Subiecte examen la disciplina

Sisteme Integrate de Management Calitate-Mediu-Sănătate

Ocupaţională

1. Sisteme integrate de management.

???? 1. Premizele implementării unui sistem integrat de management, motivele aplicării

la nivel de organizaţie.

Sistemele integrate au la bază 2 premize fundamentale:

1. nu standardele ci clienţii, produsele şi procesele stau în centrul comerţului
organizaţiei,
2. sistemele de management servesc pentru optimizarea planificării, monitorizării şi
analizei proceselor manageriale

Este util, ca în sistemele de management să începem activitatea cu implementarea

sistemului de management al calităţii SR EN ISO 9001:2015. Înainte ca organizaţia să-
şi aleagă tipul de sistem de management de mediu sau sănătate ocupaţională pe care
să-l adopte trebuie să determine dacă are într-adevăr nevoie de acestea. Pentru
determinarea „motivelor” firma ar trebui să răspundă afirmativ la cel puţin două din
următoarele întrebări:
Este nevoită organizaţia să se conformeze cu legislaţia şi reglementările de mediu
şi/sau cu cele de sănătate ocupaţională?
Se caută modalităţi pentru a îmbunătăţii performanţa de mediu şi/sau condiţiile de
muncă pentru angajaţi?
Este starea problemelor de mediu sau condiţiilor de muncă a ale organizaţiei de
natură să cauzeze o răspundere legală semnificativă?
Lipsa timpului sau a altor resurse este cea care împiedică organizaţia să-şi respecte
eficient obligaţiile de mediu şi a celor referitoare la riscurile profesionale?
Pare neclară legătura dintre scopurile de mediu, sănătate ocupaţională şi celelalte
scopuri ale organizaţiei?
Dacă s-a răspuns afirmativ la cel puţin două din întrebările de mai sus atunci se impune
implementarea unui sistem integrat în organizaţie şi va trebui să se informeze asupra
tuturor tipurilor de sisteme de management de mediu şi sănătate ocupaţională etc. şi să
le aleagă pe cele care se potrivesc cel mai bine profilului de activitate desfăşurată. Este
bine de ştiut că o astfel de activitate de implementare durează (cu toate fazele) în
medie 1 an (în funcţie de mărimea organizaţiei), timp în care tot personalul din firmă
este implicat în activitatea de implementare. Un sistem de management integrat
presupune şi un audit integrat la invel de organizaţie. Pentru firmele care au
implementat sistemul de management al calităţii situaţia este mai uşoară, în sensul că
sistemul de management de mediu şi cel de sănătate ocupaţională se poate baza pe
structura creată anterior iar angajaţii sunt deja obişnuiţi să lucreze după nişte cerinţe de
standard.
2.Cerinţele pentru un manager (conducător) de sistem integrat.
Conceptul privind managementul integrat al organizaţiei precizează că pentru a atinge
obiectivele organizaţiei este necesară o activitate amplă de conducere, administrare şi
gestionare adică este necesar a se ajunge la aşa numita artă de a conduce care
presupune printre altele:
  conducătorul sau nivelul de decizie trebuie să ia în considerare în procesul
 decizional simultan mai multe probleme
 conducătorul trebuie să ierarhizeze problemele în funcţie de anumite criterii şi
priorităţi,
 conducătorul trebuie să fie capabil să se concentreze pe problemele esenţiale
şi de actualitate iar dacă este întrerupt trebuie să poată relua imediat după
rezolvarea întreruperii raţionamentul sau lucrarea în cursul căreia a fost
întrerupt;
 conducătorul trebuie să prevadă situaţiile posibile cu care se va confrunta;
 conducătorul trebuie să aibă instrumente de control şi să le utilizeze eficient
corectând perturbaţiile ce pot apare.

3.Cercul lui Deming.

Un sistem de management optim şi competitiv se sprijină pe principii de lucru care
stabilesc între altele, următoarele acţiuni (cercul lui Deming):
planifică - adică stabileşte obiectivele şi procesele necesare obţinerii rezultatelor în
concordanţă cu cerinţele clientului şi cu politica organizaţiei;
efectuează - adică implementează procesele;
verifică - adică monitorizează şi măsoară procesele şi produsul faţă de politicile,
obiectivele şi cerinţele pentru produs şi raportează rezultatele;
acţionează - întreprinde acţiuni pentru îmbunătăţirea continuă a performanţei
proceselor.

