Unitatea de învăţare nr.

3
Măsuri proactive de protejare a mediului marin.
Unitatea de studiu 3.1
Fazele implementării unui SMM într-o organizatie; Sistemul de management de mediu
(SMM): Seria de standarde ISO 14000. Standardul EN ISO 14001; EMAS – Schema
Europeana de Management si Audit de Mediu. Fundamentarea standardelor de mediu în
activitatea de transport naval – avantaje si dezavantaje
Ritm de studiu recomandat: 100 min.

Cuprins
 Generalităţi. Etapele (fazele) necesare implementării unui sistem de management de
mediu într-o organizatie (inclusiv intr-o companie de transport naval)
 STANDARDUL EN ISO 14001 „ Sisteme de management de mediu“ specificaţii şi
ghid de utilizare - Cerinţe ale sistemelor de management de mediu;
 EMAS – Schema Europeana de Management si Audit de Mediu
 Fundamentarea standardelor de mediu în activitatea de transport naval – avantaje si
dezavantaje

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 3.1.

Studentul după parcurgerea temei, va fi in masură să:

- enumere care sunt principalele etape (faze) necesare implementării unui sistem de management
de mediu într-o organizatie;
- definească si să prezinte principalele cerinţe ale sistemelor de management de mediu -
STANDARDUL EN ISO 14001 si ale EMAS - Schema Europeana de Management si Audit de
Mediu
- prezinte si să argumenteze eficienţa standardelor de mediu în activitatea de transport
naval – avantaje si dezavantaje;

3.1.1 GENERALITĂŢI.

Implementarea unui SMM (conform ISO 14001) necesita implicarea întregului personal
al organizatiei, oricare ar fi nivelul ierarhic si functiile implicate, si mai ales angajarea unui
proces dinamic si ciclic de îmbunatatire continua si de autoevaluare a impacturilor de mediu.
Implementarea unui SMM ajuta organizatia sa se adapteze mai bine cerintelor Comunitatii
Europene.
 3.1.2 ETAPELE NECESARE IMPLEMENTĂRII UNUI SISTEM DE MANAGEMENT
DE MEDIU ÎNTR-O ORGANIZATIE (INCLUSIV INTR-O COMPANIE DE
TRANSPORT NAVAL)

Pentru implementarea unui sistem de management de mediu într-o organizatie, trebuiesc

parcurse cinci etape:
1. Stabilirea politicii de mediu;
2. Planificarea activitatilor de mediu;
3. Implementare si functionare;
4. Verificare si actiune corectiva;
5. Analiza efectuata de conducere.
Etapa 1 : Stabilirea politicii de mediu

Politica de mediu este definita de conducerea organizatiei sub forma unei declaratii care trebuie
sa reflecte faptul ca principiile si intentiile organizatiei referitoare la performanta de mediu sunt
identificate, documentate, implementate si comunicate.

Politica de mediu are doua functii majore:

- în interiorul organizatiei: sa determine directia de dezvoltare în domeniul protectiei
mediului;
- în afara organizatiei: sa arate clar partilor interesate atentia pe care organizatia o acorda
aspectelor de protectia mediului.

Etapa 2 : Planificarea activitatilor de mediu

Planificarea este una dintre cele mai importante etape în procesul de construire si implementare a
unui SMM. Pentru aceasta trebuiesc determinate:
- Aspectele de mediu;
- Prevederile legale si alte cerinte;
- Obiectivele generale si obiective specifice;
- Programele de management de mediu.

Etapa 3 : Implementare si functionare

Pentru implementarea efectiva a sistemului de management de mediu se recomanda ca

organizatia sa-si dezvolte resursele si mecanismele de sustinere necesare îndeplinirii politicii de
mediu, a obiectivelor si tintelor sale în acest domeniu.

Pentru implementarea SMM trebuiesc definite:

- Structura si responsabilitatea;
- Instruirea, constientizarea si competenta;
- Comunicarea;
 - Documentatia sistemului de management de mediu;
- Controlul documentelor;
- Controlul operational;
- Pregatirea pentru situatii de urgenta si capacitate de raspuns.

Etapa 4 : Verificare si actiune corectiva

Aceasta etapa este un element cheie a sistemului de management de mediu, care survine dupa
planificarea politicii de mediu si implementarea sa.
Scopul este de a asigura ca organizatia controleaza si corecteaza, atunci când este cazul,
elementele-cheie ale sistemului de management de mediu.
Pentru aceasta se recomanda ca organizatia sa monitorizeze si sa evalueze performanta sa de
mediu.
Masurarea, monitorizarea si evaluarea sunt activitati-cheie ale unui sistem de management de
mediu. În lipsa acestora nu ar fi posibila stabilirea neconformitatilor si, prin urmare, nici
precizarea actiunilor corective si/sau preventive necesare. De asemenea, auditul sistemului de
management de mediu ar fi lipsit de elemente de baza în stabilirea concluziilor sale.

Aceasta etapa implica:

- Monitorizarea si masurarea;
- Neconformitate, actiune corectiva si actiune preventiva;
- Înregistrari;
- Auditul sistemului de management de mediu.

Etapa 5 : Analiza efectuata de conducere

TIPURI DE INSTRUMENTE VOLUNTARE NECESARE

IMPLEMENTĂRII UNUI SISTEM DE MANAGEMENT DE GENUL
ISO 14000 SI EMAS:
3.1.3. STANDARDUL EN ISO 14001 „ SISTEME DE MANAGEMENT DE
MEDIU“ SPECIFICAŢII ŞI GHID DE UTILIZARE

3.1.3.1. Date generale şi domeniul de aplicare (articolul 1., ISO 14001)

Standardul ISO 14001 stabileşte cerinţele pentru un sistem de management de

mediu. Standardul a fost elaborat pentru a servi organizaţiilor de orice tip şi mărime şi a
putea fi adaptat diverselor condiţii geografice, culturale şi sociale. Aceasta înseamnă că,
de exemplu, standardul se aplică nu numai activităţilor industriale. O organizaţie
prestatoare de servicii, o colectivitate locală, îşi pot construi un sistem de management de
mediu conform ISO 14001.
Baza acestei abordări este modelul pentru sistemul de management de mediu introdus de
acest standard prezentat în următoarea figură. (3.1.1)
 Îmbunătăţire
continuă
Politică de
mediu

Analiză
efectuată de Planificare
conducere

Verificare şi Implementare
acţiune şi funcţionare
corectivă

Fig 3.1.1 Modelul pentru sistemul de management de mediu, conform ISO 14001

Standardul conţine doar acele cerinţe care pot fi auditate în mod obiectiv în scopul
cerificării / înregistrării/ autodeclarării.

Standardul nu stabileşte cerinţe absolute pentru performanţa de mediu, cu

excepţia angajamentului asumat prin politica de mediu da a se conforma legislaţiei şi
reglementărilor specifice, precum şi principiul îmbunătăţirii continue.
Standardul are în comun anumite principii ale sistemului de management cu
standardul ISO 9000. Organizaţia poate alege sistemul de management ISO 9000
existent, ca bază pentru stabilirea şi implementarea sistemului de mediu.

Standardul stabileşte cerinţele referitoare la un SMM care permite unei organizaţii

să-şi formuleze politica şi obiectivele de mediu ţinând seama de prevederile legale şi de
informaţiile referitoare la impacturile semnificative asupra mediului ale activităţilor ,
produselor şi serviciilor sale

Standardul ISO 14001 poate fi aplicat de orice organizaţie care doreşte:

 Să implementeze, să menţină şi să îmbunătăţească SMM implementat
conform standardului;
 Să se asigure de conformitatea cu politica de mediu declarată;
 Să demonstreze această conformitate altora;
 Certificarea /înregistrarea propriului SMM de către un organism de
certificare a SMM;
 Să realizeze o autoevaluare şi o autodeclarare a conformităţii cu
standardul.
 În Tabelul nr. 3.1.1 sunt prezentate câteva întrebări şi informaţia explicativă
necesară pentru înţelegerea de către cei mai puţin familiarizaţi cu problematica specifică
comunicată de acest studiu, rolului standardului ISO 14001.

