Tema 6 Proiectarea sistemului metodologic

6.1 Definirea și funcțiile sistemului metodologic

6.2 Etapele de proiectare a sistemului metodologic
6.3 Reproiectarea sistemului metodologic

6.1 Definirea și funcțiile sistemului metodologic

Subsistemul metodologic se caracterizează prin complexitate şi formalizare, participînd la

exercitarea fiecăreia din cele cinci funcţii de management. Avînd un puternic caracter metodologico-
instrumental, subsistemul metodologic contribuie sensibil la sporirea raţionalităţii şi, implicit, a
eficienţei fiecărui proces de management, la nivelul său fiind cel mai pregnant vizibil tendinţa de
profesionalizare a managementului.
Sistemul metodologic sau sistemul de metode şi tehnici manageriale poate fi definit
ca ansamblul de sisteme (metode complexe), metode şi tehnici utilizate în conceperea şi
exercitarea funcţiilor şi relaţiilor manageriale în cadrul unei organizaţii.
Sistemul metodologico-managerial cuprinde în principal trei categorii de elemente:
- metode complexe de management,
- metode de management
- tehnici de management.
Metoda managerială complexă este o construcţie managerial coerentă, riguroasă şi complexă,
cu faze, componente, reguli etc. precis conturate, prin intermediul căreia se exercită ansamblul
proceselor şi relaţiilor manageriale dintr-o organizaţie sau o parte apreciabilă a acestora.
Metoda managerială este o construcţie managerială coerentă şi riguroasă, ce încorporează faze,
componente, reguli etc. precis conturate, prin intermediul căreia se exercită un segment restrâns
al proceselor sau relaţiilor manageriale dintr-o organizaţie, cu efecte localizate de regulă la
nivelul unui număr redus de manageri şi compartimente din organizaţie.
Necesitatea adoptării unor metode noi de management este determinată de dinamismul
evenimentelor ce au loc în unitate şi cărora managerii trebuie să le facă faţă. Scopul principal al
practicării acestor metode constă în creşterea eficienţei activităţii managerilor privind
coordonarea activităţii salariaţilor şi în antrenarea acestora la realizarea obiectivelor propuse de
unitate.
O anumită metodă de management aplicată într-o unitate economic solicită ca toţi sau
aproape toţi managerii să folosească procedeele şi tehnicile specifice acesteia, pentru a se putea
cuantifica rezultatele şi stabili efectele economice obţinute în urma aplicării ei.

1
 Caracteristica esenţială prin care se delimitează o metoda de o tehnica de management
constă în faptul că aplicarea unei metode presupune schimbări mai mult sau mai puţin esenţiale
în sistemul de relaţii organizatorice din unitate.
Tehnica de management se defineşte prin totalitatea procedeelor, instrucţiunilor, regulilor
fundamentate pe noţiuni ştiinţifice şi utilizate în aplicarea cunoştinţelor teoretice fundamentate
de managementul ştiinţific, în soluţionarea problemelor ce decurg din realizarea obiectivelor
unităţii economice. Tehnica managerială este o construcţie managerială relativ simplă, prin
intermediul său exercitându-se o anumită sarcină de conducere, impactul său limitându-se la
nivelul unui manager.
O tehnică poate fi utilizată în cadrul mai multor metode de management. Aplicarea uneia
sau a mai multor tehnici în procesul de management contribuie la obţinerea unor rezultate de
producţie şi economice superioare, fără să modifice sistemul de relaţii organizatorice existente în
unitatea economică.

Sistemul metodologic îndeplinește următoarele funcții, prezentate în figura 1:

Figura 1. Funcțiile sistemului metodologic

Principii de proiectare a sistemului metodologic

- principiul corespondentei dintre conținutul metodologiei, cerințele și exigențele impuse de
aplicarea sa și competența celor care o operaționalizează.
- este important ca metodologia, indiferent de complexitate, să fie comprehensibilă, adică
înțeleasă de manageri și executanți , în așa fel încît aplicarea să conducă spre rezultatul dorit.
- principiul oportunității metodologice.

