Anul I (Nr.

4) București, 29 aprilie 2020 Format electronic

Foaie lunară întocmită de colectivul Serviciului de Identificări Judiciare din cadrul INC .
Se distribuie gratuit, pe calea IPJ (T)/CIRCULARE IPJ (Postajud)/SC/SERVICII/NOU

Prin intermediul acestui jurnal sunt distribuite informații practice, utile procesului de evidențiere și identificare
a urmelor papilare, precum și informații din domeniul mai larg al datelor biometrice

Atenție: Informațiile publicate în acest jurnal nu constituie o bază pentru preluarea și implementarea directă în activitatea de laborator.
Pentru utilizarea acestora, sunt necesare teste de validare a metodei și transpunere în instrucțiunile de lucru proprii.

NU ESTE NECEARĂ ÎNREGISTRAREA DOCUMENTULUI

În continuarea celor menționate în nr. Soluția de 1,8-Diazafluoren-9-one (DFO) se

anterior al Jurnalului de Laborator, prezentăm
acum metoda relevării urmelor papilare cu 1,8-
Diazafluoren-9-one (DFO), ca etapă ulterioară
utilizării tratamentului chimic cu vapori de
iod. Pulberea magnetică este foarte cunoscută
și utilizată intensiv în laboratoarele teritoriale și
la fața locului, de aceea, această metodă nu va
fi prezentată acum, însă este de reținut faptul
că se recomandă a fi utilizată, pentru urmele
papilare de dată recentă, după utilizarea
tratamentului cu iod și înainte de metoda
relevării urmelor papilare cu 1,8-Diazafluoren-
9-one (DFO)1.
Relevarea urmelor papilare cu 1,8-
Diazafluoren-9-one (DFO)
UTILIZĂRI PRINCIPALE:
1Vezi schema de tratare în secvenţă a suprafeţelor din
hârtie şi carton în nr. 3 al Jurnalului de Laborator
recomandă a fi folosită pentru relevarea
urmelor pe suprafețe poroase precum hârtia,
cartonul, lemnul brut și peretele vopsit mat. De
asemenea, solutia de DFO poate fi utilizată cu
succes cu ocazia relevării urmelor papilare
create în sânge, în secvență, înainte de
tratarea cu Amido Black, reacţionând la fel ca
ninhidrina cu proteinele din sânge.
PREZENTARE GENERALĂ A METODEI:
Teorie:
DFO a fost sintetizat pentru prima dată în anul
1950, într-un laborator din Elveția, fiind utilizat
în domeniul criminalistic, mai exact ca medodă
chimică de relevare a urmelor papilare pe
suprafețe poroase, abia la sfârșitul anului 1980,
cu ocazia studierii mai atente a compusilor cu
structură analogă ninhidrinei.
Astfel s-a observat că, în reacție cu aminoacizii
din depozitul papilar, DFO conduce la produși
de reacție care manifestă o puternică cu ninhidrina, apoi cu Physical Developer, se
fluorescență. Crestele papilare dobândesc o vor releva suplimentar urme papilare.
culoare roz pal la examinarea sub lumină albă
Respectarea ordinii utilizării substanţelor este
si sunt puternic fluorescente examinate sub o
foarte importantă, DFO sau indandiona se vor
anumită lungime de undă a luminii din spectrul
folosi întotdeauna înaintea ninhidrinei.
vizibil și folosind un anumit filtru de culoare.
Astfel, referindu-ne la suprafețe poroase cu un DFO este un înlocuitor mai ieftin al indandionei,
fundal care la rândul său emite fluorescență, care produce urme papilare cu florescenţă
combinația optimă lumină-filtru de culoare similară.
pentru cea mai eficientă fluorescență s-a
obținut la lungimea de undă de 532 nm (verde) Tratrea chimică secvențială va avea loc
cu filtru OG570 (portocaliu). Pentru suprafețe conform schemei prezentate mai jos:
poroase colorate, pentru o bună vizualizare a
urmelor papilare s-a utilizat combinația 577nm
(galben)- filtru 593 (Schott RG610 – filtru
roșu).