Tabelul nr. 3.1.1

Întrebarea Informaţia explicativă despre standardul ISO 14001

Este obligatorie stabilirea şi ISO 14001 este un standard internaţional. Cerinţele lui ca şi ale
implementarea unui sistem tuturor standardelor nu sunt obligatorii. Asumarea de către
de management de mediu? organizaţie a cerinţelor standardului ISO14000 este voluntară. În
prezent nu există nici o lege care să impună adoptarea de către
organizaţii a standardului.

Care este legătura între ISO 14001 include cerinţa respectării de către organizaţie a
respectarea ISO 14001 şi legislaţiei naţionale de mediu (legi, regulamente, reglementări).
legislaţia de mediu
naţională?

Este standardul un ISO 14001 este un referenţial pe baza căruia se poate construi un
instrument de lucru? SMM bazat pe îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu a
organizaţiei.

Sunt incluse în standard Standardul cuprinde prevederi, cerinţe care permit structurarea
elemente referitoare la unei comunicări interne /externe, sensibilizarea personalului,
comunicarea cu părţile tratarea eficientă a unor solicitări externe pertinente.
interesate?

Organizaţia este obligată să- Îndeplinirea de către o organizaţie a cerinţelor standardului ISO
şi certifice SMM stabilit şi 14001 îi permite acesteia certificarea /înregistrarea de terţa parte a
implementat? SMM, ceea ce este de dorit întrucât cerificarea oferă celorlalţi un
plus de încredere în SMM-ul organizaţiei. Cu toate acestea, nu
există vreo obligativitate legală privind certificarea SMM al unei
organizaţii.

3.1.4 Cerinţe ale sistemelor de management de mediu

3.1.4.1.Cerinţe generale

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină un SMM pentru care cerinţele sunt

cele descrise în secţiunea 4 a standardului ISO 14001 .
 3.1.4.2. Politica de mediu
Scopul clauzei privind politica de mediu din ISO 14001 este acele de a asigura că
managementul de la cel mai înalt nivel al organizaţiei doreşte implementarea unui SMM
şi îşi asumă responsabilitatea pentru politica de mediu pe care el a definit-o şi declarat-o.
Politica de mediu reprezintă declaraţia organizaţiei referitoare la intenţiile şi
principiile sale asupra performanţei de mediu globale şi care furnizează cadrul de acţiune
şi de stabilire a obiectivelor şi ţintelor de mediu ale acesteia.
Managementul de vârf al organizaţiei trebuie să definească politica de mediu a
organizaţiei şi să asigure că:
 există angajamentul managementului de vârf al organizaţiei pentru:
- respectarea reglementărilor de mediu şi a reglementărilor aplicabile precum şi
a tuturor cerinţelor la care organizaţia aderă.
- îmbunătăţirea continuă a performanţelor de mediu şi a SMM;
- prevenirea poluării;
 este adecvată naturii şi dimensiunilor impactului produs de activităţile,
produsele şi serviciile organizaţiei asupra mediului;
 asigură cadrul de stabilire şi revizuire a obiectivelor şi ţintelor de mediu;
 este documentată, implementată , menţinută şi comunicată tuturor
angajaţilor;
 este disponibilă pentru public.
Definirea politicii de mediu ar trebui să aibă în vedere cele două zone de acţiune
ale acesteia:
- în interiorul organizaţiei, unde are rolul să determine direcţia de dezvoltare în
domeniul protecţiei mediului;
- în afara organizaţiei, unde are rolul să arate clar părţilor interesate atenţia pe care
organizaţia o acordă managementului de mediu, inclusiv aspectelor de mediu.
Politica de mediu a unei organizaţii va trebui să reflecte specificul acesteia şi rezultă de
aici diferenţierea pe fond şi pe text între politicile oricăror două organizaţii. Pentru a fi realistă,
politica trebuie să se bazeze pe rezultatele analizei iniţiale de mediu.

Politica de mediu a organizaţiei este oficializată prin semnătura conducerii la cel mai
înalt nivel.

3.1.4.3 Planificare

Scopul Planificarii este identificarea aspectelor semnificative de mediu, pregătirea

Şi elaborarea programului de management de mediu.

Organizaţia trebuie să stabilească un program care să-i permită îndeplinirea

politicii sale de mediu. Planificarea este una din cele mai importante etape în procesul de
stabilire (construite) şi implementare a unui sistem de management de mediu. Standardul
ISO 14001 consacră planificării subclauzele : Aspecte de mediu, Cerinţe legale şi alte
cerinţe, Obiective şi ţinte şi Programele de management de mediu. Cerinţele acestor
subclauze au ca finalitate stabilirea programelor de management de mediu.
Elementele unui SMM care sunt luate în considerare în legătură cu planificarea
sunt :
- identificarea aspectelor de mediu şi evaluarea impacturilor asociate asupra mediului;
 - cerinţe legale;
- politica de mediu;
- criteriile interne de performanţă;
- obiectivele şi ţintele de mediu;

 4.3.1. Subclauza Aspecte de mediu

Organizaţia trebuie să stabilească cel puţin o procedură cu care:
- să identifice aspectele de mediu ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale;

- să reţină doar acele aspecte de mediu pe care conducerea organizaţiei le poate controla şi
influenţa;

- să selecţioneze acele aspecte care au sau pot avea un impact semnificativ asupra mediului.

Aspectul de mediu – element al activităţilor, produselor sau serviciilor unei organizaţii

care poate interacţiona cu mediul.

Analiza iniţială de mediu este un instrument pe cât de important pe atât de vag

definit în anexa A a standardului ISO 14001. Standardului ISO 14004 consacră punctul
4.3.1 analizei iniţiale de mediu. Aici sunt preluate şi pe alocuri dezvoltate recomandările
din ISO 14001 anexa A. Formulările din aceste texte nu aduc în atenţie cazuri concrete ci
numai recomandări cu caracter general. Intenţia autorilor standardelor ISO 14001 şi ISO
14004 a fost să sugereze că atitudinea corectă de adoptat este da a utiliza instrumente de
analiză adecvate fiecărui scop în parte.
Pentru stabilirea aspectelor de mediu şi a selecţiilor prevăzute de standardul ISO
14001 este nevoie de metode, criterii şi alte instrumente specifice, pe care standardele
ISO 14001 şi ISO 14004 nu le specifică şi nici nu fac vreo referire.
Identificarea aspectelor de mediu este un proces care determină impacturile
trecute, prezente şi potenţiale asupra mediului (pozitive şi negative) ale activităţilor unei
organizaţii. Acest proces include şi identificarea constrângerilor impuse de legislaţie,
reglementările şi afacerile care afectează organizaţia.
Pentru planificarea aspectelor de mediu, analiza iniţială de mediu trebuie să ţină cont de:

 cadrul prezent oferit de activităţi, produsele sau serviciile organizaţiei care pot
interacţiona cu mediul, în legătură cu:
- emisiile în aer;
- evacuările în apă;
- managementul deşeurilor;
- poluarea solului;
- utilizarea materiilor prime şi a resurselor naturale;
- alte aspecte de mediu locale;
- analiza ciclului de viaţă al produsului;
 cadrul extins al aspectelor de mediu care ia în considerare :
1. activităţile, produsele sau serviciile organizaţiei, anterioare şi planificate pentru
viitor, care pot interacţiona cu mediul cum ar fi:
- costurile de mediu ale produselor anterioare;
- practici operaţionale anterioare;
- consecinţele activităţilor prezente;
 - procesele planificate pentru viitor;
2. operarea normală şi anormală cu:
- pornirea şi oprirea din funcţionare;
- producţia crescută sau scăzută;
- efecte înregistrate în schimbul de noapte.
3. incidente, accidente, urgenţe:
- anormalităţi externe;
- evenimente neprevăzute;
- influenţe exterioare.
-
 4.3.2. Subclauza Prevederi legale şi alte cerinţe
Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină o procedură prin care să identifice
şi să permită accesul la prevederile legale şi alte cerinţe pe care organizaţia le-a adoptat şi
sunt aplicabile aspectelor de mediu ale activităţilor, produselor şi serviciilor sale.
Procedura trebuie să specifice:
- cum identifică organizaţia şi cum poate avea succes la prevederile legale şi la alte
cerinţe aplicabile;
- cum urmăreşte organizaţia prevederile legale şi alte cerinţe aplicabile;
- cum urmăreşte organizaţia modificările aduse prevederilor legale şi altor cerinţe
aplicabile;
- cum comunică organizaţia informaţiile necesare personalului implicat.
Anexa A a standardului ISO 14001 oferă câteva exemple pentru e se explica ce se
înţelege prin alte cerinţe aplicate:
- coduri de bună practică în industrie;
- acorduri încheiate cu autorităţile publice;
- ghiduri fără caracter de reglementare;
- contracte, permise, protocoale, acorduri, stabilite cu părţi interesate;
- regulamente interioare ale organizaţiei.
Pentru identificarea reglementărilor în domeniul mediului şi a modificărilor aduse
acestora pot fi consultate mai multe surse:
- toate nivelurile guvernamentale;
- asociaţiile sau grupurile industriale;
- bazele de date comerciale;
- serviciile profesionale.
Pentru a menţine conformitatea cu reglementările în domeniu, organizaţia trebuie
să identifice şi să înţeleagă dispoziţiile legale aplicabile activităţilor, produselor şi
serviciilor sale.

 4.3.3:Subclauza, Obiective şi ţinte

Standardul cere ca organizaţia să-şi stabilească şi să-şi menţină, documentate, obiective şi
ţinte de mediu pentru fiecare funcţie relevantă şi nivel din cadrul organizaţiei. La stabilirea
obiectivelor sale, organizaţia va lua în considerare, în primul rând, datele obţinute din analiza
aspectelor de mediu cu luarea în considerare a dispoziţiilor aplicabile rezultând din reglementări.

Obiectivele şi ţintele stabilite trebuie să fie coerente cu politica de mediu declarată de

organizaţie deoarece scopul lor este de a contribui la realizarea acestei politici, inclusiv a
angajamentului de prevenire a poluării.
 După ce s-au stabilit obiectivele şi ţintele, organizaţia trebuie să definească indicatori
care să fie utilizaţi la evaluarea performanţei de mediu şi car să furnizeze informaţii privind
eficienţa sistemelor operaţionale şi de management de mediu.

Obiectivele şi ţintele se pot aplica în toate sectoarele unei organizaţii fără a se limita la
anumite locuri sau activităţi specifice. Obiectivele şi ţintele se analizează şi se revizuiesc
periodic cu luarea în considerare a punctelor de vedere ale părţilor interesate

Exemplu de obiective şi ţinte stabilite

Obiectiv: Reducerea consumului de apă în fabricaţia produsului A

Ţinta: Scăderea consumului de apă cu 5% faţă de perioada corespunzătoare a anului

trecut , fără a se reduce producţia.

Indicator: Consumul de apă pe unitatea de produs de maxim 0,3 litri/buc.

 4.3.4 . Subclauza Programul (programele) de management de mediu

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină unul sau mai multe programe de
mediu pentru realizarea obiectivelor şi ţintelor sale. Programul trebuie să includă:
 desemnarea responsabilităţilor pentru realizarea obiectivelor şi ţintelor pentru
fiecare funcţie relevantă şi nivel din cadrul organizaţiei -(cine?);
 mijloacele şi termenele în care ele trebuie realizate- (cum, cu ce?) – (când).
Programul trebuie să fie realist astfel ca să conducă la atingerea în termenele fixate a
obiectivelor şi termenelor stabilite (Tabelul nr. 3.1.2). În programul de management de mediu
acţiunile specifice sunt identificate în ordinea priorităţii lor. Aceste acţiuni se referă la procese,
proiecte, produse, servicii, instalaţii sau utilaje specifice etc. Programele de management de
mediu constituie instrumentul prin care organizaţia îşi îmbunătăţeşte performanţa de mediu. Ele
trebuie să fie suficient de flexibile, în sensul că prin revizuire, ori de câte ori este necesar, să
urmărească noile activităţi, produse şi servicii sau modernizarea unora din componentele acestora
realizate de organizaţie.
 PROGRAM DE MANAGEMENT DE MEDIU – exemplu –

Tabelul nr. 3.1.2

Costuri Resurse Data Termen

(mil.lei) umane începerii de
Factor de Obiectiv Ţintă Acţiune Responsabil realizare
mediu

Consum de Reducerea Reducerea cu Înlocuirea

apă de adaos consumului de apă 25% a pierderilor armăturilor neetanşe
demineralizată demineralizată şi de din reţeaua de
. Consum de substanţe de tratare a colectare a
substanţe apei condensului
chimice Ene Nicolae 500 360 01.07.02 14.07.02
schimbătoare
de ioni

Scăderea volumului Reducerea cu Contract cu firma de Florica

de deşeuri industriale 80% a deşeurilor valorificare deşeuri Ionescu
rezultate în 2 40 20.05.02 31.05.02
procesele de
Crearea unui sistem Dan 3
debitare a
de colectare Petrache
Deşeuri lemnului
centralizată şi
ambalare a deşeurilor 280 160 05.05.02 1.05.02
Consum de Reducerea Reducerea cu 5% Optimizarea
energie consumului de a consumului de regimurilor de
energie electrică şi energie al funcţionare ale
termică al organizaţiei echipamentelor
Ene Nicolae 300 400 01.02.02 27.02.02
organizaţiei electrice ale
utilajelor

Diminuarea cu
50% a
consumului de
combustibil Achiziţionarea şi
pentru prepararea montarea unor
apei calde captatoare solare cu Ene Nicolae 300 400 01.04.02 31.05.02
sanitare din
suprafaţa totală de
organizaţie 30mp
 3.1.4.4 Implementare şi funcţionare

Scopul acestei clauze este de a asigura că aspectele de mediu sunt gestionate

corespunzător de către organizaţie. Pentru implementarea efectivă a SMM standardul
14004 recomandă ca organizaţia să-şi dezvolte resursele şi mecanismele de susţinere
necesare îndeplinirii politicii, obiectivelor şi ţintelor sale de mediu ( Fig. 3.1.2)
Din analiza cerinţelor prevăzute la clauza, se constată existenţa a trei categorii de
elemente care contribuie la implementarea SMM:

 elemente ce ţin de personalul organizaţiei sau de persoane din exteriorul

acesteia;
 elemente privind elaborarea şi ţinerea sub control a documentaţiei SMM;
 elemente ce se referă la partea operaţională a organizaţiei;


Fig. 3.1.2 Implementare şi funcţionare

 4.4.1. Subclauza– Structură şi responsabilitate

Orice organizaţie are trei tipuri de resurse: umane, materiale şi financiare pe care
orice manager la gestionează pentru a obţine cu ele profit maxim. SMM poate contribui
la acest scop dar mai întâi trebuie construit şi implementat corespunzător, iar pentru
aceasta este necesar ca, începând cu managementul de vârf, să fie antrenat întregul
personal al organizaţiei printr-o distribuire corespunzătoare a responsabilităţilor.
Cerinţa standardului ISO14001, în scopul de a facilita un management de mediu
efectiv , este ca atribuţiile, responsabilităţile şi autorităţile să fie documentate şi
comunicate.O abordare posibilă pentru stabilirea responsabilităţilor de mediu este dată
mai jos. Tabelul nr. 3.1.3
Aceasta constituie doar un exemplu. Întrucât organizaţiile au structuri
organizatorice diferite, definirea atribuţiilor, responsabilităţilor şi autorităţilor în
domeniul mediului ar trebui să se bazeze pe procesele de muncă.
Tabelul nr. 3.1.3