2
 6.2 Etapele de proiectare a sistemului metodologic
- Metode și tehnici specifice sistemului organizatoric
- Metode și tehnici specifice sistemului informațional
- Metode și tehnici specifice sistemului decizional

Proiectarea sistemului metodologic presupune, în general, următoarele etape:

1) Formularea opțiunilor preliminare pentru metodele și tehnicile manageriale de introdus

în întreprindere, care constă în stabilirea de principiu a metodelor și tehnicilor necesare de
introdus în întreprindere.

- Stabilirea metodelor și tehnicilor specifice pe subsistemele sistemului de management

(organizatoric, decizional, informațional, ș.a).

- stabilirea metodelor și tehnicilor specifice procesului de management (planificare, organizare,

coordonare, motivare, control).

- stabilirea metodelor și tehnicilor specifice fiecărei funcțiuni a întreprinderii (cercetare-

dezvoltare, financiar-contabilă, de producție, de personal, comercială).

- stabilirea metodelor și tehnicilor specifice pentru managerii de nivel superior, mediu și inferior.

2) Implementarea sistemului metodologic:

- elaborarea programului de implementare de echipa de specialiști;

- aprobarea programului de implementare de către managementul superior al organizației;

- operaționalizarea măsurilor pregătitoare premergătoare implementării, prevăzute în program.

3) Evaluarea funcționalității și performanțelor sistemului metodologic.

6.3 Reproiectarea sistemului metodologic

Pentru reproiectarea sistemului metodologic, sunt necesare parcurgerea următoarelor etape și
faze:
ETAPA 1: Formularea opțiunilor preliminare pentru sistemele și metodele manageriale de
introdus în firmă:
- constituirea echipei care se ocupă de introducerea noilor elemente metodologice;

3
- documentarea aprofundată asupra noilor elemente metodologice;
- prezentarea conducerii superioare a propunerilor de modernizare a instrumentarului managerial;
- stabilirea de principiu a metodelor, tehnicilor și procedurilor manageriale de introdus în firmă.

ETAPA 2: Diagnosticării stării, funcționalității și eficacității sistemului metodologic:

- documentarea completă asupra sistemului metodologic
- identificarea simptomelor semnificative
- reliefarea cauzală a punctelor forte
- reliefarea cauzală a punctelor slabe
- formularea de recomandări privind înnoirea instrumentarului managerial.

ETAPA 3: Stabilirea de către managementul superior a firmei, la propunerea echipei de

analiști a principalelor modificări de efectuat în cadrul sistemului metodologic:
- metode și tehnici manageriale care se introduc;
- metode și tehnici manageriale la care se renunță;
- schimbări majore de utilizare a metodelor și tehnicilor manageriale care se utilizează în continuare
în cadrul firmei.

ETAPA 4: Reproiectarea prpriu-zisă a sistemului metodologic:

- stabilirea configurației de ansamblul a sistemului
- precizarea caracteristicilor, componentelor, modalităților și instrucțiunilor aplicare a noilor metode
și tehnici, începînd cu cele mai cuprinzătoare
- precizarea caracteristicilor, modalităților și instrucțiunilor noilor metode și tehnici manageriale
- efectuarea de adaptări în metodele și tehnicile manageriale care se utilizează în continuare
- armonizarea funcțională de detaliu a metodelor și tehnicilor manageriale
- definitivarea structurii și funcționalității sistemului metodologic și integrarea sa în ansamblul
sistemului de management al firmei
- analiza și aprobarea proiectului sistemului metodologic de către managementul superior al firmei.

ETAPA 5 Implementarea noului sistem metodologic:

- elaborarea programului de implementare de implementarede echipa de specialiști;
- aprobarea programului de implementare de către managementul superior al organizației;
- operaționalizarea măsurilor pregătitoare premergătoare implementării, prevăzute în program;
- operaționalizare schimbărilor în sistemul metodologic corespunzător prevederilor graficului de
aplicare.