4. Comparaţie între programele de management.

????????????????
2.Sistem de management al calităţii.

1. Cerinţele de bază pe care o organizaţie trebuie să le îndeplinească când

implementează un sistem de management al calităţii.
Organizaţia trebuie să stabilească, să documenteze, să implementeze şi să menţină un
sistem de management al calităţii şi să îmbunătăţească continuu eficacitatea acestuia
în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2007.
Organizaţia trebuie:
1. să identifice procesele necesare sistemului de management al calităţii şi aplicarea
acestora în întreaga organizaţie ;
2. să determine succesiunea şi interacţiunea acestor procese;
3. să determine criteriile şi metodele necesare pentru a se asigura că atât operarea cât
şi controlul acestor procese sunt eficace;
4. să se asigure de disponibilitatea resurselor şi informaţiilor necesare pentru asusţine
operarea şi monitorizarea acestor procese;
5. să monitorizeze, să măsoare şi să analizeze aceste procese;
6. să implementeze acţiuni necesare pentru a realiza rezultatele planificate şi
îmbunătăţirea continuă a acestor procese.

2. Documentele sistemului de management al calităţii (piramida documentelor).

Documentaţia sistemului de management al calităţii trebuie să includă:
1. declaraţii documentate ale politicii referitoare la calitate şi ale obiectivelor calităţii;
2. un manual al calităţii;
3. proceduri documentate cerute în standardul internaţional, ISO 9001:2007;
4. documente necesare organizaţiei pentru a se asigura de eficacitatea
planificării,operării şi controlului proceselor sale;
5. înregistrări.

3. Schema sistemului de management al calităţii după SR EN ISO 9001:2015.

4. Percepţia “de calitate” pentru produse din domeniul industrial şi pentru produse din
domeniul serviciilor.
Percepţia “de calitate” pentru produse din domeniul industrial şi al serviciilor [25]

3. Sistem de management al mediului.

1. Sistem de management de mediu (definire şi tipuri de sisteme).

Sistemul de management de mediu (SMM) reprezintă o abordare sistematică a unor
probleme, care permit unei organizaţii să-şi atingă atât scopurile de mediu cât şi
celelalte scopuri organizaţionale. Altfel spus SMM este acea componentă a sistemului
general de management ce include structura organizatorică, activităţile de planificare,
responsabilităţile, practicile, procedurile procesele şi resursele pentru elaborarea,
implementarea, realizarea, revizuirea şi menţinerea politicii de mediu.In 1990 Camera
Internaţională de Comerţ (I.C.C.) a publicat cele 16 principii ale managementului de
mediu, principii urmate de toate standardele de mediu:
BS 7750 - (în 1993) – Standard Britanic pentru SMM- primul standard care a
transpus în practică conceptul dezvoltării durabile;
EMAS - (în 1993) - este regulamentul european dedicat sistemului de management
de mediu, cunoscut sub numele de Schema de Eco-Management şi Audit a Uniunii
Europene - Schemă publicată în directiva EEC Nr. 1836/93 din29 iunie 1993. In urma
aplicării în organizaţii, s-a ajuns la necesitatea reanalizării şi republicării ei, prin urmare
până în prezent sunt cunoscute următoarele
variante:
o EMAS II în 2001 publicat în Regulamentul CE nr. 761/2001, iar la nivelul României
prin Ordinul nr. 50 /14 ianuarie 2004;
o EMAS III în 2009 publicat în Regulamentul CE nr. 1221/25 noiembrie 2009, iar la
nivelul României în noiembrie 2011.
EN ISO 14001 - (în 1996) – cel mai cunoscut şi mai aplicat standard internaţional
dedicat sistemului de management de mediu; este unul din rezultatele importante ale
întâlnirii la vârf pe probleme de mediu care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992; are la
bază Sistemul de Management al Calităţii ISO 9000; reuneşte principiile şi avantajele
sistemelor BS 7750 şi EMAS. La ora actuală este valabilă, varianta analizată şi
republicată în EN ISO 14001 din 13 noiembrie 2004 iar ultima variantă valabilă este SR
EN ISO 14001:2015