Responsabilitatea de mediu Persoane responsabile

Stabilirea conducerii generale Preşedinte, director general

Elaborarea politicii de mediu Preşedinte, director general, responsabil de

mediu

Stabilirea obiectivelor şi programelor de mediu Responsabili relevanţi

Monitorizarea globală a performanţei SMM Responsabili de mediu

Asigurarea conformităţii cu reglementările Şeful entităţilor organizatorice

aplicabile

Asigurarea îmbunătăţirii continue Şeful entităţilor organizatorice

Identificarea aşteptărilor clienţilor Personal de la Marketing -vânzări

Identificarea aşteptărilor furnizorilor Personal de la Aprovizionare

Elaborarea şi menţinerea procedurilor contabile Director financiar /contabilitate

Conformarea cu procedurile stabilite Tot personalul organizaţiei

Managementul trebuie să ofere resursele indispensabile pentru implementarea şi

ţinerea sub control a SMM. Aceste resurse includ resursele umane şi calificări
specializate, tehnologie şi resurse financiare. Îndeplinirea acestei cerinţe poate să impună,
pentru unele organizaţii, abordarea în etape a implementării SMM, în care să se realizare
nivelele necesare de conştientizare a cerinţelor, aspectelor, aşteptărilor şi beneficiilor în
privinţa mediului în corelare cu disponibilitatea resurselor. Pentru a face faţă acestor
constrângeri de implementare se recomandă ca în măsura în care este posibil, IMM să ia
în considerare strategii de cooperare cu:
 organizaţiile cliente mari pentru transfer de tehnologie şi cunoştinţe la zi;
 alte IMM similare pentru definirea şi identificarea problemelor comune,
participarea la transferul de cunoştinţe, angajarea de consultanţă în
comun;
 organizaţii de standardizare, asociaţii ale IMM, camere de comerţ pentru
participarea în cadrul unor programe de formare şi conştientizare;
  universităţi şi centre de cercetare pentru sprijinirea producţiei şi a
inovaţiilor.
Managementul de vârf al organizaţiei trebuie să numească unul sau mai mulţi
reprezentanţi specifici care, indiferent de alte responsabilităţi, trebuie să aibă definite
atribuţii, responsabilităţi şi autoritate pentru:
 asigurarea că SMM este stabilit, implementat şi menţinut în conformitate cu
standardul ISO 14001;
 a raporta managementului de vârf despre performanţa SMM în vederea analizei
acesteia şi ca bază pentru îmbunătăţirea SMM.

 4.4.2 . Subclauza– Instruire, conştientizare şi competenţă

Organizaţia trebuie să identifice nevoile de instruire. Tot personalul al cărui
activitate poate să cauzeze un impact semnificativ asupra mediului trebuie instruit
corespunzător. Pentru acest personal vor fi prevăzute programe de instruire specifice,
care să-i asigure instruirea corespunzătoare.
Programele de instruire tipice cuprind următoarele elemente:
 identificarea necesităţilor de instruire ale salariaţilor;
 elaborarea unui plan de instruire care să răspundă necesităţilor stabilite;
 verificarea conformităţii programului de instruire cu cerinţele de
reglementare şi adoptate de organizaţie;
 instruirea propriu-zisă a grupurilor de angajaţi selectaţi;
 documentarea instruirii primite;
 evaluarea instruirii primite;
În Tabelul nr. 3.1.4 se prezintă o exemplificare pentru tipurile de instruire de
mediu necesar a fi asigurate de organizaţii cu SMM implementat.
Tabelul nr.3.1.4
Tipul instruirii Scopul instruirii Audienţa
Instruire pentru conştientizarea Obţinerea angajamentului Conducerea la cel
privind importanţa managementului şi integrarea mai înalt nivel
managementului de mediu acestuia în politica de mediu a
organizaţiei;
Instruire pentru conştientizarea Obţinerea angajamentului Toţi angajaţii
privind problemele de mediu în personalului privind politica,
general; obiectivele şi ţintele de ale
organizaţiei;
Îmbunătăţirea deprinderilor Îmbunătăţirea performanţei în Angajaţii care au
domenii specifice ale responsabilităţi de
organizaţiei; mediu
Conformitate cu cerinţele Asigurarea cunoaşterii şi Angajaţii ale căror
reglementărilor respectării cerinţelor de acţiuni pot afecta
reglementare conformitatea

Personalul care îndeplineşte sarcini care pot să cauzeze un impact semnificativ asupra
mediului trebuie să aibă competenţa necesară, fie prin educaţie, fie prin instruire corespunzătoare
şi/sau prin experienţă.
 Pentru a evalua capacitatea personalului, conducerea organizaţiei trebuie să evalueze
periodic competenţa acestuia. Pentru aceasta, trebuie definite criterii de competenţă care să ţină
cont de elementele de competenţă menţionate mai înainte.

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru conştientizarea de către

angajaţii sau membrii săi, pentru fiecare funcţie relevantă şi nivel din cadrul organizaţiei, a:

 importanţei conformării cu politica de mediu şi procedurile, şi cu cerinţele SMM.

 impacturilor semnificative de mediu, prezente şi viitoare , ale activităţilor lor şi a
beneficiilor asupra mediului rezultând din îmbunătăţirea performanţei personale.
 atribuţiilor şi responsabilităţilor în realizarea conformităţii cu politica de mediu şi
cu procedurile şi cu cerinţele SMM, inclusiv cu cerinţele de pregătire şi răspuns
la situaţiile de urgenţă.
 consecinţelor potenţiale ale nerespectării procedurilor operaţionale specifice.
Conducerea de la cel mai înalt nivel are un rol cheie în conştientizarea şi în
motivarea angajaţilor prin explicarea valorilor de mediu ale organizaţiei şi comunicarea
propriului angajament asumat prin politica de mediu.

 4.4.3. Subclauza– Comunicare

Referitor la aspectele sale de mediu şi la SMM, organizaţia trebuie să stabilească şi să
menţină proceduri pentru:

 comunicarea internă între diferitele niveluri şi funcţii ale organizaţiei;

 primirea, documentarea şi răspunsul la comunicarea corespunzătoare venită de la
părţile interesate.
Organizaţia trebuie să acorde o atenţie deosebită proceselor pentru comunicarea
externă a aspectelor sale semnificative de mediu şi să înregistreze decizia sa. Procedurile
ar trebui să stabilească procesele de raportare internă şi externă privind activităţile
organizaţiei legate de mediu incluzând:
 demonstrarea angajamentului conducerii în problemele de mediu;
 preocupările şi tratarea problemelor referitoare la aspectele de mediu ale
activităţilor, produselor şi serviciilor organizaţiei;
 conştientizarea importanţei politicii, obiectivelor şi ţintelor şi programelor de
mediu ale organizaţiei.
 informarea părţilor interesate interne sau din exterior cu privire la SMM al
organizaţiei şi la performanţa sa de mediu, atunci când este cazul.
Nu este obligatoriu ca organizaţia să facă publică performanţa sa de mediu, dar
este încurajat dialogul şi transparenţa în comunicarea cu părţile interesate. În cazul în care
managementul organizaţiei decide să nu comunice în exterior rezultatele referitoare la
mediu, trebuie ca acesta să poată proba că această posibilitate a fost analizată şi că decizia
a fost rezultatul analizei respective.
Furnizarea unor informaţii adecvate angajaţilor organizaţiei şi altor părţi interesate
vizează motivarea angajaţilor şi încurajarea publicului în înţelegerea şi acceptarea eforturilor
organizaţiei pentru îmbunătăţirea performanţei sale de mediu. În rapoartele care furnizează
informaţii către angajaţi şi public pot fi incluse astfel de puncte:

 profilul organizaţiei;
 politica, obiectivele, ţintele de mediu;
  evaluarea performanţei de mediu care include: emisiile, conservarea
resurselor, conformitatea serviciilor care însoţesc produsele, riscurile;
 oportunităţile de îmbunătăţire.
Prin comunicarea şi raportarea referitoare la mediu, atât internă cât şi externă, este
important ca:
 să se încurajeze comunicarea reciprocă;
 să se prezinte adecvat informaţia astfel încât să fie pe înţelesul tuturor;
 informaţia să fie verificabilă;
 organizaţia să prezinte o imagine exactă a performanţei sale;
 informaţia să fie prezentată într-o formă coerentă.
Organizaţia poate comunica informaţia legată de mediu în diferite moduri:
 în exterior, printr-un raport anual, prezentări care ţin cont de reglementări, în
publicaţii ale asociaţilor din industrie, înregistrări publice de stat, mass-media şi
publicitate plătită;
 organizare de zile festive, publicarea numerelor de telefon/ fax unde pot fi
adresate reclamaţii şi întrebări;
 în interior, prin aviziere, publicaţii interne, reuniuni şi mesaje trimise prin poşta
electronică.
Gestionarea solicitărilor externe presupune parcurgerea următoarelor etape
principale: primirea, selecţionarea, documentarea solicitărilor externe, formularea şi
transmiterea răspunsurilor la aceste solicitări. Selecţionarea solicitărilor externe
presupune stabilirea unor criterii în baza cărora să se stabilească dacă solicitarea este
pertinentă (dacă se potriveşte organizaţiei şi SMM- ului).

 4.4.4. Subclauza– Documentaţia sistemului de management de mediu

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină informaţii pe hârtie sau în forma
electronică, care să descrie elementele esenţiale ale sistemului de management de mediu
şi interacţiunile dintre acestea , şi să facă trimitere la documentaţia conexă.
Acest punct nu conţine o cerinţă specifică pentru un manual de mediu, însă,
implicit face referire la acesta. Manualul de mediu va trebui să descrie elementele
esenţiale ale SMM şi interacţiunile dintre acestea. Se poate răspunde acestei cerinţe prin
elaborarea unui manual specific, de mediu şi integrarea informaţiilor menţionate în
manualul sistemului de management al calităţii.
Existenţa documentaţiei SMM ajută la conştientizarea angajaţilor referitor la
cerinţele pentru rezolvarea obiectivelor de mediu ale organizaţiei şi permite evaluarea
sistemului şi a performanţei de mediu.
Documentaţia poate varia în funcţie de mărimea şi complexitatea organizaţiei. În
cazul în care elementele de SMM se integrează într-un sistem de management general al
organizaţiei, documentaţia referitoare la mediu ar trebui integrată în documentaţia
existentă.

 4.4.5. Subclauza– Controlul documentar

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru controlul tuturor
documentelor cerute de standardul ISO 14001, care să asigure că:
 documentele pot fi localizate (identificate prin denumirea organizaţiei,
departamentului, funcţiei, activităţii şi/sau numele persoanei de contact);
  documentele sunt analizate periodic, revizuite după cum este necesar şi
aprobate pentru utilizare specifică de către personalul autorizat;
 versiunile cele mai curente ale documentelor corespunzătoare sunt
disponibile în toate locurile unde sunt efectuate operaţii esenţiale pentru
funcţionarea efectivă a SMM;
 documentele scoase din uz sunt retrase prompt din toate punctele de
emitere şi de utilizare, sau sunt asigurate în alt mod împotriva utilizării
neintenţionate;
 documentele scoase din uz, reţinute şi păstrate în scopuri legale sau de
conservare a cunoştinţelor sunt identificate corespunzător.
Documentaţia trebuie să fie lizibilă, datată şi uşor identificabilă, păstrată în
ordine, iar după ce a fost retrasă, păstrată o perioadă specificată. Trebuie stabilite
proceduri şi responsabilităţi cu privire la elaborarea şi modificarea diferitelor tipuri de
documente.

 4.4.6. Subclauza– Controlul operaţional

Această subclauză a standardului este una din cele mai dificile şi ea este în strânsă
legătură cu subclauza 4.3.1 - Aspecte de mediu. Controlul operaţional se referă la acele
operaţii şi activităţi ale organizaţiei care sunt asociate aspectelor semnificative de mediu
(ASM) şi nu la toate activităţile organizaţiei.

Fig. 3.1.3 Control si actiuni corective

Organizaţia trebuie să identifice acele operaţii şi activităţi care sunt asociate cu ASM în
conformitate cu politica, obiectivele şi ţintele. Organizaţia trebuie să planifice aceste activităţi în
scopul de a asigura că ele se efectuează în condiţii specificate, prin:

 stabilirea şi menţinerea de proceduri documentate, proceduri care să acopere

situaţiile în care absenţa lor ar putea duce la abateri de la politica de mediu,
obiective şi ţinte;
  introducerea de criterii operaţionale în proceduri;
 stabilirea şi menţinerea de proceduri cu privire la ASM ale bunurilor şi
serviciilor folosite de organizaţie şi comunicarea procedurilor corespunzătoare
şi cerinţelor furnizorilor şi contractanţilor.
Se recomandă ca organizaţia să ia în considerare diferitele operaţii şi activităţi
care pot contribui la producerea unui impact de mediu semnificativ. Asemenea operaţii şi
activităţi pot include:
 cercetarea, dezvoltarea, proiectarea;
 aprovizionarea;
 contractarea;
 manipularea şi depozitarea materiilor prime;
 procese de producţie;
 activitatea laboratoarelor;
 depozitarea produselor;
 transportul;
 marketingul, publicitatea;
 service-ul pentru clienţi;
 achiziţia, construirea sau modificarea patrimoniului, utilităţilor sau dotărilor;

 4.4.7. Subclauza– Pregătire pentru situaţii de urgenţă şi capacitate de răspuns

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru a identifica posibile

accidente şi situaţiile de urgenţă, şi pentru prevenirea şi diminuarea impacturilor de mediu
care le-ar putea fi asociate.

Organizaţia trebuie să analizeze şi să revizuiască , acolo unde este necesar, procedurile

pentru situaţii de urgenţă şi capacitate de răspuns, în special după apariţia de accidente şi situaţii
de urgenţă.

Se recomandă ca organizaţia să stabilească planuri pentru situaţii de urgenţă care să

asigure capacitatea de răspuns la incidente neaşteptate sau accidentale iar aceste planuri de
urgenţă pot include:

 organizarea şi responsabilităţile în caz de urgenţă;

 o listă a personalului cheie;
 detalii privind serviciile de urgenţă;
 planuri de comunicare internă şi externă;
 acţiuni de întreprins în diferite situaţii de urgenţă;
 informaţii privind materialele periculoase, incluzând impactul potenţial al
fiecărui material asupra mediului şi măsurile care se impun;
 planuri de instruire şi exerciţii de verificare a eficienţei măsurilor.

3.1.4.5. Verificare şi acţiune corectivă

Scopul acestei clauze este de a asigura că organizaţia verifică şi corectează, după

cum este necesar, acele elemente ale SMM care pot conduce la un impact semnificativ de
mediu.
  4.5.1. Subclauza– Monitorizare şi măsurare
Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri documentate pentru a
monitoriza şi a măsura periodic caracteristicile principale ale operaţiilor şi activităţilor sale care
pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Activitatea de monitorizare şi măsurare trebuie
să includă înregistrarea informaţiilor care să permită urmărirea funcţionării, controalele
operaţionale şi conformarea cu obiectivele şi ţintele de mediu. Rezultatele se analizează şi se
utilizează pentru a determina zonele în care se înregistrează un succes şi pentru identificarea
activităţilor care necesită acţiuni corective.