4
ETAPA 6 Evaluarea funcționalității și performanțelor noului sistemului metodologic:
- examinarea parametri constructivi și funcționali efectivi comparativ cu cei previzionați;
- analiza funcționalității și eficacității noilor metode și tehnici din cadrul firmei comparativ cu
elementele similare din alte forme comparabile;
- efectuarea operativă de corecții pentru eliminarea erorilor de proiectare și disfuncționalităților
de implementare;
- conturarea de perfecționări care să fie operaționalizate în perioada următoare;
- prezentarea rezultatelor evaluării managementului superior al firmei în vederea cunoașterii și
adoptării deciziilor care se impun.

Schimbările impuse prin implementarea noilor metode și tehnici manageriale este

obligatoriu să conducă la realizarea în condiții cît mai bune a obiectivelor strategice, contribuind
cît mai mult la menținerea și dobîndirea de avantaje competitive decisive de către firmă.

Cea mai dificila misiune ce revine proprietarului si managementului organizatiei care

doreste o „innoire” metodologico-manageriala de amploare.
Acest aspect implica doua dimensiuni: pe de o parte, sensibilizarea personalului managerial si de
executie la schimbare - promovarea de instrumente manageriale evoluate in contextul proiectarii
/reproiectarii managementului fiind o schimbare majora - si, pe de alta parte la modificarea
culturii organizationale in sensul transformarii acesteia intr-un vector al schimbarii.
In ceea ce priveste prima dimensiune, relevam faptul ca o pregatire adecvata a celor care
vor participa nemijlocit la implementarea noului promovat prin schimbarea metodologico-
manageriala necesita o abordare multistadiala, astfel:
stadiul I — organizarea de sesiuni de informare a managerilor din organizatie, inclusiv a
liderilor sindicali asupra obiectivelor, continutului si avantajelor noului instrumentar managerial
stadiul II — organizarea de cursuri de perfectionare cu managerii din esalonul superior (top
management), de ale caror decizii depind decisiv instrumentarul managerial pentru care se
opteaza si celelalte modificari de fond in plan metodologico-managerial
stadiul III — organizarea de cursuri de instruire a managerilor din esalonu1 mediu si
inferior (sefi de compartimente functionale si operationale, directori de centre de gestiune,
directori de divizie s.a.), ei fiind implicati nemijlocit in operationalizarea noilor sisteme si met
ode manageriale, constituind o “curea de transmisie” intre managementul de nivel superior si
executanti

5
 stadiul IV — organizarea instruirii personalului de executie, a specialistilor din diverse
compartimente functionale si operationale, care, prin profesie si post ocupat, participa nemijlocit
la aplicarea solutiilor metodologico-manageriale rezultate din proiectare.
In cadrul tuturor formulelor de sensibilizare si instruire, care se deruleaza, se au in vedere cu
prioritate urmatoarele aspecte:
informarea generala asupra importantei si continutului proiectului de management
intelegerea obiectivelor urmarite prin proiectarea noului sistem si a cunoasterii problemelor
dificile si importante pentru firma pe care acesta le rezolva
constientizarea avantajelor pe care le vor genera noile sisteme, metode si tehnici la nivel de
organizatie, compartimente si salariati
dobandirea cunostintelor si deprinderilor necesare participarii competente a fiecarui salariat
la functionarea sistemului metodologico-managerial perfectionat, corespunzator postului ocupat
si sarcinilor specifice atribuite
diminuarea rezistentei personalului la schimbari, concomitent cu motivarea sa pentru
implicarea eficace in operationalizarea schimbarilor metodologico-manageriale
crearea unei stari de spirit, a unei atmosfere favorabile schimbarilor in general si a celor din
instrumentarul managerial, in special.
Concomitent cu actiunile de instruire a personalului o atentie majora acordata remodelarii
culturii organizationale si prin alte mijloace specifice, care vizeaza simbolurile, ritualurile,
ceremoniile, statuturile si compartimentele individuale si de grup. Dat fiind complexitatea si
importanta deosebita a culturii organizationale, pentru performantele si perspectivele firmei se
recomanda apelarea la consultanti profesionisti care, punctual, sa propuna anumite actiuni de
remodelare culturala si sa participe la operationalizarea celor mai sofisticate si importante.