Foto nr. 1 Modul de prezentare a DFO (soluiție

la cheie / și recipinete cu DFO pudră pentru
preparare)

→ Schema secvenţială de tratare cu

soluţii de DFO, Ninhidrină şi Physical
Developer.

Reacția DFO cu aminoacizii conținuți în → Relevarea urmelor papilare cu soluţie

depozitul papilar este selectivă, motiv pentru de DFO și reguli de preparare a soluției de
care, la tratarea ulterioară a probei examinate, DFO (1,8-Diazafluoren-9-one):
DFO (1,8-Diazafluoren-9-one) poate fi
cumpărată sub forma de substanţă lichidă –
sub formă de spray sau pulverizator (care
poate fi folosită ca atare) sau sub formă de
cristale (care trebuie să fie preparate pentru a
fi folosite).

Mod de preparare:
- se amestecă 0,25 grame de cristale DFO cu
30-40 ml. de metanol;
- se adaugă 20 ml. de acid acetic;
- totul se amestecă foarte bine până se obţine
o soluţie de culoare galbenă;
- se adaugă 940 ml. de solvent HFE7100 şi se
amestecă foarte bine;
- soluţia obţinută se lasă “la odihnă” 30 minute
şi apoi este gata de utilizat. Fig. 1 Obținerea compusului intermediar de
reacție numit semicetal (hemiketal)
→ Mod de utilizare:
Soluţia poate fi utilizată fie prin pulverizare pe
obiecte, fie prin tamponare sau fie prin imersia
obiectului în soluţie de DFO pentru aprox. 10
secunde. Dacă se impune, se poate relua
procesul după uscarea obiectelor.
Obiectele se lasă să se usuce la temperatura
camerei. Procesul poate fi accelerat prin
uscarea obiectelor intr-o etuvă de uscare cu
temperatura de 100 grade Celsius, fără
umiditate, pentru 20 minute.
S-a observat că utilizarea DFO nu
contaminează sau distruge ADN-ul.

→ Mecanismul reacției chimice:

Este foarte important a se respecta cu strictețe
ordinea de amestecare a substanțelor, așa cum
este prezentată mai sus, întrucât obținerea
produsului final de reacție, care emite
fluorescență, are loc în urma unui lanț de
reacții chimice, fiecare dintre compușii
intermediari având împortanța sa.
În continuare, prezentăm schematic, lanțul de
reacții chimice, astfel:
Fig. 2 Mecanismul reacției chimice care are loc
între DFO și alfaaminoacizii din depozitul
papilar, cu formarea produsului final de reacție
care emite fluorescență.
DFO-ul în reacție cu metanolul, conduce la
formarea într-o primă etapă a semicetalilor,
care sunt mult mai reactivi în reacția cu
aminoacizii, decât ar fi DFO-ul tratat direct cu
aminoacizii. S-a dovedit ca cu cât radicalul
alchil din alcool este mai mare, cu atât
fluorescența produsului final de reacție este
mai mică. Astfel, metanolul este alcoolul cel
mai indicat a se folosi în prepararea solutiei de
DFO.

Semicetalii, în reacție cu aminoacizii, mai exact

cu gruparea amino, elimină o moleculă de apă,
legând astfel azotul cu legătură dublă de
molecula de DFO. În continuare, are loc o
reacție chimică de decarboxilare, în urma
căreia se elimină o moleculă de CO2, rezultând
o imină aromatică, ce adiționează apă,
rezultând aldehidă formică, ca produs secundar
de reacție, și o amină primară aromatică.
Aceasta din urmă reacționează cu o nouă
moleculă de DFO, rezultând produsul final de
reacție, cu o structură similară compusului
Ruheman’s purple (obținut între ninhidrină și
alfaminoacizi). Foto nr. 2 – Urmă papilară evidențiată cu DFO.

