, ieseis,
iesen; iere, ieres, iere, iéremos, iereis, ieren; cele cu răd. în j la p. sim. şi ser
(fu) adaugă fără i, iar dar, andar, estar adaugă term. de la cele în -er, -ir. La
participiu, la cele în -ar-ado, iar la cele în -er, -ir-ido la răd. de infin., nereg.
fiind doar : abrir-abierto (cubrir e id. la toate mod./timp., sch. pref.), decir-
dicho, escribir-escrito, hacer-hecho, morir-muerto, poner-puesto, romper-roto
se fol. în conj., având şi rompido, ver-visto, volver-vuelto, ir-ido; freír, prender,
proveer, imprimir fol. atât forma regulată, cât şi una nereg. : frito, preso,
provisto, impreso, altele mai multe care au forma regulată şi una nereg. fol.
numai forma regulată în conjugare. Cele cu accent pe i au fost mentionate. La
gerunziu la cele în -ar ando, iar la celelalte iendo, cele care au y, precum şi
care sch. e în i, o în u au fost mentionate. La imperativ, numai la 8 vb şi câteva
comp. ale lor, II sg e dif. de III sg ind. pres. : decir-di, hacer-haz (la comp. se
scrie accentul pe a), tener-ten, venir-ven (la comp. se scrie accentul pe e final),
irse-vete, ser-sé, poner-pon (la comp. accentul pe o), salir-sal, la valir e şi val şi
vale de la III ind., la II pl. se sch. r de la infin. în d (la refl. se înlătură d şi se
adaugă pron. refl. os, la cele în -ir se scrie accentul pe i, cu excepţia lui irse-
idos, care nu înlătură d), iar III sg, I, III pl. imper. sunt cele de la subj. pres., la
forma negativă la toate pers. fiind formele de la subj. Nu intru în detalii în ce
priveşte accentul la refl., precum şi în cazul ataşării pron. direct/ind. la
imperativ afirmativ, gerunziu, infin., explicat pe larg la accentul în span. şi la
verbul în span.
Vb bendicir (a nu se confunda cu bendecir) prezintă o part. specifică, adică
schimbă e din prima silabă în i numai la II, III sg şi III pl. la ind. prez., dar nu
sch. la subj. (deci nici la pers. coresp. de la imperativ), însă schimbă la
gerunziu şi, deşi la perf. sim. are răd. asem. cu hacer, la timp. coresp. de la
subj. înlătură i din term. (aşa cum am menţionat, la absolut toate verbele
schimbarea la ind. şi subj. presente se face numai în silaba dinaintea term. de
infin.).
Aşadar, în total sunt 29 verbe aşa zise nereg., haber, ser, ir, estar+tener,
venir, decir+13 vb cu răd. nereg. la I sg ind. prez. (în afara celor în cer, cir, ger,
gir)+querer, poder, andar (cu răd. nereg. la viitor)+5 cu part. nereg. : abrir,
escribir, morir, romper, volver+bendicir, la care se adaugă toate comp. şi deriv.
care se conj. id., sch. pref.
Dacă acestea sunt aprox. toate vb posibile în span., cu siguranţă conjug. e
mult mai regulată decât în fr. şi, mai ales, în ital., ca să nu vorbim de română,
într-adevăr, în span. sunt multe care sch. e în ie, o în ue, dar e destul de simplu
şi sunt multe perifraze verbale, fol. cu un aşa zis aux.+infin., gerunziu sau part.,
pe când în fr. sunt 2-3, dar foarte simple, în ital. ceva mai multe, dar mult mai
puţine decât în span., în schimb în fr. şi ital. sunt 2 aux., avoir şi être, avere şi
essere şi, dacă în fr. cu être se conj. puţine şi e o regulă clară+refl.-toate, în ital.
regula nu e prea clară, pe când în span. se fol. numai haber, deşi vb a avea este
tener. De menţionat e că tener poate îndeplini funcţie de aux., asem. lui être şi
essere, atunci când e fol. ca perifrază verbală cu part. trecut, adică în acest caz
 4

part. se acordă în gen şi număr cu subiectul, ceea ce nu se întâmplă cu aux.

haber, ca nici la verbele care se conj. cu avoir sau avere în fr. şi ital.

IONEL CRIVEANU