TEMA 1: Noţiuni generale cu privire la sistemul metodologico-managerial al

organizaţiei.

1. Sistemul metodologico-managerial al organizaţiei.

2. Proiectarea şi implementarea sistemul metodologico-managerial.
3. Eficacitatea şi eficienţa sistemul metodologico-managerial.

1. Sîstemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici manageriale poate

fi defînit ca ansamblul de sisteme (metode complexe), metode şi tehnici utilizate în
conceperea şi exercitarea funcţiilor şi relaţiilor manageriale în cadrul unei organizaţii.
Sistemul metodologico-managerial cuprinde în principal trei categorii de elemente: sisteme sau
metode complexe de management, metode şi respectiv tehnici.
Metode şi tehnici
economice
Metode şi tehnici
matematice
Metode şi tehnici
juridice
Metode şi tehnici
Sisteme statistice
manageriale Metode şi tehnici
Metode sociologice
manageriale Tipic Tipologia Asimi-
Metode şi tehnici
manage- compo- late informatice
Tehnici riale nentelor mana-
manageriale gerial
Metode şi tehnici
psihologice

Metode şi tehnici
tehnologice

Metode şi tehnici din

alte ştiinţe

Fig.1 Tipologia componentelor sistemului metodologico-managerial

Pentru a înţelege mai bine conţinutul sistemului de management, vom descrie tipologia
componentelor sale (figura 1), care, în esenţă, este alcătuită din două categorii:
a) Elemente metodologice tipic manageriale, care au fost concepute în mod special pentru a
exercita funcţii şi relaţii manageriale din organizaţie. În această categorie se includ:
- sistemul managerial sau metoda managerială complexă;
- metoda managerială;
- tehnica managerială.
Sistemul managerial (metoda managerială complexă) este o construcţie managerială coerentă,
riguroasă şi complexă, cu faze, componente, reguli etc. precis conturate, prin intermediul căruia
se exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor manageriale dintr-o organizaţie sau o parte
apreciabilă a acestora. Frecvent, sistemul de management încorporează diverse metode şi tehnici
manageriale ce-i determină schimbări majore de funcţionalitate şi performanţă.
Dintre sistemele de management cele mai cunoscute şi mai eficace sunt : managementul prin
obiective (MBO), managementul prin proiecte (MPP), managementul pe produs (MPPr),
managementul prin bugete (MPB), managementul prin excepţie (MPE), kaizen etc.
Metoda managerială este o construcţie managerială coerentă şi riguroasă, ce încorporează faze,
componente, reguli etc. precis conturate, prin intermediul căreia se exercită un segment restrâns al

1
proceselor sau relaţiilor manageriale dintr-o organizaţie, cu efecte localizate de regulă la nivelul
unui număr redus de manageri şi compartimente din organizaţie. Dintre acestea enumerăm :
diagnosticarea managerială, delegarea, tabloul de bord, SWOT, graficul GANT, planul de afaceri
etc..
Tehnica managerială este o construcţie managerială relativ simplă, prin intermediul său
exercitându-se o anumită sarcină de conducere, impactul său limitându-se la nivelul unui manager.
Dintre tehnicile manageriale menţionăm : grafîcul de muncă săptâmânal al managerului, programul
zilnic de activitate al managerului, aprecierea funcţională, analiza postului etc.

b) Elemente metodologice asimilate managerial, reprezentate de metode şi tehnici specifîce

altor ştiinţe (economie, matematică, statistică, drept, informatică, sociologie), care se utilizează
de către manageri, dar fară a afecta nemijlocit conţinutul şi forma de manifestare a proceselor şi
relaţiilor manageriale. De regulă, aceste metode sunt preluate de către manageri datorită
eficacităţii lor deosebite. Exemple de asemenea metode şi tehnici manageriale sunt
brainstorming-ul, analiza valorii, Monte Carlo, analiza de corelaţie, break-even etc. Tendinţa
actuală este de amplificare rapidă a preluării de către manageri a metodelor şi tehnicilor proprii
altor ştiinţe şi domenii, adoptându-le specificului managerial şi organizaţional.
Mai concret, sistemul managerial poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter
decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional etc. din cadrul organizaţiei, prin
intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor de management, în vederea
obţinerii unei efîcacităţi cât mai mari. Indiferent de caracteristicile agentului economic, sistemul
de management cuprinde mai multe componente (fig. 3) ce se deosebesc în funcţie de natura, de
caracteristicile instrumentarului utilizat, şi anume:
- subsistemul organizatoric;
- subsistemul informaţional;
- subsistemul decizional;
- subsistemul metode şi tehnici de management.
Între sistemul metodologico-managerial şi celelalte subsisteme manageriale se manifestâ
putemice relaţii de interdependenţă ce decurg din unitatea sistemului managerial al organizaţiei -
din care acestea fac parte şi din complementaritatea lor.