2. Avantajele şi piedicile sistemelor de management de mediu.

La implementarea unui SMM în organzaţie trebuie să se aibă în vedere atât
avantajele care decurg din implementare şi certificare dar şi posibilele pericole la care
este supusă firma. Printre principalele avantaje se pot enumera: noi pieţe şi clienţi,
acces mai uşor la împrumuturi bancare, imagine pozitivă, reducerea riscurilor de mediu,
moral crescut al angajaţilor, reducerea costurilor, relaţii mai bune cu autorităţile.
Piedicile care pot apărea la implementare se pot grupa în două categorii: cele
care ţin de exteriorul organizaţiei (nevoia de consultanţă pentru implementare,auditorii
externi şi certificarea instruirea personalului de către persoane/organizaţiidin exterior) şi
cele care depind de interiorul organizaţiei:
Durata medie de realizare a proiectului de implementare a unui SMM este de 12 de
luni, însă implelementarea poate dura şi până la 24 luni în cazul organizaţiilor din
domeniul industrial de mari dimensiuni
Costurile interne ale muncii, reprezintă cea mai mare parte a resurselor cheltuite de
majoritatea organizaţiilor pentru SMM
Schimbarea organizaţională este dificilă
Este greu de implicat managerii

3. Documentele sistemului de management de mediu.

???????Sistemul de management de mediu va fi documentat corespunzător.
Elaborarea declaraţiei de mediu
Evaluarea declaraţiei de mediu
4. Etapele implementării unui SMM în organizaţie.
Orice organizaţie, pentru a implementa standardul de mediu ISO 14001:2004, trebuie
să-şi realizeze şi să întreţină un sistem de management de mediu respectând
următoarele cerinţe:
Definirea politicii de mediu
Planificare activităţilor privind protecţia mediului
Implementarea şi funcţionarea managementului de mediu.
 Instruirea şi conştientizarea personalului.
Comunicare
Verificare şi acţiuni corective
Auditul sistemului de management de mediu
Analiza managementului de mediu.

5. Ce este monitorizarea de mediu şi ce cuprinde programul de monitorizare la nivel de

organizaţie.

6. Care sistem de management este mai flexibil (comparaţie între ISO şi EMAS)
Comparaţie între ISO 14001 şi EMAS
1. EMAS este destinată doar anumitor branşe productive şi anumitor unităţi productive;
ISO este valabil pentru toate organizaţiile
2. EMAS cere o îmbunătăţire continuă a protecţiei mediului prin reducerea aspectelor
de mediu adică performanţă de mediu; ISO cere îmbunătăţirea continuă a sistemului de
management de mediu. Numai prin aceasta se va ajunge la o îmbunătăţire a
performanţei de mediu.
3. EMAS cere o determinare completă a activităţilor şi produselor cu aspecte de mediu:
ISO nu merge aşa de mult în detalii şi rămân deschise aspectele de mediu ce vor fi
determinate.
4. EMAS pretinde folosirea celei mai bune tehnici disponibile (BAT=Best Available
Tehnology) şi care este financiar avantajoasă; ISO pretinde doar luarea în calcul a
opţiunilor tehnologice.
5. EMAS are ca punct distinctiv efectuarea unui audit iniţial de mediu; ISO nu cere în
mod expres aşa ceva.
6. Pentru îndeplinirea cerinţelor, EMAS pretinde elaborarea unei declaraţii de mediu;
ISO nu conţine aşa ceva în textul său.
7. Sistemul de management de mediu conform EMAS este validat; sistemul de
management de mediu conform ISO este certificat.
4. Sistem de management al sănătăţii şi securiţăţii ocupaţionale (OH SAS 18001)

1. Sistem de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale (definire şi tipuri de

sisteme).
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă - reprezintă ansamblul de activităţi de
organizare şi de conducere în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea şi
reglarea elementelor şi proceselor prin intermediul cărora se realizează nivelul dorit de
securitate şi sănătate în muncă pentru membrii organizaţiei respective. Concret, la nivel
de firmă, managementul securităţii şi sănătăţii în muncă reprezintă ansamblul de
elemente cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional etc. prin
intermediul cărora se exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor de management în
vederea obţinerii unei performanţe cât maimari în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea angajaţilor.
4.1.1. British Standard BS 8800:1996
4.1.2. Standardul OH SAS 18001:2004