Metode administrative, economice si social-psihologice in

management
Din punct de vedere al conţinutului şi direcţionării se pot distingeurmătoarele metode de
management: administrative, economice, socio- psihologice.
Metodele economice se realizează prin abordarea intereseloreconomice ale subiecţilor,
metodele social –psihologice au drept obiect de influenţă convingerile, interesele sociale şi
morale ale oamenilor. Prin intermediul metodelor administrative se afectează interesele
economice,sociale şi morale.

6
 După arealul de implicare a funcţiilor manageriale, se evidenţiază metode generale şi
particulare. Metodele generale realizează toate funcţiile manageriale, iar cele particulare – doar
unele din ele.
După nivelul de acţiune, se delimitează metode aplicate la nivel de stat, regiune, raion,
întreprindere, subdiviziune structurală.
După durata acţiunii, se deosebesc metode cu influenţă îndelungată, medie şi scurtă.
După forma de organizare, ele se pot clasifica astfel: unitare, colegiale, combinate.

Metodele de management
Administrative
- Formarea structurii manageriale
- Adoptarea normelor şi normativelor
- Emiterea ordinelor, dispoziţiilor
- Selectarea şi încadrarea personalului
- Elaborarea standardelor organizaţiei, regulamentelor, fişelor de post etc.
Metode Economice
- Analiza tehnico -economică
- Argumentarea tehnico -economică
- Planificarea
- Stimularea materială
- Formarea preţurilor
- Pârghii economice (preţuri,impozite, credite, costuri, penalităţi)
Metode Socio-psihologice
-Analiza socială a grupuluide muncă
-Planificarea socială
-Promovarea unui management participativ
-Dezvoltarea socială a colectivului
-Influenţarea psihologică aangajaţilor, crearea şi menţinerea unui climat psihologic
favorabil în
grupul de muncă
- Stimularea iniţiativei şi responsabilităţii

Metodele administrative în management

În procesul de conducere a colectivelor de muncă, managerii realizează o paletă largă de
atribuţii organizaţional-dispoziţionale; ce se operaţionalizează prin intermediul metodelor
7
administrative de management. Baza obiectivă a utilizării metodelor respective o constituie
relaţiile organizatorice, ca componentă a mecanismului de management. Întrucât prin
intermediul lor se realizează una din funcţiile cele mai importante ale managementului –funcţia
de organizare, sarcina activităţii organizaţional – administrative constă în coordonarea acţiunilor
subordonaţilor. Relaţiile organizaţiei sunt determinate nu doar de legile dezvoltăriisocietăţii, ci şi
de condiţiile social –economice şi politice, adică nu au doar onatură obiectivă, dar şi subiectivă.
Oricum, relaţiile organizatorice servesc cabază pentru ierarhia puterii, adică pentru corelarea
drepturilor şi responsabilităţilor pe toată ierarhia relaţiilor organizatorice. Sistemul relaţiilor de
subordonare îndeplineşte un rol semnificativ în construirea sistemului de metode organizaţional
–dispoziţionale. Pentru ca sistemului respectiv să funcţioneze cât mai eficace, se impun două
condiţii de bază:
Balansarea drepturilor şi responsabilităţilor la fiecare nivel de conducere;
Balansarea drepturilor şi responsabilităţilor între nivelurile ierarhice.
Concomitent, fiecare verigă intermediară funcţionează ca retranslator, chemat să omită
dificultăţile în sistemul de management.
În caz de nerespectare a cerinţelor nominalizate, inevitabil se va stabili o dominare a
drepturilor şi diminuare a responsabilităţilor.
În pofida criticii frecvente a pârghiilor administrative de conducere, e necesar să recunoaştem că
nici un fel de metode economice nu pot funcţionafără acţiunea administrativ –organizatorică,
care asigură exactitate, ordine şi disciplină în munca colectivului.
Metodele administrative de management reprezintă un sistem de acţiuni şi mijloace cu influenţă
organizaţională şi dispozitivă, bazate pe subordonare, responsabilitate, autoritate, disciplină.
Autoritatea este definită ca capacitatea şi posibilitatea de a influenţa activitatea de muncă şi
comportamentul uman.
Acţiunea administrativă poartă un caracter imperativ. Ignorarea documentelor administrative,
ordinelor, dispoziţiilor implică responsabilitate administrativă, materială ş.a. Metodele
administrative de management trebuie să se bazeze pe cerinţele legilor economice, legităţile
pieţei, pe analize economice aprofundate a activităţii de producţie –doar astfel se asigură
fundamentarea lor ştiinţifică. În cadrul metodelor administrative distingem metode cu acţiune
organizaţională şi dispoziţională.