Subsistemul Subsistemul Subsistemul

organizatoric informaţional decizional

Subsistemul metodologico-managerial

Cultura organizaţională şi alte elemente de management

Fig.3 Sistemul de management

Funcţiile sistemului metodologico-managerial al organizaţiei

Elementele prezentate anterior reprezintă fundalul necesar pentru punctarea, înţelegerea şi
valorificarea funcţiilor specifîce sistemului metodologico-managerial al firmei (vezi figura 4).

Asigurarea suportului metodologic pentru

exercitarea ansamblului proceselor şi relaţiilor manageriale

Amplificarea Dezvoltarea potenţialului

funcţionalităţh şi Funcţii personalului managerial şi
competitivităţii de execuţie
organizaţiei
Scientizarea activitâţilor manageriale

Fig. 4 Principalele funcţii ale sistemului metodologico-managerial

2. Asigurarea unor sisteme metodologico-manageriale funcţionale şi eficace nu se poate realiza m

mod empiric numai pe bază de intuiţie, talent, experienţă şi improvizaţie. Complexitatea şi
specificitatea lor deosebită impun o abordare elaborată, de tip profesionist, de natură să garanteze
dotarea organizaţiilor cu sisteme metodologico-manageriale funcţionale şi performante.
Aşa se explică de ce în ultimele două decenii proiectarea/reproiectarea sistemului de
management al organizaţiei şi a subsistemelor sale a devenit una dintre preocupările prioritare ale
teoreticienilor şi practicienilor domeniului, dar şi o condiţie fundamentală a eficacităţii şi
eficienţei manageriale. Proiectarea managerială - are la bază o metodologie specifică,
structurată în etape şi faze, după cum urmează:
• Diagnosticarea economico-financiară şi managerială a organizaţiei pentru a depista
principalele puncte forte şi slabe şi, pe această bază, se vor contura recomandări strategico-
tactice de amplificare a potenţialului de viabilitate.
• Fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei prin valorificarea informatiilor puse
la dispoziţie de studiile de diagnosticare, marketing, prognoză şi ecologice. Esenţa
strategiei o reprezintă precizarea misiunii organizaţiei, stabilirea obiectivelor strategice şi
a modalităţilor majore de realizare a acestora, dimensionarea resurselor ce urmează a fi
angajate, precizarea termenelor şi, stabilirea modalităţilor de obţinere a avantajului
concurenţial pe piaţa-ţintă.
• Proiectarea/reproiectarea sistemului de management al organizaţiei, respectiv a celor patru
subsisteme majore ale acestuia:
- metodologico-managerial;
- decizional;
- informaţional;
- organizatoric
• Implementarea soluţiilor manageriale, referitoare la managementul organizaţiei în ansamblul
său, precum şi la componentele acestuia, derulată pe baza unui program complex.
• Evaluarea eficienţei şi eficacităţii noului sistem de management prin compararea efectelor
obţinute din aplicarea acestuia cu obiectivele şi parametrii prevăzuţi, având în vedere resursele
consumate şi eforturile depuse pentru conceperea (proiectarea) şi funcţionarea sa.
Figura 1 reflectă într-o manieră sintetică ansamblul fazelor proiectării manageriale a organizaţiei.
 Fig.1 Logica proiectării manageriale a organizaţiei

Proiectarea subsistemului metodologico-managerial în condiţiile proiectării sistemului

managerial .

Reproiectarea subsistemului metodologic „deschide” acţiunea de (re)proiectare managerială

propriu-zisă şi asigură, astfel, premisele unor modernizări de fond la nivelul celorlalte
componente ale managementului organizaţiei. În continuare vom prezenta principalele
componente ale acestui proces:
În primul rînd, selectarea instrumentarului managerial ce urmează a fi utilizat în exercitarea
relaţiilor şi proceselor de managemen, astfel ne referim la sistemele, metodele sau tehnicile de
management ce răspund cel mai bine cerinţelor mnagerilor amplasaţi la diverse nivele ierarhice-
în special managerii de nivel superior.
O organizaţie care se vrea performantă apelează la instrumente manageriale complexe, de genul
sistemelor de management, în contextul cărora îşi găsesc locul metodele şi tehnicile de
managemen, corespunzătoare problemelor ce urmează a fi rezolvate. Ca exemple de astfel de
sisteme de management pot fi:
-managementul prin obiective, în variantă simplă sau cuplat cu managementul prin bugete- care
răspund cel mai bine exigenţilor actuale, atît economice, cît şi manageriale la care trebuie să facă
faţă firmele în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă.
-managementul prin bugete,
-managementul prin excepţii,
- managementul prin proiecte,
- managementul pe bază de produs.

