Un GIS este un ansamblu de persoane, echipamente, programe, metode şi norme (reguli)

având ca scop culegerea, validarea, stocarea, analiza şi vizualizarea datelor geografice.

Un GIS este un ansamblu tehnic şi organizatoric de persoane, echipamente (hardware),
programe (software), algoritmi şi proceduri (metode) care asigură prelucrarea, gestiunea,
manipularea, analiza, modelarea şi vizualizarea datelor spaţiale în scopul rezolvării unor
probleme complexe de planificare şi management a teritoriului.
Orice aplicaţie GIS este destinată direct gestionării informaţiei geografice de orice
tip şi orice dimensiune, precum şi a manipulării informaţiilor grafice şi a informaţiilor
alfanumerice anexate acestora răspunzând la diferite cerinţe, cum ar fi:
 Localizarea spaţială a anumitor obiective ;
 Identificare entităţi complexe: limite de proprietăţi şi entităţile conţinute de acestea ;
 Identificare obiective: cum ar fi construcţiile, parcelele de teren;
 Localizarea parcelelor adiacente, învecinate sau suprapuse;
 Ataşarea informaţiilor alfanumerice, a elementelor spaţiale (suprafeţe, dimensiuni),
precum şi a informaţiilor conţinute în baze de date;
 Localizarea entităţilor după un anumit criteriu geografic sau alfanumeric;
 Localizarea evenimentelor spaţiale şi gestionarea lor;
 Compararea simultană a mai multor surse de date geografice cum ar fi: hărţi raster,
desene CAD, ortofotoplanuri, imagini satelitare)
 Generarea de hărţi la scara, de rapoarte grafice si alfanumerice (fise de bun imobil, etc.);
 Etichetarea entităţilor geografice folosind informaţii din baza de date sau informaţii
geografice.

Un GIS este un ansamblu constituit din:

 Hardware - componentele fizice pe care va rula sistemul.
 Software – nucleul sistemului GIS;
 Date - informaţiile necesare care stau la baza aplicaţiei ;
 Utilizatorii sistemului;
 Proceduri – procesele si programele utilizate pentru atingerea scopurilor dorite
 2. Achizitia datelor utilizand tehnologia GIS
Un GIS permite integrarea datelor achiziţionate
la momente de timp diferite,
la scări, cu rezoluţii si precizii diferite,
prin diverse metode,
elementul de legătură fiind dat de localizarea geografică, în teritoriu.
Surse de date GIS:
fişe şi carnete de teren
digitizarea hărţilor tiparite
scanarea harţilor tiparite si vectorizarea
conversia datelor CAD
fotogrametrie (fotograme aeriene)
teledetecţie (imagini multispectrale aeriene sau satelitare)
GPS