2. Avantajele şi piedicile sistemelor de management al sănătăţii şi securităţii

ocupaţionale

3. Documentele sistemului de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale

Documentele sistemului de management al SSM:
Manualul de SSM – este un document rezumativ care prezintă politica şi obiectivele
organizaţiei referitoare la sănătatea şi securitatea muncii şi descrie elementele
sistemului de management al SSM propriu, conform referenţialului adoptat;
Proceduri de sistem - documente care detaliază fiecare cerinţă a standardului ales
ca referential;
Proceduri administrative sau operaţionale - documente elaborate pentru menţinerea
sub control a activităţilor cu impact asupra sănătăţii şi securităţii muncii;
Instrucţiuni proprii de SSM - documente elaborate în baza PTE (proceduri tehnice de
execuţie) şi a NSSM-urilor aplicabile;
Instrucţiuni specifice de SSM - documente elaborate în baza instrucţiunilor de lucru
(IL) şi a condiţiilor specifice de execuţie (ţinând cont şi de prevederile din IPSSM-urile
aplicabile).

4. Etapele evaluării riscurilor la locurile de muncă

Evaluarea riscurilor profesionale constituie un demers structurat ce cuprinde
următoarele etape: pregătirea evaluării riscurilor, identificarea riscurilor, clasificarea
riscurilor, propunerea acţiunilor de prevenire. Această abordare face parte din acţiunea
de prevenire ce necesită, în continuare, verificarea implementării şi
eficienţei acţiunilor de prevenire preconizate.
1. Pregătirea evaluării riscurilor - constă în definirea cadrului de evaluare precum şi a
mijloacelor care sunt disponibile în acest scop, prealabil desfăşurării sale. În consecinţă,
din această fază de pregătire fac parte:
o organizarea implementării: desemnarea unei persoane sau a unui grup de persoane
care să coordoneze şi să strângă informaţiile, etc.,
o câmpul de intervenţie (denumit, de asemenea, “unitate de lucru”),
o instrumentele utilizate în vederea evaluării,
o resursele financiare,
o formarea (instruirea) internă necesară,
o comunicarea.
2. Identificarea riscurilor - Constă în reperarea pericolelor şi estimarea expunerii la
aceste pericole. Această identificare trebuie să se bazeze pe competenţele interne şi,
dacă este necesar, pe competenţele externe. Identificarea riscurilor are la bază
următoarele: cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice, cunoaşterea producerii potenţiale a unui
prejudiciu, experienţele şi cunoştinţele operatorilor, observaţiile privind pericolele.
3. Clasificarea riscurilor - Etapa de clasificare a riscurilor este esenţială în desfăşurarea
procesului de evaluare a riscurilor profesionale. Clasificarea este o operaţie ce poate
avea următoarele caracteristici:
o clasificarea “subiectivă” (realizată de indivizi pornind de la ideile pe care şi le
formează asupra riscului bazându-se pe experienţa şi cunoştinţele lor), sau “obiectivă”
(plecând de la date statistice, anchete, etc);
o clasificarea “calitativă” (stabilirea unui sistem de ordin comparativ), “cantitativă”
(calculul probabilităţilor).
Oricare ar fi tipul de clasificare ales de întreprindere, nu trebuie omise două obiective
principale ale acesteia:
o să permită dezbaterea în ceea ce priveşte prioritatea acţiunilor;
o să sprijine planificarea acţiunilor.
4. Propunerea acţiunilor de prevenire - Pe baza analizei de identificare şi clasificare a
riscurilor şi în urma avizului instanţelor reprezentative ale salariaţilor, acţiunile stabilite a
căror responsabilitate revine conducătorului întreprinderii vor contribui la elaborarea
planului anual de prevenire. Rezultatele evaluării riscurilor profesionale se reunesc într-
un dosar ce conţine referinţe la: cadrul de evaluare; metoda de analiză a riscurilor
selectată precum şi mijloacele de implementare a acesteia; metoda de clasificare
selectată; lista riscurilor identificate şi evaluate. Este, întradevăr, esenţial să se păstreze
aceste elemente pentru a se asigura:
o urmărirea şi continuitatea acţiunii de evaluare a riscurilor în organizaţie (această
operaţie trebuie efectuată minimum o dată pe an);
o coerenţa în demersul de evaluare, care este dinamic şi evolutiv.