Procedura va trebui să răspundă la trei întrebări de bază:

1. cine efectuează monitorizarea şi măsurătorile?

2. cum, cu ce metode, aparate, instrumente şi criterii?
3. cu ce frecvenţă?

Echipamentul de monitorizare trebuie să fie etalonat şi întreţinut, iar înregistrările

acestui proces trebuie păstrate o perioadă, în conformitate cu procedurile organizaţiei.
Deşi standardul ISO 14001 nu prevede o procedură pentru rezolvarea acestei cerinţe, de
obicei ea este rezolvată tot printr-o procedură.
Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină o procedură documentată pentru
evaluarea periodică a conformităţii cu legislaţia de mediu şi reglementările
corespunzătoare. Procedura va trebui să asigure că referenţialul legislativ utilizat de
organizaţie este complet şi actualizat şi că toate aspectele de conformitate cu acest
referenţial sunt luate în considerare.

 4.5.2. Subclauza– Neconformitate, acţiune corectivă şi acţiune

preventivă
Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru definirea
responsabilităţii şi autorităţii pentru tratarea şi investigarea neconformităţii,
acţionând pentru diminuarea oricăror impacturi produse, şi pentru iniţierea şi
finalizarea acţiunii corective şi preventive. O procedură va trebui să prevadă:
 responsabilităţile şi autoritatea pentru tratarea şi investigarea
neconformităţii;
 modul în care vor fi tratate şi investigate neconformităţile constatate;
 adoptarea măsurilor necesare pentru diminuarea impacturilor produse.
Neconformităţile pot fi de natură fizică (de exemplu scurgeri necontrolate din
conducte), operaţională (de exemplu nerespectarea parametrilor de lucru ai proceselor)
sau gestionarea incorectă a documentelor ( de exemplu lipsa documentelor de lucru acolo
unde sunt necesare) sau neconformităţi rezultând din abateri de le prevederile legislaţiei
şi reglementărilor).
Orice acţiune corectivă sau preventivă luată pentru a elimina cauzele
neconformităţilor existente sau potenţiale, trebuie să fie corespunzătoare importanţei
(consecinţelor) problemelor şi în egală măsură impactului de mediu ivit.
Organizaţia trebuie să implementeze şi să înregistreze orice modificări introduse
în procedurile documentare ca urmare a acţiunilor corective şi preventive întreprinse.
  4.5.3 .Subclauza– Înregistrări
Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru identificarea,
păstrarea şi eliminarea şi punerea la dispoziţie a înregistrărilor de mediu. Aceste
înregistrări trebuie să includă înregistrările instruirilor, rezultatele auditurilor şi
analizelor.
Înregistrările reprezintă dovada funcţionării SMM şi includ:
 informaţii despre legislaţia aplicabilă;
 autorizaţii şi avize;
 date de monitorizare;
 înregistrări referitoare la instruiri;
 date despre produsul aprovizionat;
 informaţii referitoare la produsul fabricat;
 înregistrări referitoare la inspecţii, etalonare;
 informaţii utile despre furnizori şi contractanţi;
 înregistrările despre aspectele semnificative de mediu;
 detalii referitoare la neconformităţi şi reclamaţii;
 înregistrări despre incidente de mediu;
 rezultatele auditurilor, analize efectuate de management, etc.
administrarea eficientă a înregistrărilor este esenţială pentru implementarea cu
succes a SMM. Elementele principale ale unei bune administrări a înregistrărilor de
mediu include: mijloacele de identificare, colectare, indexare, îndosariere, arhivare,
menţinere, regăsire, păstrare şi eliminare.

 4.5.4. Subclauza– Auditul sistemului de management de mediu

Standardul ISO 19011: 2002 „Linii directoare pentru auditul sistemelor de
management ale calităţii şi de mediu” (acest standard înlocuieşte standardele 14010,
14011 şi 14012.
ASRO nu a adoptat încă standardul ISO 19011: 2002 ca standard român, aşa că
auditul SMM se face în prezent în baza standardelor:
- ISO 14010 „Linii directoare pentru auditul de mediu – Principii generale”
- ISO 14011 „Linii directoare pentru auditul de mediu – Proceduri de audit –
Auditarea SMM”;
- ISO 14012 „Linii directoare pentru auditul de mediu – Criterii de calificare
pentru auditorii de mediu”.
Conform standardului ISO 14001, organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină
unul sau mai multe programe de audit şi proceduri pentru efectuarea auditurilor
SMM cu scopul de a:
 determina dacă SMM:
 se conformează dispoziţiilor planificate pentru SMM, inclusiv
cerinţelor standardului ISO 14001;
 a fost implementat corespunzător şi menţinut.
 oferi managementului informaţii cu privire la rezultatele auditurilor.
Programul de audit se bazează pe: importanţa de mediu a activităţilor considerate şi pe
rezultatele auditurilor precedente şi trebuie să includă elemente concrete privind auditurile care
urmează a fi realizate: planificarea auditurilor pe activităţi şi domenii, specificarea auditorilor,
perioada de desfăşurare a auditurilor.
 Procedura de audit va trebui să descrie: domeniul de aplicare, stabilirea frecvenţei
auditurilor, metoda de audit, responsabilităţile echipei de audit, şi cerinţele pentru conducerea
auditorilor, modul de comunicare a rezultatelor auditului către conducere, etc.

 11.4.6 Analiza efectuată de conducere

Scopul acestei clauze este de a determina conducerea să evalueze modul de

funcţionare a SMM şi să îmbunătăţească SMM. Managementul de vârf al organizaţiei
trebuie să analizeze periodic SMM, la intervale stabilite, pentru a se asigura că acesta este
în permanenţă corespunzător, adecvat şi eficient. Procesului analizei efectuate de
conducere trebuie să i se asigure informaţiile necesare care să-i permită conducerii să
efectueze această evaluare.
Analiza SMM trebuie să fie documentată şi include:
 rezultatele auditurilor;
 măsura în care au fost atinse obiectivele şi ţintele;
 evaluarea adecvării politicii de mediu şi a necesităţii schimbării acesteia
având în vedere:
 modificarea legislaţiei;
 modificarea aşteptărilor părţilor interesate;
 modificări ale produselor şi activităţilor organizaţiei;
 descoperiri în ştiinţă şi tehnologie;
 experienţe obţinute din incidentele de mediu;
 preferinţele pieţei;
 raportarea şi comunicarea.
 Punctele de vedere ale părţilor interesate;
 Măsura în acre SMM s-a adaptat la schimbările de condiţii şi informaţii.
Analiza SMM ar trebui să fie destul de cuprinzătoare pentru a acoperi toate
activităţile, produsele şi serviciile organizaţiei, inclusiv impactul acestora asupra
performanţei financiare şi a poziţiei pe piaţă.
Managementul trebuie să identifice nevoile de schimbare posibile ale politicii,
obiectivelor şi altor elemente ale SMM ca urmarea a rezultatelor auditului a schimbării
condiţiilor şi a angajamentului de îmbunătăţire continuă. Conceptul de îmbunătăţire
continuă face parte integrantă din SMM. Acest deziderat se obţine printr-o evaluare
continuă a performanţei de mediu a SMM faţă de politicele, obiectivele şi ţintele de
mediu pentru a identifica oportunităţile de îmbunătăţire. Se recomandă ca procesul
îmbunătăţirii continue:
- să identifice zonele în care SMM poate fi îmbunătăţit, conducând la
îmbunătăţirea performanţei de mediu;
- să determine cauza sau cauzele de fond ale neconformităţilor sau
deficienţelor;
- să dezvolte şi să implementeze un plan sau planuri pentru acţiuni corective sau
preventive care să răspundă acestor cauze;
- să verifice eficienţa acţiunilor corective şi preventive;
- să documenteze în proceduri orice schimbare care rezultă din procesul de
îmbunătăţire;
- să realizeze comparaţii faţă de obiectivele şi ţintele de mediu.
 B . EMAS – Schema Europeana de Management si Audit de Mediu
3.1.5. Date generale EMAS

EMAS (The European Eco-Management and Audit Scheme), este un instrument

de management pentru companii si alte tipuri de organizatii ce permite evaluarea si
imbunatatirea performantei lor de mediu. Participarea este voluntara si se adreseaza
organizatiilor private sau publice ce opereaza in cadrul Uniunii Europene, a Spatiului
Economic European – Islanda, Liechtenstein, si Norvegia si a tarilor candidate, care
creeaza cadrul legislativ si institutional pentru implementarea acestui sistem, ca o parte a
Acquis-ului Comunitar de Mediu. În majoritatea cazurilor, companile romanesti au relatii
parteneriale cu firme din tarile europene, astfel ca EMAS (ca instrument recunoscut si
utilizat in spatiul european) pare din acest punct de vedere mai atractiv. In alte cazuri
insa, avand clienti din tari din afara Europei, firmele se pot orienta catre ISO 14.001.

