MANAGEMENT PARTICIPATIV

1. Participarea personalului şinecesitatea promovării managementului.

2. Caracteristicile generale şi obiectivele urmărite de managementul participativ.
3. Metode şi tehnici implicate a creativităţii în exercitarea managementului
participativ.
1. Participarea personalului şi necesitatea promovării managementului.
Participarea constituie un concept larg cu numeroase interpretări, el pune în
evidenţă situaţia în care un individ ia parte la ceva, respectiv se implică direct sau
indirect activ sau ma puşin activ la anumite acţiuni. Din perspectiva managerului
participarea constituie practica prin care membrii unui organizaţii iau parte la
procesul conducerii implementîndu-se atît la stabilirea obiectivelor cît şi în ceea ce
priveşte transpunerea acestora în mod eficient în practică, astfel participarea
presupune reuniunea a 2 acţiuni specifice şi anume duplicarea şi integrarea.
Implicarea este susţinută de motivaţiile indivizilor surprinzînd latura subiectivă a
participării, ea se bauzează pe interesele indivizilor atitudinilor valorilor sau
credinţelor respectiv tot ce stă la baza orientării individului în general.
Integrarea este un proces între individ şi organizaţia de adoptare şi asimilară a
individului în organizare la exigenţele profesionale ale muncii la viaţa colectivului
ş.a.
Managemuntul participativ este un sistem bazat pe atragerea personalului sub
forma consultativă sau deliberativă la procesul managementului, în scopul creşterii
activităţii folosind în acest scop mecanisme economice organizatorice juridice şi
psihosociologice.
Promovarea şi implementarea conducerii participative se sprijină pe apariţia unor
situaţii care au generat în mod obiectiv trecerea la un generat în mod obiectiv
trecerea la un asemenea sistem de conducere. Elementele care pun în evidenţă
necesitatea promovării conducerii participative sunt următoarele:
- complexitatea mereu crescîndă a temelor economice;
- rapiditatea schimbărilor care se produc pe toate planurile sub impactul
progresului ştiinţific tehnic;
- multiplicarea numărului de factori care influenţează mecanismul managementului
al organizaţiilor. Ş.a.
În aceste condiţii este dificil pentru conducătorul individual oricît de capabil ar fi
să optimizeze deciziile strategice dar şi unele decizii tactice importante. Aceşti
factor impun o muncă de analiză şi fundamentare a deciziilor ştiinţifice în vederea
realizării cît mai eficiente a problemelor cu care se confruntă organizaţia.