5. Noxe la locurile de muncă / boli profesionale.

Noxe existente in mediul de muncă:

•Fizice-acesteacuprindmicroclimatul(temperaturăridicatăsaucoborâtă, umiditate,
curenţide aer), radiaţiile(luminoase, calorice, ultraviolete, ionizante),
presiuneaatmosferică(zgomotul, vibraţiileindustrialeşiultrasunetele, electricitatea,
pulberile),
•Chimice-cuprindîntreagagamăa substanţelorchimiceorganiceşianorganice,
•Psihice (figurate) -tensiune nervoasă, oboseală, surmenaj, suprasolicitare,
•Biologice-microbii, viruşii, ciupercile, paraziţiietc.
Efectulunornoxeasupraorganismuluiuman:
Noxelechimice-genereazain principal boliprofesionale

Noxele psihice-prin afectarea psihicului, duc la modificări de comportament, diverse

boli care au o legătură stânsă cu creierul şi psihopatii
 Suprasolicitările -afectează organul vizual, organul auditiv, muşchii articulaţiile,
laringele, creierul

Noxelebiotice-atacăînmod special organeledigestive şipieleaşioriceorgan intern

Presiuneaatmosferică–o valoareanormalăacţioneazăprinmodificareaconcenţraţieide
oxigenşiazotdin sângecu formarede bulede gazînaparatulcirculator care
dacăajungînorganelevitale(creier, inimă) pot provocaleziunigrave.

•Zgomotul-afecteazăurecheaşiprinintermediulei, creierul.

•Trepidaţiile-au ca punctde atacanumiteterminaţiinervoasedin

pieleşimuşchiprecumşiorganelede echilibru.

•Radiaţiile:
•calorice-afectează pielea şi prin ea sângele cu efecte finale asupra tuturor
organelor interne,
•luminoase-atacăochiul,
•ultraviolete -afectează pielea, vasele sanguine cutanate şi ochiul.

•Temperaturile mari şi mici-au ca şi punct de atac pielea şi implicit vasele

sanguine cutanate cu consecinţe grave asupra unor organe interne.

•Pulberile-atacă în primul rând plămânii

5. Auditul sistemelor de management (ISO 19011).

1. Definirea termenilor auditat, auditor, proces de audit, raport de audit, criterii de audit.
In conformitate cu ISO 19011, în procesul de audit se utilizează următoarele
concepte:
Audit - proces sistematic, independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de
audit şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite
criteriile de audit
Program de audit - ansamblu de unul sau mai multe audituri planificate pe un anumit
interval de timp şi orientate spre un scop anume.
Constatări ale auditului - rezultatele evaluării dovezilor de audit colectate, în raport
cu criteriile de audit
Criterii de audit - ansamblu de politici, proceduri sau cerinţe utilizate ca o referinţă.
Dovezi de audit - înregistrări, declaraţii ale faptelor sau alte informaţii care sunt
relevante în raport cu criteriile de audit şi verificabile.
Concluzii ale auditului - rezultatele unui audit furnizate de echipa de audit, după
luarea în considerare a obiectivelor auditului şi a tuturor constatărilor de audit
Auditor - persoană care are competenţa de a efectua un audit
Echipă de audit - unul sau mai mulţi auditori care efectuează un audit
Auditat - organizaţie care este auditată.
 Expert tehnic - persoană care furnizează cunoştinţe sau experienţă profesională
specifică în legătură cu subiectul de auditat
Clientul auditului - organizaţie sau persoană care solicită un audit
2. Ce se înţelege prin neconformitate, acţiune preventivă şi acţiune corectivă
Neconformităţi. Acţiuni preventive, acţiuni corective
Organizaţia trebuie să planifice şi să dezvolte procesele necesare pentru realizarea
produsului. Planificarea realizării produsului trebuie să fie compatibilă cu cerinţele
pentru celelalte procese ale sistemului de management al calităţii.
La planificarea realizării produsului organizaţia trebuie să determine, după
caz,următoarele:
obiectivele calităţii şi cerinţele pentru produs;
necesitatea de a stabili procese, documente şi de a aloca resurse specifice
produsului;
activităţile cerute de verificare, validare, monitorizare, inspecţie şi încercare
specifice produsului precum şi criteriile pentru acceptare a produsului;
înregistrările necesare pentru a furniza dovezi că procesele de realizare şi produsul
rezultat satisfac cerinţele[57]
Elementele de ieşire ale acestei planificări trebuie să fie într-o formă adecvată metodei
de operare a organizaţiei.
Produsul neconform - Organizaţia trebuie să se asigure că produsul care nu este
conform cu cerinţele produsului este identificat şi ţinut sub control pentru a
preveniutilizarea sau livrarea neintenţionate. Controlul, precum şi responsabilităţile şi
autorităţile aferente pentru tratarea produsului neconform trebuie definite într-
oprocedură documentată.
Organizaţia trebuie să trateze produsul neconform prin una sau mai multe
dintreurmătoarele metode:
1. prin întreprinderea unor acţiuni de eliminare a neconformităţii detectate;
2. prin autorizarea utilizării lui, a eliberării sau acceptării cu derogare după fabricaţie
dată de o autoritate relevantă şi, acolo unde este aplicabil, de către client;
3. prin întreprinderea unei acţiuni care să împiedice aplicarea sau utilizarea intenţionată
iniţial [27].
Înregistrările referitoare la natura neconformităţilor şi la orice acţiuni ulterioare
întreprinse, inclusiv derogările obţinute, trebuie menţinute atunci când produsul
neconform este:
corectat trebuie supus unei reverificări pentru a demonstra conformitatea cu
cerinţele.
detectat după livrare sau după ce utilizarea sa a început, organizaţia trebuie să
întreprindă acţiuni corespunzătoare efectelor, sau potenţialelor efecte ale
neconformităţii.
Acţiune corectivă (AC) este întreprinsă pentru a elimina cauzele neconformităţilor şi
pentru prevenirea reapariţiei lor. Cerinţe pentru realizarea unor acţiuni corective:
identificarea neconformităţii (ex. reclamaţiile clientului);
determinarea cauzelor neconformităţilor; evaluarea necesitaţilor pentru acţiuni
corective;
definirea şi aplicarea acţiunii corective necesare;
înregistrări ale rezultatelor acţiunilor;
analiza acţiunii corective stabilite.
Organizaţia trebuie să determine acţiuni pentru a elimina cauzele neconformităţilor
potenţiale în vederea prevenirii apariţiei acestora. Acţiunile preventive trebuie să fie
adecvate efectelor problemelor potenţiale. Trebuie stabilită o procedură documentată în
vederea definirii cerinţelor, pentru:
1. determinarea neconformităţilor potenţiale şi a cauzelor acestora;
2. evaluarea necesităţii de acţiuni pentru a preveni apariţia neconformităţilor;
3. determinarea şi implementarea acţiunii necesare;
4. înregistrările rezultatelor acţiunii întreprinse;
5. analiza acţiunii preventive întreprinse.
3. Auditul intern /extern (definire, mod de realizare, motivul pentru care se realizează).