Solventul HFE7100 are rol în creșterea → Condiții de păstrare a soluției

strălucirii și implicit a fluorescenței urmei.
DFO este ineficient pe obiectele care au fost
udate şi apoi uscate, deoarece aminoacizii din
depozitul urmelor papilare sunt solubili în apă.
→ Examinare şi fotografiere (foto nr. 2 )
Urmele tratate cu DFO se examinează şi
fotografiază de regulă în lumină albastră (473-
548 nm) cu filtru portocaliu OG570. Pentru
rezultate mai bune (fluorescență mai bună)
obiectele pot fi încălzite înainte de fotografiere.
În anumite cazuri, s-a constatat faptul că DFO
produce florescenţă şi în lumină UV
(ultraviolete).
Echipamentele folosite la examinare şi
fotografiere sunt cele prezentate în numărul 1
al Jurnalului, dedicat indandionei.
Se vor folosi şi ochelari de protecţie, mănuşi şi
mască de protecţie la examinare.
Soluțiile de DFO cumpărate se păstrează
conform etichetei producătorului. Termenul de
valabilitate este cel specificat de producător.
Soluțiile preparate în laboratoarele I.N.C. se
păstrează în recipiente din sticlă închise la
culoare, care vor fi depozitate în spații aerisite,
ferite de lumina soarelui sau de surse de
căldură.
Recipientele vor fi etichetate și se va trece data
când soluția a fost preparată. Termenul de
valabilitate pentru soluția de lucru este de 6
luni de la data preparării.
Termenul de valabilitate pentru soluția
concentrată este de 1 an de la data preparării.
În momentul în care pe suprafața soluției se
observă separarea unei pelicule uleioase,
aceasta trebuie aruncată. De asemenea, este
foarte important a se avea în vedere că DFO
este foarte sensibil la reacția cu apa, astfel
încât atât în timpul preparării soluției de lucru,
dar și în timpul utilizării acesteia în vederea
relevării de urme papilare, recipientele utilizate
trebuie să fie perfect uscate.
 DIN LUMEA LARGĂ
Vom prezenta în acest număr un caz
cunoscut, eroarea de identificare generată de
FBI în cazul atentatului terorist cu bombe, care
a avut loc în Madrid, Spania, în luna Martie
2004, asupra unor garnituri de tren cu călători,
fiind ucise 200 de persoane și rănite peste
1400. Îl reluăm conștienți de faptul că
generațile examinatorilor s-au schimbat în
anumite laboratoare și este bine să avem
“mijlocul încins și făcliile aprinse2” pentru
evitarea unei eventuale erori de identificare.
Informațiile pe care le prezentăm
reprezintă o mică sinteză a unei analize3 a
Departamentului de Justiție a Statelor Unite,
Biroul Inspectorului General dată publicității în
2006. În această analiză sunt investigați toți
factorii care au contribuit sau ar fi putut
contribui la comiterea erorii. În finalul sintezei
am inserat și imaginile urmei și celor două
impresiuni care au stat la baza examinărilor
efectuate.
În câteva cuvinte este vorba despre o
urmă papilară ridicată de pe o geantă, găsită la
fața locului, în care a fost transportată o
bombă. Prin intermediul Interpol, proba a fost
transmisă Laboratorului FBI pentru examinări
în baza de date AFIS. Pe 19 martie, laboratorul
FBI pentru amprente a raportat ca sursă a
urmei o persoană, cetățean american,
Brandon Mayfield, avocat din Oregon,
propus de sistemul AFIS în lista de 20 de
candidați. Concluzia examinatorului a fost
validată de un al doilea expert și revalidată de
unul dintre șefii secției de amprente. Suspectul
a fost apoi supravegheat electronic și fizic, i s-a
determinat religia (musulman), faptul că era
căsătorit cu o femeie, imigrant din Egipt,
precum și informația că acesta reprezentase în
instanță un terorist condamnat, avea contacte
cu anumiți teroriști și era implicat într-un
proces de custodie a unui copil. Pe 16 aprilie
2004, Poliția Spaniolă a informat FBI că urma a
2 Noul Testament, Luca 12. 35
3
https://oig.justice.gov (A Review of FBI’s handling of
the Brandon Mayfield Case – DOJ OIG)
fost căutată în baza de date AFIS a Spaniei cu
rezultat negativ. În luna mai, presa din SUA a
aflat despre suspect, iar FBI s-a temult de
faptul că acesta poate distruge probe, fapt
pentru care s-a decis arestare sa. În data de 17
mai, în cadrul procesului, un expert din partea
isntanței a reevaluat identificarea urmei
papilare și a concluzionat că este o comparație
dificilă, dar este identificare.
Pe data de 19 mai 2004, Poliția Spaniolă
a informat FBI că au reușit să identifice urma
cu un alt suspect (un algerian pe nume
Ouhnane Daoud) decât cel indicat de FBI. Pe
data de 24 mai 2004, FBI a recunoscut eroarea
de identificare comisă, l-a eliberat pe Brandon
Mayfield, statul retrăgând toate acuzațiile la
adresa sa. Motivul inițial al comiterii erorii a
fost slaba calitate a urmei, puternica
similaritate și faptul că experții FBI nu au avut
acces la proba fizică existentă pe suprafața
obiectului purtător. Ulterior a fost determinat și
faptul că s-a lucrat sub o înaltă presiune având
în vedere importanța cazului. Ulterior, Brandon
Mayfield a acționat în civil FBI și specialiștii
implicați în ancheta sa. Acesta este “nervul”
cazului.
Au urmat apoi analize și rapoarte care
au vizat determinarea cauzelor care au generat
eroarea. Următoarele elemente au fost
investigate:
 Cauzele criminalistice ale erorii:
- similaritatea profilelor papilare;
- influența cunoașterii religie
suspectului asupra examinatorului;
- utilizarea porilor în identificare;
- insuficienta documentare a
diferențelor dintre urmă și
impresiune;
- lipsa documentării nivelului de
calitate scăzut al detaliilor utilizate în
identificare.
 Evaluarea răspunsului laboratorului la
eroare și formularea de recomandări
pentru evitarea pe viitor a unor astfel de
situații;
 Dacă FBI intenționat l-a furnizat pe
Brandon Mayfield ca suspect în caz din
 cauza religiei sale și a celorlalte
infomații;
 Condițile investgației și arestului, etc.