Implementarea SMM conform EMAS cat si ISO 14.001 este desigur posibil si
exista suficiente motive pur economice pentru a proceda in acest fel.
Scopul EMAS este promovarea imbunatatirii continue a performantelor de mediu
prin:
• dezvoltarea si implementarea SMM-ului (Sistemul de Managementul
Mediului).
• evaluarea performantelor de mediu prin auditare.
• oferirea informatiilor legate de performantele de mediu pentru public
Obiectivele EMAS sunt:
• îmbunatatirea performantei de mediu.
• conformare cu legislatia din domeniu.
• informarea publicului asupra masurilor luate în domeniul protectiei mediului.
Imbunatatirea continua a performantelor de mediu ale companiilor se realizeaza
prin:
a) elaborarea si implementarea de catre organizatii a sistemelor de management
de mediu;
b) evaluarea sistematica, obiectiva si periodica a performantei acestor sisteme;

c) furnizarea informatiilor privind performanta de mediu si mentinerea unui

dialog cu publicul si cu alte parti interesate din afara organizatiilor;

d) implicarea activa a angajatilor in organizarea si in instruirea proprie,

adecvata, initiala si avansata, care sa le permita participarea activa la elaborarea si
punerea in aplicare a sistemelor de solicitarea angajatilor, orice reprezentant relevant al
acestora trebuie sa fie implicat
 Diferentele si asemanarile EMAS fata de celelalte sisteme de management :

Noţiunea de sistem de management a apărut în după 1975, iar ISO – Organizaţia

Mondială a Standardizării a început dezvoltarea de standarde în domeniul sistemului de
management al calităţii. În 1987 primele astfel de standarde au fost publicate. A urmat o
etapă de revizuiri iar în 1994 au fost publicate standardele din seria ISO 9000:1994,
foarte cunoscute şi utilizate pentru implementarea şi certificarea sistemelor de
management al calităţii. În 1996 a fost publicat şi standardul ISO 14001 pentru sisteme
de management de mediu iar în 1999 a fost publicata prima forma a standardului OHSAS
18001, pentru sistemul de management al sănătăţii şi securităţii forţei de muncă.

Standardul OHSAS 18001 - Standard de Asigurare a Sănătăţii şi Siguranţei Forţei

de Munca, a fost dezvoltat considerându-se compatibilitatea cu ISO 9001- managementul
calităţii, ISO 14001 – sisteme de management de mediu pentru a se asigura integrarea
sistemelor de management al calităţii, mediului si al securităţii ocupaţionale, de către
organizaţii.

Pentru atingerea de rezultate bune în integrarea sistemelor de management o

companie trebuie să se concentreze asupra îmbunătăţirii performanţei de mediu şi a
securităţii şi sănătăţii forţei de muncă. Integrarea sistemelor de management are drept
scop limitarea documentaţiei sistemelor de management si concentrarea pe performanţe şi
îmbunătăţirea continuă.

Există o serie de elemente ale sistemului de management care pot fi uşor

integrate, cum ar fi:

- manualul sistemului de management (în companiile cu sistem integrat,

manualul sistemului de management calitate – mediu – sănătatea şi securitatea forţei de
muncă este unic. Exista însă posibilitatea de a avea un manual pentru calitate, şi un alt
manual pentru mediu – sănătatea şi securitatea forţei de muncă)

proceduri de sistem – o parte din elementele de sistem pot fi cuplate pentru

realizare procedurilor de sistem. Dacă în cazul sistemulu integrat mediu – sănătatea şi
securitatea forţei de muncă se poat integra toate procedurile de sistem, cu excepţia celor
pentru “Aspecte de mediu” la ISO 14001 şi “Riscuri de sănătate şi securitate a forţei de
muncă” la OHSAS 18001, in cazul integrării celor 3 sisteme de management se pot
realiza următoarele proceduri de sistem combinate:

- Politică de calitate – mediu – sănătatea şi securitatea forţei de muncă

- Obiective generale, obiective specifice şi ţinte
- Programul de management calitate – mediu – sănătatea şi securitatea forţei de
muncă
- Structură şi responsabilitate
 - Instruire, Conştientizare şi Competenţă
- Comunicare
- Controlul documentelor
- Pregătire şi reacţie pentru situaţii de urgenţă / controlul produsului neconform
- Monitorizare şi măsurători, verificare şi acţiuni corective
- Audit intern
- Analiza de management.
Procedurile operaţionale sunt specifice departamentelor şi acestea pot fi
integrate la nivel departamental dar depinde de domeniul de activitate al companiei
Integrarea sistemelor de management este posibila însă certificarea acestora nu poate fi
realizată decât individual. Cel mai adesea companiile vor avea 2 sisteme de management,
unul pentru Calitate şi altul pentru Mediu – sănătatea şi securitatea forţei de muncă, cu
legături între acestea, cu responsabilităţi împărţite între diferitele categorii de personal.

La sfârşitul anului 2002 existau în lume peste 560.000 companii cu un sistem de

management al calităţii certificat conform standardelor ISO 9001/2/3. In România în
prezent această cifră cu greu se apropie de 2500. La acelaşi moment numărul companiilor
cu un sistem de managementului certificat conform standardului ISO 14001:1996 era de
aproape 50.000. In România nu s-a ajuns încă la 50. Cu privire la managementul
securităţii muncii, în România situaţia este foarte incipienta. A fost implementat
standardul doar în foarte mică măsură la nivelul industriei petrolului şi gazelor naturale şi
în industria cimentului.

În contextul integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, economia şi Industria

din România se află în faţa unei mari provocări, respectiv aceea de a opera conform
principiilor negociate în capitolul nr. 1 din Tratatul de Aderare a României la UE, „Libera
circulaţie a produselor”. Acesta va fi momentul adevărului. Firmele româneşti
necompetitive şi care nu vor satisface cerinţele internaţionale de securitate şi calitate vor
înceta să existe.

În Anexa nr 3.1.1, sunt prezentate clauzele celor trei standarde de sistem de

management: ISO 9001:2000 – sistem de management al calităţii, ISO 14001:1996 –
sistem de management de mediu şi OHSAS 18001:1999 – sistem de management al
sănătăţii şi securităţii forţei de muncă.

3.1.6 IMPLEMENTAREA EMAS

Partea centrala a schemei EMAS este numita “ciclul imbunatatirii continue” sau
"PDCA" (plan-do-check-act). Elementele ciclului sunt prezentate in urmatoarea diagrama
alaturata (Fig 3.1.4):
 Fig 3.1.4 EMAS -partea centrală “ciclul imbunatatirii continue”

3.1.6.1 Cele 3 cerinte pentru implementarea EMAS, (Fig 3.1.5) sunt:

1. Sistemul de Management de Mediu- Cerintele EMAS privind sistemul de

management de mediu este asemanator cu acelea ale ISO 14001

2. Declaratia de Mediu- EMAS cere ca firma sa aiba o declaratie de mediu care

sa descrie sistemul de management de mediu si performanta de mediu. Declaratia trebuie
facuta publica si trebuie sa include urmatoarele:

ƒ O descriere a activitatilor companiei la sediu

ƒ O evaluare a tuturor aspectelor semnificative de mediu cu relevanta asupra

activitatilor de interes

ƒ Un rezumat/raport al cifrelor al emisiilor poluante, generarii de deseuri,

consumului de materii prime energie si apa, mirosuri si alte aspecte de mediu
semnificative corespunzatoare.