3.Modele de date utilizate intr-un GIS

Un GIS gestionează două categorii de date:
spaţiale (elemente grafice localizate prin coordonate specifice hartii ) şi descriptive (negrafice)
datele spaţiale reprezintă poziţia şi forma obiectelor (fenomenelor) terestre utilizând trei
tipuri fundamentale de entităţi grafice :
puncte,
linii,
poligoane,
la care se adauga elemente de tip text (etichete)
datele descriptive reprezintă informaţii despre obiectele (fenomenele) terestre continute intr-o
hartă utilizând:
atribute (întrebări)
valori ale atributelor (răspunsuri)
CLASIFICAREA DATELOR ÎN FUNCŢIE DE MODUL DE ACHIZIŢIE AL ACESTORA
 Un GIS utilizează unul sau mai multe modele de date spaţiale pentru a reprezenta
obiectele geografice. Există trei tipuri de astfel de modele: modelul vectorial, care este foarte
apropiat de cel utilizat pentru reprezentarea hărţii; modelul raster, care descrie suprafaţa
Pământului ca o matrice formată din elemente omogene, similar modelului utilizat pentru
reprezentarea imaginilor; şi modelul TIN (Triangular Irregular Network) care reprezintă forma
suprafeţelor in spatiu tridimensional.
In modelul de date vectorial, obiectele GIS sunt reprezentate având o delimitare bine
definită în spaţiu. Poziţia şi forma obiectelor este reprezentată utilizând un sistem de coordonate
x, y (Cartezian). Un punct este reprezentat printr-o singură pereche de coordonate x, y. O linie
este reprezentată printr-un şir ordonat de perechi de coordonate x, y. Un polygon este reprezentat
printr-un şir de perechi de coordonate x, y care definesc segmentele liniare ce delimitează
poligonul.Modelul vectorial reprezintă suprafeţele apeland la izolinii; de exemplu, altimetria se
reprezintă prin curbe de nivel.
Modelul vectorial este foarte eficient pentru desenarea hărţilor dar este mai puţin eficient
pentru analiza suprafeţelor carenecesită calcule complexe pentru determinarea unor caracteristici
cum ar fi panta suprafeţei în orice punct sau direcţia pantei.
Modelul de date raster reprezintă o zonă de teren ca o matrice (grilă) formată din celule
rectangulare uniforme,fiecare celulă având o valoare. Grila este reprezentată într-un sistem de
coordonate x, y (Cartezian). Coordonatele x, y ale unei celule se calculează pe baza
coordonatelor unui punct de referinţă, de obicei unul din colţurile grilei, ţinând cont de
poziţia celulei în grilă (numărul liniei/coloanei) şi de dimensiunile celulei pe x şi pe y. Valoarea
unei celule indică obiectul situat în acea poziţie.
Există trei metode pentru stabilirea valorilor unei celule: clasificarea obiectelor, în care
fiecare valoare indică un anumit tip de obiecte cum ar fi drum, zonă urbană, tip de sol; indicarea
valorii culorii (nivelului de gri) înregistrate într-o imagine (fotografie); indicarea unei măsurători
relative cum ar fi altitudinea faţă de nivelul mării, înălţimea unei clădiri faţă de nivelul solului,
etc.
In modelul raster, obiectele nu au o delimitare bine-definită iar relaţiile spaţiale dintre
obiecte sunt continute implicit. Reprezentând celule rectangulare, forma obiectelor nu este foarte
exactă şi depinde de rezoluţia celulei. Prin rezoluţia celulei se înţelege dimensiunea suprafeţei de
teren reprezentate de o celulă; cu cât suprafaţa reprezentată este mai mică, cu atât rezoluţia este
mai bună şi deci datele mai precise, în schimb este nevoie de volume mari pentru stocarea
datelor şi de un timp de prelucrare mai îndelungat. Precum modelul vectorial, modelul raster
permite reprezentarea obiectelor GIS punctuale, liniare sau poligonale.
Modelul raster este foarte eficient pentru reprezentarea imaginilor şi pentru
implementarea funcţiilor analitice spaţiale (suprapunerea obiectelor, identificarea întinderii unui
fenomen, operaţii pe vecinătăţi). In modelul raster suprafeţele sunt reprezentate prin indicarea în
fiecare celulă a valorii cotei corespunzătoare punctului din centrul celulei (o latice). Prin urmare,
acest model permite implementarea cu uşurinţă a operaţiilor asupra suprafeţelor (calculul pantei,
direcţiei pantei, interpolarea curbelor de nivel).
Un model de date GIS îşi propune să reprezinte Pământul într-un format digital structurat
care să permit utilizatorilor crearea, editarea, actualizarea, vizualizarea, analiza şi reprezentarea
grafică a datelor geografice. Un model de date trebuie să fie simplu, uşor de înţeles, suficient de
flexibil pentru a putea reprezenta date provenind de la o mare varietate de surse, şi în acelaşi
timp robust, capabil să modeleze procese geografice complexe şi să se adapteze la specificul
fiecărei aplicaţii.
4. Analize spatiale intr-un GIS

Caracteristica cea mai importantăa unui GIS constă în capacitatea acestuia de a efectua
analize spaţiale, adică de a prelucra datele spaţiale(geografice) cu scopul de a obţine informaţii
(rapoarte) privind zona studiată.

Prin această caracteristică deanaliză spaţială se diferenţiază software-urile dedicate GIS

faţă de celelalte software-uri,cum ar fi cele CAD.

Analiza spaţială este procesul de modelare, examinare şi interpretare a rezultatelor

modelului. Analiza spaţială este procesul de extragere sau creare de noi informaţii despre un set
de entităţi geografice.
Analize Spațiale VECTOR
•Extracție(Extract)
•Suprapunere(Overlay)
•Proximitate(Proximity)
•Statistică(Statistics)
Analiza overlay creează combinaţii între primitivele grafice aflate pe straturi diferiteîn
conformitate cuanumitecondiţiilogiceimpuse(bazate pealgebrabooleană).
•Operațiile OVERLAY reprezintă nucleul analizei GIS care combină mai multe entităţi spaţiale
si oferă informaţii noi