Metodele cu acţiune organizaţională reprezintă un sistem de mijloace şi procedee de creare şi

raţionalizare a sistemelor organizaţionale, prin intermediul reglementării activităţii acestora,
proiectării structurilor organizatorice, reglementării competenţelor managerilor şi specialiştilor,

8
normării activităţii acestor sisteme, elaborării instrucţiunilor şi recomandărilor pentru
funcţionarea lor.
Metodele organizaţionale de bază include reglementarea organizaţională, normarea şi
instructarea metodică.
Prin reglementarea organizaţională ce creează baza gestionării economice, prin intermediul legilor,
statutelor, regulamentelor etc. În aceste acte sunt stipulate obiectivele, modalitatea de creare a
întreprinderilor, formele de manageriere a acestora, constituirea averii, drepturile şi
obligaţiile,condiţiile de reorganizare.
Reglementarea include:
a) metode de organizare generală, care determină principiile generale de construire a organizaţiei
şi a organului de conducere;
b) metode structurale de conducere, ce determină structura organului de conducere, adică
totalitatea verigilor şi nivelurilor ierarhice;
c) metode de management, ce stipulează statutul fiecărei persoane, dotate cu putere;
d) metode funcţionale de management, chemate să determine modalitatea defuncţionare a
structurilor puterii şi organizaţiilor obşteşti.

Normarea organizaţională reprezintă influenţa asupra organizaţieişi activităţii aparatului

managerial prin intermediul diverselor normative.
Din componenţa metodelor normative de management fac parte:
a) normativele de timp, de exemplu cheltuielile de timp necesare pentru obţinerea unei unităţi de
produs;
b) normativele de personal, cum ar fi necesarul de personal pentru o activitate;
c) normativele de producţie – cantitatea de producţie, ceurmează să fie obţinută într-o unitate de
timp;
d) normativele corelative permit corelarea anumitor elemente în sistemul economic, cum ar fi
raportul numărului de subordonaţi către componenţa numerică a personalului managerial;
e) standardele.
Toate normativele şi standardele, utilizate în cadrul întreprinderii, trebuie să se
caracterizeze prin fundamentare ştiinţifică, progresivitate, flexibilitate şi să se aplice în complex.
Prin instructarea metodică cu ajutorul diverselor instrucţiuni, indicaţii, recomandaţii, se asigură
organizarea ştiinţifică şi perfecţionarea continuă a sistemului de management, cât şi a
componentelor sale.
Instructarea include diverse forme de informare:
a) preîntâmpinarea;
9
b) explicarea;
c) familiarizarea;
d) sugerarea etc.
Metodele cu acţiune operativ – dispoziţională asigură funcţionalitatea întreprinderii şi
componentelor sale şi se operaţionalizează prin directive, hotărâri, ordine, dispoziţii, indicaţii
verbale, decizii, şedinţe operative etc.
Directivele desemnează direcţiile prioritare ale activităţii, căile desoluţionare a unor sarcini
complexe. Conţinutul directivelor se reflectă înordine, dispoziţii, indicaţii verbale.
Ordinul este o dispoziţie scrisă dată de conducerea unei unităţi princare se cere uneia sau
mai multor persoane încadrate să efectueze anumite acţiuni, pe o perioadă determinată, necesare
bunului mers al activităţii deansamblu a unităţii economice, realizării unor obiective precise, în
afara sarcinilor curente de muncă.
Dispoziţia este o prevedere obligatorie cuprinsă într -o lege sau într-un regulament; măsură sau
hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatoriu pentru organul în subordine.
În vederea sporirii eficacităţii metodelor cu acţiune operativ –dispozitivă, la soluţionarea
problemelor operative cu caracter economic sau social se apelează la forme colegiale, cum ar fi
şedinţele operative.
Şedinţa reprezintă reuniunea mai multor persoane sub coordonarea unui manager în vederea
soluţionării în comun a unor sarcini cu character informaţional sau decizional. Avantajele
şedinţelor sunt multiple, cele mai evidente fiind: un număr mai mare de alternative decizionale,
stimularea creativităţii personalului, creşterea responsabilităţii pentru calitatea realizării deciziei,
consolidarea colectivului etc. Activitatea dispoziţională se realizează în următoarele etape:
Analiza problemei;
Stabilirea scopului şi sarcinilor;
Fundamentarea şi adoptarea deciziei;
Elaborarea planului de acţiuni;
Stabilirea executanţilor;
Recomandarea metodelor de soluţionare a problemei;
Distribuirea resurselor;
Instructarea executanţilor;
Stabilirea responsabilităţii personale;
Asigurarea aportului creativ, a independenţei şi iniţiativei înmuncă;
Coordonarea şi stimularea activităţii;
Organizarea controlului şi totalizării rezultatelor.