ƒ Alti factori cu privire la performanta de mediu

ƒ O prezentare a politicii de mediu a companiei, programul si sistemul de

management implementat

ƒ Cele mai importante modificari de la ultima declaratie de mediu

ƒ Numele verificatorului de mediu acreditat

 3.Verificarea- Nu oricine poate verifica daca sistemul de management al firmei
respecta cererile reglementarilor. Verificarea trebuie facuta de un verificator de mediu
acreditat

Fig 3.1.5 Cerintele majore pentru implementarea EMAS

3.1.6.2 Pasii implementarii EMAS:

1. Investigarea interactiunilor unei organizatii cu mediul intr-o analiza de mediu.

2. Stabilirea unui sistem de management de mediu eficient bazat pe analiza ce are

ca scop imbunatatirea performantei de mediu a organizatiei.

3. Comunicarea performantei de mediu din declaratia de mediu. Aceasta

declaratie de mediu este verificata de o terta parte pentru a oferi credibilitate externa.
 Formularea politicii de mediu, reflectand angajamentul top-managementului de
imbunatatire continua a performantei de mediu in interiorul cadrului legal este primul pas
vizibil al procesului.

In analiza initala de mediu se studiaza aspectele de mediu ale organizatiei.

Aspectele de mediu semnificative sunt identificate prin utilizarea unui set de criterii
definite de organizatie pentru a evalua semnificatia si impacturile sale de mediu.
Aceasta va fi baza pentru definirea obiectivelor potrivite si tintele pentru imbunatatirea
performantei de mediu.
 3.1.7 Fundamentarea standardelor de mediu în activitatea de
transport naval – avantaje si dezavantaje

3.1.7.1 MEDIUL ŞI CHELTUIELILE SALE: COSTURI , EVALUAREA

RISCURILOR

Majoritatea oamenilor doresc să protejeze mediul înconjurător. Totuşi, multe

companii se tem că există o contradicţie între dorinţa lor de a proteja mediul şi dorinţa de
a păstra costuri scăzute pentru o afacere de succes. Vestea bună este că multe companii
au descoperit că, nu numai că îmbunătăţirea performanţei de mediu nu numai că nu creşte
costurile, dar conduce la reducerea acestora. conomisirea costurilor este adesea legata de
alte avantaje şi poate reprezenta un factor important de decizie în proiecte legate de alte
avantaje în cadrul unei companii. Reducerea costurilor poate fi realizată prin schimbări
cum ar fi:

™ Eficienţa proceselor

™ Proiectarea produsului

™ Eliminarea deşeurilor

™ Producerea de materii prime

™ Infrastructură

™ Ambalare şi transport

3.1.7.2 Motivaţia pentru instituirea/neinstituirea unui sistem de management de

mediu

Motivele care pot determina o companie să aplice/nu aplice un sistem de

management de mediu sunt diverse şi depind de tipul companiei, poziţia pe piaţă, istoric,
etc.
În ANEXA NR 3.1.2, sunt indicate cele mai frecvente motivaţii întâlnite.
Conducerea companiei trebuie să la analizeze şi să selecteze pe acelea care sunt
aplicabile companiei pentru a avea un reper iniţial în acţiunea de certificare de mediu.
 Temă pentru studiu 3.1.8 Training seminar: După modelul din
Tabelul 3.1.2, stabiliti 1-2 programe de mediu pentru realizarea obiectivelor şi ţintelor
stabilite intr-o companie de transport naval. Programul trebuie să includă:
 desemnarea responsabilităţilor pentru realizarea obiectivelor şi ţintelor
pentru fiecare funcţie relevantă şi nivel din cadrul organizaţiei -(cine?);
 mijloacele şi termenele în care ele trebuie realizate- (cum, cu ce?) – (când)

Temă pentru studiu 3.1.9 Training seminar: După modelul din Anexa
nr 3.1.2, prezentati motivatia care pot determina o companie de navigatie să aplice/nu
aplice un sistem de management de mediu.

3.10. TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt etapele necesare pentru implementarea unui sistem de management de mediu
într-o organizatie:

a) Stabilirea politicii de mediu; Planificarea activitatilor de mediu; Implementare si

functionare; Verificare si actiune repetitivă; Analiza efectuata de mediul de afaceri;
b) Stabilirea politicii de mediu; Planificarea activitatilor de mediu; Implementare si
functionare a politicilor de securitate; Verificare si actiune repetitivă; Analiza efectuata
de conducere.
c) Stabilirea politicii de mediu; Planificarea activitatilor de mediu; Implementare si
functionare; Verificare si actiune corectiva; Analiza efectuata de conducere.
d) Stabilirea politicii de mediu; Planificarea activitatilor de mediu; Implementare si
functionare a politicilor de securitate; Verificare si actiune repetitivă; Analiza efectuata
de ministerul mediului;

2. Pentru implementarea unui sistem de management de mediu într-o organizatie,

Procedura privind Monitorizarea şi măsurarea va trebui să răspundă la trei întrebări de bază:
a. Cine efectuează monitorizarea şi măsurătorile? cum, cu ce metode, aparate, instrumente şi
criterii? cu acordul cui efectuază masuratorile ?
b . Cine efectuează monitorizarea şi măsurătorile? cum, cu ce metode, aparate, instrumente şi
criterii? cu ce frecvenţă?
c. Cine efectuează monitorizarea şi măsurătorile? cum, cu ce metode, aparate, instrumente şi
criterii? cu acordul cui efectuază masuratorile si unde sunt notate ?
d. Cine efectuează monitorizarea şi optimizarea? cum, cu ce metode, aparate, instrumente şi
criterii? cu acordul cui efectuază masuratorile ?
3. Pentru implementarea EMAS sunt necesare indeplinirea (existenta)
urmatoarelor cerinte majore:
a) Sistemul de management de mediu, declaratia de eligibilitate si implementarea;
b) Sistemul de management de mediu, declaratia de mediu si autorizarea;
c) Sistemul de management de mediu, declaratia de mediu si verificarea;
d) Sistemul de management de mediu, declaratia de eligibilitate si verificarea;

3.1.11 LUCRARE DE VERIFICARE

1. Prezentati Cerintele EMAS privind sistemul de management de mediu (Fig 3.1.5)

2. Partea centrala a schemei EMAS este numita “ciclul imbunatatirii continue”. In ce
consta el ?

3.1.12 RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. C; 2.B 3.C

3.1.13 BIBLIOGRAFIE
1.Nicolae Florin Marius, Atodiresei Dinu Vasile, Cotorcea Alexandru, Ristea Marian
Protectia mediului în activitatea navală şi portuară. Constanta, Editura Academiei
Navale “Mircea cel Batran”, 2015. ISSN 978 -606-642-095-5, 275 pg
2. Nicolae Florin Marius, Atodiresei Dinu Vasile. Siguranţa vieţii pe mare şi protectia
mediului marin: Constanta, Editura Academiei Navale “Mircea cel Batran”, 2014. ISSN
978 -606-642-076-1;CD:978 -606-642-077-8;247 pg.
3. Moroianu Corneliu. Prevenirea poluarii mediului marin: Note de curs pentru studentii
specializării electromecanică navală, Academia Navală “Mircea cel Bătrân”,2000.
4. https://www.iso.org/standard/60857.html
5. https://www.emas.de/en
6. https://www.tuv-austria.ro/certificari/certificare-iso-14001-2015