În total au fost insărcinați cu

investigarea erorii peste 70 de specialiști
de la toate nivelurile statului.

Nu sunt foarte multe de adăugat, doar

faptul că se poate întâmpla. Mai jos sunt
ilustrate profilele papilare implicate:

- foto 1 – urma papilară în litigiu,

ridicată în atacul terorist și
impresiunea numitului Brandon
Mayfield, persoana nevinovată;

- foto 2– urma papilară în litigiu,

ridicată în atacul terorist și
imprsesiunea algerianului Ouhnane
Daoud, sursa urmei și persoană
implicată în atacul terorist.

Foto 1

NOTĂ: În funcție de utilitatea informațiilor, vom publica în acest jurnal

și articole care pot fi transmise de colegi care își desfășoară activitate
în cadrul Serviciilor Criminalistice (SC). Pentru a fi analizate, articolele
vor fi postate în folderul “IDENTIFICĂRI JUDICIARE” specific fiecărui
SC, urmate de un mesaj la numărul de telefon 0771700861 în care să
comunicați postarea. Pentru apariția articolului în cadrul jurnalului este
necesară validarea acestuia din partea SIJ. Formatul jurnalului fiind
electronic, frecvența de apariție poate fi modificată, în sensul apariției
mai multor numere pe lună, ne dorim însă să apară cel puțin lunar.
Vom încerca să includem permanent o rubrică cu denumirea “DIN
LUMEA LARGĂ” În acest fel vom încerca să stimulăm curiozitatea
documentării individuale.

Foto 2