2. Caracteristicile generale şi obiectivele urmărite de managementul participativ.

Participarea la conducere nu este haotică ea se desfăşoară pe baza unor reguli
precis stabilite, avantajoase atît pentru manageri cît şi pentru executanţi. Pornind
de la aceste consideraţii se pot desprinde unele trăsături principale ale
managementului participativ şi anume:
- caracterul multidimensional şi caracterizaqt prin aceea că managementul
de tip participativ urmăreşte obţinerea de către organizaţie a unor
 performanţe superioare la toate nivelutile în plan economic tehnic
organizatoric, comercial, ş.a.
- caractersecvenţial este generat de specializarea existentă în cadrul
organizaţiei ca şi de concepţia managerilor privind atragerea salariaţilor
la conducere;
- concepţia reflectată de stilul de conducere promovat;
- caracterul integrativ unde managementul participativ se bazează pe
integrare şi asigură în acelaşi timp extensia acestui proces;
- caracterul instituţiona.
Practicarea unui management practicativ se poate realiza numai dacă în cadrul
organizaţiei se crează un cadru instituţional adecvat respectiv organisme ale
conducerii participative, reguli de participare existenţa unui suport legal care să
asigure autoritatea necesară, forme şi metode cunoscute de promovare a participării
la conducere.
Orice tip de management al organizaţiilor are ca obiectiv principal asigurarea
funcţionării acestuia cu eficienţa ridicată, reflectată în rezultate specifice
domeniului de aplicare.
De la acest obiectiv general trebuie să plecăm şi atunci cînd ne referim la
managementul participativ maximizarea profilului rămîne ca obiectiv general care
nu poate fi ignorat dar alături de aceasta promovarea participrii la conducere
vizează şi unele aspecte sau obiective specifice care dacă sunt realizate vin şi susţin
indeplinirea obiectivului general. Obiectivele specifice managementului
participativ sunt următoarele:
1. punerea în valoare a gîndirii colective a capacităţii creatoare a tuturor membrilor
organiazţiilor;
2. perfecţionarea procesului de stabilire a obiectivelor şi de luare a deciziilor
asigurîndu-se fundamentarea ştiinţifică viguroasă a acestuia;
3. lărgirea orizontului de cunoaştere a membrilor organizaţiei atît pentru
specialitatea lor cît şi pentru domeniile legate de munca colectivă de conducere;
4. ridicarea nivelului calitativ al muncii reflectat în performanţele individuale şi
colective;
5. creşterea gradului de integrare a indivizilor în colectivul de muncă şi
organizaţie. Managementul participativ se prezintă sub 2 forme:
a) De natură consultativă care se bazează pe consultarea lagă a personalului asupra
modalităţilor de soluţionare a diferitelor probleme decizionale. Conducătorii se
consultă cu colaboratorii dar deciziile pot fi adoptate fie individual, fie în grup. De
asemenea el se poate consulta cu toţi colaboratorii dar hotărîrea o ia singur;
b). De natură deliberativă, se caracterizează prin adoptarea în grup a deciziilor
respectîndu-se anumite cerinţe organizatorice, juridice, economice sau
psihosociologice.

3. Metode şi tehnici implicate a creativităţii în exercitarea managementului

participativ.
Pentru creşterea gradului de participare a salariaţilor la conducere în special prin
modalităţi indirecte managerii pot apela la o serie de metode şi tehnici de stimulare
a creativităţii subordonaţilor.
Metode şi tehnici de stimulare a creativităţii nu sunt utilizate pentru eficientizarea
procesului managerial, cît şi pentru activarea aptitudinilor de inovare ale
individului şi grupului şi mai ales pentru înlăturarea cerinţelor psiho sociale care
împiedică prin inhibiţie manifestarea acestor aptitudini.
În literatura de specialitate au fost inventariate peste 50 metode capabile să
stimuleze creativitatea, aceste metode au fost grupate în metode inventive şi
metode analitice: I – metodele inventive – folosesc intuiţia, imaginaţia şi fantezia în
stimularea creativităţii unor specialişti ca metode particulare pot fi folosite
- concasarea – jocul de cuvinte
- analogia.
Concasarea – constă în sporirea (mintală) a unui intreg în părţile sau componenţe
şi recompunerea întregului într-o manieră nouă.
Joc de cuvinte – este folosit cel mai des în organizaţiile comerciale pentru
stabilirea noilor denumiti ale produselor.
Analogia constă în transformarea unor caracteristici ale unui fenomen cunoscut
spre altul necunoscut pe baza asemănărilor dintre ele.
Acestea şi alte procedee pot fi folosite împreună în cadrul unor metode complexe
de stimulare a creativităţii cum ar fi brainstaming, Phillips, Selphi, sinectica.
II – metode analitice stimulează creativitatea pe baza prezentării şi tratării
diverselor date, informaţii, idei şi soluţii într-o formă prestabilită logică. Metodele
analitice de stimulare a creativităţii mai frecvent folosite sunt:
- ancheta pe baza de chestionar a unor specialişti; analiza funcţiei, analiza
morfologică şi altele.
Metoda morfologică constă în căutarea sistematică a soluţiilor unei probleme:
obiectul, sistemul, lucarea, se descompun în parametrii de bază şi se stabilesc
rezultatele care pot apărea dint combinarea a acestei metode se cer respectate
anumite reguli:
a) – problema de rezolvat trebuie delimitată şi definită exact;
b) – parametrii de bază trebuie enumeraţi complet;
c) – fiecare soluţie reţinută trebuie evaluată după criterii explicit formulate.