4. Expert tehnic/ calităţi pentru auditori

SR EN ISO 19011:2003 descrie pe larg abilităţile, calităţile, cunoştinţele, studiile pe care
un auditor ar trebui să aibă. Auditorii ar trebui să aibă abilităţi personale care să le
permită să acţioneze şi să se manifeste în concordanţă cu principiile unui deaudit. Un
auditor ar trebui să fie:
cinstit, sincer, onest şi discret;
să aibă minte deschisă şi capacitatea de a lua în considerare idei alternative sau
alte puncte de vedere;
diplomatic în lucrul cu oamenii;
observator – stare activă de conştientizare a împrejurimilor fizice şi a activităţilor;
perceptiv – stare instinctivă de conştientizare şi capabilitatea de a înţelege situaţiile;
versatile – să se adapteze la situaţii diferite;
tenace – perseverent, concentrat pe îndeplinirea obiectivelor;
decisiv – ajunge la concluzii potrivite bazându-se pe analiză şi raţionamente logice;
încrezător – acţionează şi se manifestă în mod independent în timp ce
5. Raportul de audit, programul de audit (definire, conţinut)
Raportul de audit este pregătit întâi ca schiţă şi distribuit pentru analiză tuturor celor
implicaţi. Remarcile şi comentariile vor fi discutate la şedinţa de închidere. Pe lângă
constatările auditului, raportul va include categorizarea acestora drept majore, minore şi
conforme. Poate fi util să se stabilească două aspecte:
laude pentru acele iniţiative locale care s-au dovedit a fi eficiente şi care sunt
adecvate pentru aplicarea pe scară largă şi în alte compartimente;
oportunităţi de îmbunătăţire pentru acele constatări care deşi sunt acceptabile,
există menţionate recomandări care pot îmbunătăţi procesul sau îl pot face mai eficient.
Raportul de audit va cuprinde o situaţie de ansamblu asupra neconformităţilor găsite
(categorie, clauză) şi fişele individuale de constatare. Această prezentare sumară este
utilă şefului de compartiment pentru că îi furnizează informaţii precise, în timp ce
paginile raportului pot fi utilizate ca formulare de lucru pentru stabilirea şi înregistrarea
acţiunilor următoare.
Raportul de audit va cuprinde o situaţie de ansamblu asupra neconformităţilor găsite
(categorie, clauză) şi fişele individuale de constatare. Această prezentare sumară este
utilă şefului de compartiment pentru că îi furnizează informaţii precise, în timp ce
paginile raportului pot fi utilizate ca formulare de lucru pentru stabilirea şi înregistrarea
acţiunilor următoare.
Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină unul sau mai multe programe şi
proceduri pentru realizarea periodică a auditurilor sistemului de management de mediu,
pentru:
a determina dacă sistemul de management de mediu:
este conform dispoziţiilor convenite pentru managementul de mediu, incluzând
cerinţele ISO 14001:2004,
este implementat corespunzător şi menţinut,
a furniza conducerii organizaţiei informaţii referitoare la rezultatele auditurilor.
Programul de audit al organizaţiei trebuie să se bazeze pe importanţa
privind mediul, a activităţii implicate şi pe rezultatele auditurilor precedente
6. Analiza de proces (din seminar)
 Aspecte de mediu (ce reprezintă, cum se determină, aspecte de mediu semnificative
etc)
Prin aspect de mediu se înţelege un element al activităţilor, produselor sau serviciilor
unei organizaţii, care poate interacţiona cu mediul. Aceste interacţiuni (aspecte de
mediu) pot fi atât pozitive cât şi negative.
Din categoria aspectelor de mediu pozitive pot fi amintite: amenajarea de parcuri,
decontaminarea apelor, colectarea selectivă a deşeurilor, valorificarea unor materiale
din deşeuri, utilizarea eco-tehnologiilor etc. Exemple de aspecte negative: depozitare
necontrolată a deşeurilor pe sol, evacuarea în atmosferă a gazelor neepurate, poluarea
solului cu produse petroliere sau alte preduse chimice, poluarea apelor cu diverse