10
 Necesitatea obiectivă a metodelor organizaţional–dispoziţionale de management este
indiscutabilă, în virtutea faptului că acestea reprezintă o componentă indispensabilă a disciplinei
de muncă. Respectarea întocmai a disciplinei se prezintă ca o legitate a funcţionării sistemelor
mari tehnico –ecologice şi sociale, a securităţii şi dezvoltării societăţii. În acelaşi timp, metodele
administrative de management trebuie să fie raportate la condiţiile variabile de mediu, ignorarea
cărora generează tendinţe distrugătoare în sistemul managerial. Metodele administrative de
management trebuie să ţină cont de dinamica, schimbarea, caracterul complex al relaţiilor cauză–
efect al proceselor şi fenomenelor în natură, societate, gândire. De aceea şi regulamentele,
normele, instrucţiunile de asemenea trebuie să se schimbe întimp, să nu întârzie, dar şi să nu
depăşească posibilităţile de dezvoltare asocietăţii.

Metodele economice în management

Metodele economice de management reprezintă modalităţile de acţiune asupra oamenilor, în
baza relaţiilor şi intereselor economice ale lor.
Metodele economice de management mai sunt desemnate ca un ansamblu de mijloace şi
instrumente orientate spre un scop acţional de creare aunor condiţii favorabile pentru dezvoltarea
şi funcţionarea întreprinderii,bazate pe relaţiile economice şi interesele materiale ale lucrătorilor
şi colectivelor de muncă.
Metodelor economice de management li se oferă o poziţie prioritară în virtutea faptului că
relaţiile de management sunt determinate, în primul rând, de relaţiile economice şi de necesităţile
obiective şi interesele oamenilor, care stau la baza lor.
Trebuie de menţionat că, spre deosebire de cele administrative, metodele economice prezintă o
acţiune indirectă asupra obiectului de conducere. În condiţiile sporirii rolului mecanismelor
pieţei în activitatea firmelor, rolul metodelor economice creşte substanţial: se extinde sfera de
acţiune a acestora, se exclude formalismul, sporeşte influenţa stimulentelor economice.
Printre cele mai semnificative metode economice, aplicate în conducerea firmelor,
subdiviziunilor structurale ale acestora putem evidenţia planificarea, analiza economica,
stimularea material, formarea prețurilor.

Metodele social–psihologice în management

Cristalizându-se ca ştiinţă relativ recent, managementul este abordat din multiple
puncte de vedere care adesea se deosebesc substanţial între ele.Totuşi, un element comun al
majorităţii absolute a definiţiilormanagementului ştiinţific este evidenţierea atribuţiei de
coordonare a resurselor umane cu o serie de alte resurse în vederea realizării obiectivelorfirmei.