În firmele de dimensiuni mari şi medii, mai ales în cele privatizate, considerăm oportună apelarea la
reengineering – ce semnifică regîndirea fundamentală şi reproiectarea radicală a proceselor de
afaceri, în vederea obţinerii unor îmbunătăţiri spectaculoase ale indicatorilor consideraţi astăzi
critici în evaluarea performanţelor, cum ar fi costul, calitatea, servici-ul şi viteza.
În al doilea rînd, proiectarea subsistemului metodologico-managerial implică precizarea
elementelor metodologice de aplicare şi utilizare a instrumentarului managerial pentru care a
optat conducerea organizaţiei.
În al treilea rînd, (re)proiectare subsistemului metodologico-managerial implică elaborarea unor
metodologii complexe de analiză şi perfecţionare a celorlaltecomponente manageriale,
respectiv componentele decizională, informaţională şi organizatorică.
Implementarea proiectului sistemului metodologico-managerial
Ansamblul complex al deciziilor şi acţiunilor de introducere a noilor sisteme, metode şi tehnici
manageriale este necesar să aibă drept fundament un program judicios întocmit de către echipa
de proiectare managerială şi managerii de nivel superior.
Practica arată că se recomandă structurarea programului în două mari secţiuni corespunzătoare
perioadelor de operaţionalizare şi obiectivelor specifice de realizat:
- secţiunea pregătitoare, m care se includ deciziile şi acţiunile ce vizează asigurarea resurselor
umane, tehnico-materiale, informaţionale şi umane necesare, precum şi pregătirea climatului
necesar şi remodelarea culturii organizaţionale.
- secţiunea operaţională, în care se indică foarte precis, în ordine cronologică, acţiunile de
realizat, resursele alocate, persoanele responsabile, factorii critici de luat în considerare şi
perioada necesară finalizării.
În tabelul 1 se prezintă structura cadru pentru un asemenea program de implementare.

Structura cadru a programului de implementare

Tabelul 1
Nr. Actiunea Responsabil Resurse Factori Perioada Observaţii
crt. critici de
realizare
0 1 2 3 4 5 6
1

2 A. Stadiul pregătitor
3
.
.
.
1
2 B. Stadiul operaţional
3

Atunci când proiectarea este complexa, încorporând un număr mare de acţiuni pregătitoare şi de
operaţionalizare, se recomandă înscrierea lor într-o diagramă Gantt, astfel încât sâ se asigure o
perfectă sincronizare temporală.
 Grafic Gantt de implementare a noului sistem metodologico-managerial
Tabelul 2

Nr. Acţiunea Perioada

crt.
iunie iulie

Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt.

1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Informarea
managerilor de nivel
mediu asupra
proiectului noului
sistem
metodologico-
managerial şi
programului de
implementare
2 Convocarea şi
instruirea
responsabililor
acţiunilor de
implementare
3 Angajările a doi
specialişti în
engineering

4 Stabilirea
necesarului de
echipamente
informatice
suplimentare şi de
soft pentru
operaţionalizarea
noului sistem

5 Stabilirea cursurilor
de informare şi
pregătire ce vor fi
asigurate
personalului
organizaţiei

6 Determinarea
necesarului de
resurse financiare
pentru implemen-
tarea proiectului
3. Unul din domeniile delicate ale teoriei economice şi manageriale îl reprezintă eficienţa şi
eficacitatea, pe de o parte, datorită complexităţii celor două categorii economice şi, pe de altă
parte, datorită greutăţilor reale înregistrate în comensurarea lor.
Eficienţa economico-socială este definită prin ansamblul efectelor economico-sociale utile
înregistrate la toate nivelurile societăţii, în raport cauzal cu eforturile depuse pentru obţinerea lor.
(figura 1)

EFICIENŢA SOCIALĂ

EFICIENŢA ECONOMICĂ

EFICIENŢA EFICIENŢA
MILITARĂ ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

EFICIENŢA EFICIENŢA
CULTURALĂ TEHNICĂ

EFICIENŢA EFICIENŢA
ŞTIINŢIFICĂ TEHNOLOGICĂ

ALTE CATEGORII DE
EFICIENŢĂ

FIG. 1 Abordarea sistemică a eficienţei

La rândul său, eficacitatea constă în realizarea obiectivelor şi sarcinilor ce revin
managementului în condiţiile temporale şi calitative prestabilite.
Aşa cum s-a precizat, managementul este un factor decisiv în amplificarea eficienţei şi
efîcacităţii firmei; pentru a-şi îndeplini acest rol, acesta trebuie să fie, la rândul său, eficient şi
eficace. Un asemenea aspect nu trebuie tratat global, ci prin intermediul eficienţei şi eficacităţii
componentelor sale majore - metodologică, decizională, informaţională şi organizatorică.
în ceea ce priveşte subsistemul metodologico-managerial, conceptele mai sus-amintite au o
semnifîcaţie aparte. Aceasta este dată, în principal, de:
• rolul (funcţiile) componentei metodologice în managementul organizaţiei;

• prioritatea acordată subsistemului metodologic managerial în remodelarea mana-gerială

propriu-zisă a organizaţiei
În ceea ce priveşte efîcienţa subsistemului metodologic managerial evidenţiem faptul că aceasta
poate fi comensurată în situaţia în care ne referim la eficienţa cuantificabilă cii greu sau
imposibil de cuantificat când este cazul eficienţei necuantificabile. Pe fondul trati eficienţei
managementului în sens restrâns sau în sens larg şi eficienţa compona metodologice trebuie sâ ia
în considerare aceste două dimensiuni, indiferent de modul comensurare şi exprimare, ca
eficienţă cuantificabilă ori necuantifîcabilă.