substanţe chimice sau produse toxice, defrişarea pădurilor etc. Pentru a putea fi
rezolvate aspectele de mediu negative trebuie să fie identificate, evaluate şi soluţionate
în ordinea gravităţii lor. Pe baza lor se va realiza programul de management de mediu
şi cel de monitorizare pe factori de mediu.
?????????????
Aspectele de mediu negative devin semnificative în situaţia în care se depăşeşte limita
maximă admisă pentru poluantul respectiv, sau generează disconfort pentru un factor
de mediu afectat, nu este respectată o anumită cerinţă legislativă etc.
Obiective, tinte, indicatori de calitate mediu
Organizaţia trebuie să stabilescă şi să menţină obiective şi ţinte de mediu documentate
pentru fiecare funcţie şi la fiecare nivel relevant al organizaţiei.
Obiectivele ar trebui stabilite în aşa fel încât să fie în concordanţă cu politica de mediu a
organizaţiei.
Aceste obiective au un caracter general fiind corelate cu performanţele de mediu
identificate prin politica de mediu. La stabilirea obiectivelor de mediu o organizaţie ar
trebui să considere şi eventualele constatări relevante datorate analizelor de mediu,
precum şi aspectele de mediu şi impacturile asociate identificate. Ţintele de mediu pot fi
dezvoltate ulterior pentru a îndeplini aceste obiective întrun interval de timp specificat.
Ţintele trebuie să fie specifice şi cuantificabile.
Organizaţia trebuie să stabilescă şi să menţină un program sau mai multe programe
pentru atingerea obiectivelor şi ţintelor de mediu. Acest program va include repartizarea
responsabilităţii pentru atingerea obiectivelor şi ţintelor pentru fiecare funcţie şi la
fiecare nivel relevant al organizaţiei, mijloacele şi intervalul de timp în care să fie atinse.
Deobicei programele de management de mediu sunt realizate pentru o perioadă de 1
an. După care sunt revizuite, iar obiectivele care au fost atinse sunt eliminate din
program şi vor apărea pentru soluţionare noile obiective şi tinte specifice.Pentru
transpunerea în practică a politicii de mediu trebuie stabilite obiective şi ţinte de mediu.
Aceste obiective sunt scopurile generale de performanţă de mediu, identificate în
politica de mediu. La stabilirea obiectivelor sale, o organizaţie trebuie să ţină seama şi
de constatările relevante ale analizelor de mediu, de aspectele identificate şi de
impactul acestora asupra mediului.
După aceea, pot fi stabilite ţinte pentru realizarea acestor obiective într-un cadru de
timp determinat. Ţintele trebuie să fie specifice şi măsurabile acolo unde este posibil, iar
măsurile preventive trebuie luate în considerare acolo unde este cazul. Atunci când
organizaţia analizează opţiunile tehnologice trebuie să ia în considerare folosirea celei
mai bune tehnologii disponibile, viabilă economic, eficientă şi determinată în mod
corespunzător.
La fixarea obiectivelor şi ţintelor, organizaţia trebuie să ia în considerare şi stabilirea
unor indicatori măsurabili ai performanţelor de mediu. Aceşti indicatori pot fi folosiţi ca
bază a unui sistem de evaluare a performanţei de mediu şi pot asigura informaţii atât cu
privire la managementul de mediu cât şi cu privire la sistemele operaţionale. Obiectivele
şi ţintele pot avea o aplicare largă, la întreaga organizaţie, sau limitată la un
amplasament anume ori la activităţi individuale. Obiectivele şi ţintele trebuie definite la
nivele adecvate de management. Obiectivele şi ţintele trebuie analizate şi revizuite
periodic şi trebuie să ţină cont de opiniile părţilor interesate. Referinţa la cerinţele
financiare ale organizaţiei nu implică obligaţia ca organizaţiile să folosească metodologii
de contabilizare de mediu (costuri de mediu).
Programul de management de mediu (ce este, cine îl întocmeşte,