11
Astfel, caracteristic ştiinţei managementului este situarea în central investigaţiilor sale a omului
în toată complexitatea sa, adică exercitarea maximă a leadershipului, care se bazează pe
delimitarea prioritară a dimensiunii umane în condiţiile unei puternice implicări a grupului.
Metodele social-psihologice sunt desemnate ca un complex de mijloace de influenţă
asupra sistemului dirijat prin intermediul sporirii conştiinţei lucrătorilor, formării colectivului şi
personalităţii, perfecţionării stimulării morale şiimplementării bazelor democratice în conducere.
Metodele social-psihologice de management mai pot fi desemnateca un complex de mijloace şi
procedee de influenţă asupra grupului prin intermediul individualizării comunicării şi sarcinilor,
în baza delimitării structurii psihologice a fiecărui membru şi stimulării feedbackului,
orientându-le spre realizarea maximă a stilului managerial participativ şi având drept criteriu
deapreciere calitativă – climatul social- psihologic şi cantitativă –randamentul.
Delimitând din complexul metodelor social-psihologice de conducere în calitate de elemente de
bază: particularităţile personalităţii, relaţiile interpersonale, comunicarea managerială,
conştientizăm necesitatea unei instruiri complexe a managerului, prezenţa culturii şi eticii
manageriale, precum şi a abilităţilor şi aptitudinilor multilaterale, care vor contribui la modelarea
stilului participativ, orientându-l spre crearea climatului social-psihologic favorabil în colectivul
condus şi obţinerea unor indicatori economici înalţi. În acest context, se axează la psihologia
personalităţii, încalitate de bază teoretică şi practică, următoarele atribuţii ale conducătorului:
studierea structurii psihologice a fiecărui membru al colectivului;
evidenţierea particularităţilor individuale ale oamenilor şicorelarea lor optimă cu sarcina de
muncă;
crearea condiţiilor pentru manifestarea fiecăruia ca personalitate;
abordarea individuală în comunicare etc.
Bazându-se pe socio-psihologie, conducătorul aplică următoarele metode:
stabilirea şi menţinerea unor relaţii interpersonale binevoitoare, orientându-le spre o unitate a
intereselor, susţinere şi ajutor reciproc;
organizarea comunicării interactive;
evitarea conflictelor, iar atunci când apar , găsirea mijloacelorşi soluţiilor optime de rezolvare;
încadrarea maximă a oamenilor în procesul decizional etc.

Cunoaşterea particularităţilor individuale ale fiecărui subaltern este o atribuţie managerială

importantă: aceasta oferă informaţie pentru individualizarea comunicării, găsirea căilor şi modalităţilor
optime de interacţiune cu fiecare om, evidenţierea unor trăsături specifice şi crearea condiţiilor
pentru ca fiecare să- şi simtă importanţa şi să- şi satisfacă aspiraţiile.

12
Interdependenţa şi dinamica metodelor manageriale în contextul economiei concurenţiale

Managementul contemporan se realizează în cadrul unei economii concurenţiale, ce conţine

următoarele elemente structurale şi mecanisme de reglare:
Pluralismul formelor de proprietate;
Economia este descentralizată;
Interesul personal şi raporturile de piaţă bilaterale reprezintă activităţii economice;
Piaţa concurenţială este reglatorul principal al activităţii economice;
Pentru majoritatea bunurilor economice preţurile se formeazăliber, prin negocieri între
vânzători şi cumpărători;
Concurenţa loială, în conformitate cu reglementările legale, petoate categoriile de pieţe;
Existenţa unui sistem financiar –bancar ramificat;
Structură tehnico -economică modernă;
Acţiunile agenţilor economici au la bază unele mentalităţi,atitudini şi comportamente
specifice.
Toate acestea implică exigente sporite faţă de exercitarea atribuţiilor manageriale. Unul din
obiectivele fundamentale, urmărite în funcţionarea sistemului de management constă în creşterea
eficienţei acestuia, opţiune realizabilă doar în condiţiile optimizării metodelor aplicate în
management. Învederea realizării acestui obiectiv, e necesar de ţinut cont de următoarele:

Un sistem eficient de management se caracterizează întotdeauna prin ordine şi disciplină în

abordarea şi soluţionarea problemelor. Fără o disciplină riguroasă din partea tuturor salariaţilor,
sprijinită de toţi factorii implicaţi, în frunte cu organele de management ale firmei şi cu
sindicatele nu se poate asigura o funcţionalitate normală a activităţii.

Dimensiune majoră a disciplinei, cu multe implicaţii decizionaleşi operaţionale, o constituie

responsabilitatea fiecărui salariat şi a colectivelorde muncă în ansamblu. Creşterea ei este un
reper esenţial al unui sistem de conducere eficient, indispensabil unui profit ridicat;

Abordarea previzională a tuturor aspectelor cu care se confruntă firma este un element major,
necuantificabil, al eficienţei managementului,mai ales în condiţiile actualelor restructurări
economice, sociale, culturale, ştiinţifice etc. Obişnuinţa de a avea în vedere nu numai necesităţile
şi posibilităţile curente, dar şi cele viitoare, asigură o permanentă racordare aobiectivelor şi
proceselor întreprinderii la evoluţiile dominante ale economiei,ştiinţei, tehnicii etc.;

13
 Un indice important privind eficienţa managementului îl constituie dinamismul conceperii şi
realizării acţiunilor, spiritul întreprinzător pe care îl manifestă atât cadrele de conducere, cât şi
cele de execuţie. Ritmul accelerat al schimbărilor în toate domeniile de activitate, exigenţele
specifice economiei de piaţă, face necesară o rapidă viteză de reacţie din partea tuturor factorilor
ce-şi desfăşoară munca în firmă. Iniţiativa şi dinamismul au o influenţă din ce în ce mai mare
asupra eficacităţii deciziilor şi acţiunilor, fiind determinante în construirea unei economii de tip
concurenţial bazată pe progres tehnic rapid, multiple contracte internaţionale şi obţinerea de
profit;

În strictă legătură cu elementele expuse anterior apare şi creativitatea individuală şi colectivă

a personalului. Înnoirea produselor,tehnologiilor, metodelor organizatorice, tehnicilor comerciale
etc., cu rapiditatea cerută de progresul tehnico- ştiinţific, de progresele economiei pe plan
internaţional şi de necesitatea reconstruirii economiei ţării, este condiţionată de contribuţia
inovaţională a fiecărui salariat. Construirea unui sistem de management cu un pronunţat caracter
creativ, inovaţional, echivalează cu o investiţie care va fi deosebit de eficientă pentru firmă,
înperioada următoare;

Eficienţa sistemului de management este condiţionată substanţial şi de flexibilitatea sa.

Pornind de la premisa că nu constituie un scop în sine, ci un mijloc esenţial de eficientizare a
activităţilor, sistemul de conducere trebuie să-şi modifice operativ caracteristicile constructive şi
funcţionale, astfel încât funcţionalitatea sa să fie maximă. În consecinţă, amplificarea capacităţii
sale de a se modifica sub influenţa variabilelorexogene şi endogene întreprinderii este o
componentă intrinsecă a procesului de eficientizare a oricărei acţiuni economice;

Natura predominant umană a sistemului de management condiţionează eficienţa sa de

ataşamentul personalului faţă de întreprindere,de măsura în care se identifică cu aceasta.
Ataşamentul, element major al unei mentalităţi competitive, constituie fundamentul invizibil care
alimentează eforturile depuse de personal pe plan decizional şi operaţional. Ca urmare, un
ataşament ridicat al personalului faţă de firmă, indiferent de felul ei, este un indiciu major al unui
sistem de management capabil să antreneze puternic personalul de stabilirea şi realizarea
eficientă a obiectivelor unităţii.

Astfel, conchidem că etapa tranzitorie spre economia de piaţă, apariţia concurenţei ca trăsătură
definitorie a acesteia presupune funcţionalitatea unui mecanism al pieţei bazat pe flexibilitatea,
adaptarea continuă a metodelor de management la condiţiile de mediu. În acest context, metodele
14
de conducere nu se prezintă doar ca un sistem, ci se constituie într- o artă a conducerii. Ele reiese
din cerinţele pieţei şi, concomitent, se orientează spre satisfacerea optimă a intereselor
personalului.
Eficacitatea metodelor manageriale este condiţionată decisiv deaplicarea lor complexă şi
sistemică.
Aplicarea sistemică a metodelor de conducere presupune utilizarea acestora la fiecare nivel
ierarhic şi în cadrul fiecărei verigi structurale.

15