Elaborarea programelor de management de mediu

În cadrul lor sunt formulate obiective şi ţinte pentru îmbunătăţirea protecţiei
mediului organizaţionale. Baza lor este auditul iniţial de mediu. În ele se vor regăsi
măsurile pe care organizaţia şi le-a fixat pentru atingerea obiectivelor, termenele până
la care vor avea loc toate acestea precum şi responsabilii şi resursele alocate.
Pentru a putea fi rezolvate aspectele de mediu negative trebuie să fie identificate,
evaluate şi soluţionate în ordinea gravităţii lor. Pe baza lor se va realiza programul de
management de mediu şi cel de monitorizare pe factori de mediu.
Organizaţia ar trebui să stabilească şi să menţină proceduri pentru identificarea,
obţinerea şi înţelegerea tuturor cerinţelor legale şi de altă natură la care subscrie şi care
au legatură în mod direct cu aspectele de mediu ale activităţilor, produselor şi serviciilor
sale.
Pentru a menţine conformitatea cu reglementările, organizaţia ar trebui să identifice şi
să înţeleagă cerinţele de reglementare care se aplica activităţilor, produselor şi
serviciilor sale.
Organizaţia trebuie să stabilescă şi să menţină obiective şi ţinte de mediu documentate
pentru fiecare funcţie şi la fiecare nivel relevant al organizaţiei.
Obiectivele ar trebui stabilite în aşa fel încât să fie în concordanţă cu politica de mediu a
organizaţiei.
Aceste obiective au un caracter general fiind corelate cu performanţele de mediu
identificate prin politica de mediu. La stabilirea obiectivelor de mediu o organizaţie ar
trebui să considere şi eventualele constatări relevante datorate analizelor de mediu,
precum şi aspectele de mediu şi impacturile asociate identificate.
Ţintele de mediu pot fi dezvoltate ulterior pentru a îndeplini aceste obiective întrun
interval de timp specificat. Ţintele trebuie să fie specifice şi cuantificabile. Organizaţia
trebuie să stabilescă şi să menţină un program sau mai multe programe pentru
atingerea obiectivelor şi ţintelor de mediu. Acest program va include repartizarea
responsabilităţii pentru atingerea obiectivelor şi ţintelor pentru fiecare funcţie şi la
fiecare nivel relevant al organizaţiei, mijloacele şi intervalul de timp încare să fie
atinse.Deobicei programele de management de mediu sunt realizate pentru o
perioadăde 1 an. După care sunt revizuite, iar obiectivele care au fost atinse sunt
eliminatedin program şi vor apărea pentru soluţionare noile obiective şi tinte specifice.
Diagrama Gantt pentru implementarea unui SIM in firmă