1. DEFINITIE . GENERALITATI .

Elementele tranzitionale (sau de tranzitie ) de tip „d”se definesc ca elementele ale

caror atomi au nivelele d partial ocupate cu electroni . Sunt considerate tranzitionale de tip
„d” si elementele ale caror atomi au nivelele d partial ocupate cu electroni in oricare din
starile de oxidare obisnuite . De aceea , elementele Cu , Ag si Au , la care Cu2+ are
configuratia 3d9 , Ag2+ are configuratia 4d9 si Au3+ are configuratia 5d8, sunt considerate
elemente tranzitionale de tip „d” .

Dupa definitia data elementelor tranzitionale de tip „d”, zincul , cadmiul si mercurul nu
se incadreaza in clasa acestor elemente , intrucat atat in stare atomica cat si in starea de
oxidare +2 (singura posibila) , ele au configuratia electronica d10s 2 , respectiv d10 s0. Totusi ,
din cauza asemanarii lor, din punct de vedere al comportarii chimice , cu metalele
tranzitionale de tip „d” , ele sunt studiate in cadrul acestor grupe de elemente .

Examinand tabelul periodic al elementelor 30 sunt elemente tranzitionale de tip „d” .

Se considera mai de mult ca proprietatile acestor elemente fac trecerea (tranzitia) intre
caracteristicile metalice ale metalelor alcaline si alcalino-pamantoase si cele nemetalice ale
elementelor din grupele principale , din dreapta tabelului periodic al elementelor. Din aceasta
cauza ele au fost denumite elemente tranzitionale . Pe masura ce proprietatile fizice si chimice
ale acestor elemente au fost cunoscute mai bine, s-a constatat ca ele nu au caractere de
„tranzitie”, ci dimpotriva, sunt metale tipice. Denumirea de elemente (sau
metale)  tranzitionale s-a pastrat insa. Ea este justificata , de locul pe care il ocupa aceste
elemente in tabelul periodic al elementelor .
              Elementele tranzitionale de tip „d” prezinta o serie de particularitati, datorita carora
formeaza o clasa aparte. Ele au in comun urmatoarele proprietati: 
 Toate sunt metale ;
 Sunt metale dure, cu puncte de topire si de fierbere ridicate si conduc bine caldura si
curentul electric ;
 Intre ele , precum si cu alte metale , formeaza aliaje ;
 Unele dintre ele au potentiale de oxidare atat de mici incat nu sunt atacate de acizi ;
 In majoritatea cazurilor , manifesta valente variabile ;
 Ionii si compusii lor sunt colorati in una din starile de oxidare (cand au electronii
necuplati in orbitali d ) ;
 Pot forma compusi paramagnetici avand electroni necuplati .

2. STARE NATURALǍ

Datorita reactivitatii diferite pe care o manifesta metalele tranzitionale de tip ,,d” ,

formele lor de existenta in natura sunt variate. Metalele foarte putin reactive se gasesc in stare
nativa in zacaminte sau in nisipul unor roci ( de exemplu : Au , Ag , Pt ) . Toate celelalte metale
se gasesc in minerale sub forma de oxizi , sulfuri , carbonati , silicati , etc. Din care se extrag prin
diferite procedee .
Mineralele mai frecvent intalnite si exploatate minier in scopul obtinerii metalelor respective
sunt indicate in tabelele de mai jos.
In ceea ce priveste abundenta acestor metale in scoarta terestra , metalele din prima serie , in
special cele cu numere atomice pare , sunt mai raspandite decat cele din seriile urmatoare . De
exemplu , ultimele sase elemente din cea de-a doua si a treia serie , la un loc , nu constituie mai
mult de 1,5×10% din scoarta Pamantului Abundenta metalelor tranzitionale de tip d in scoarta
Pamantului este redusa . Doar aproximativ 5% din aceasta se compune din elementele
tranzitionale .
Ferul ocupa un loc aparte fiind singurul element tranzitional mai raspandit , 4,7%, dupa
oxigen , siliciu si alumuniu .
Majoritatea metalelor tranzitionale au o abundenta sub 0,01% , iar unele din ele
formeaza rar zacaminte , fiind dispersate relativ uniform in scoarta Pamantului .
Minerale ale metalelor tranzitionale 3d

Minerale ale metalelor tranzitionale 4d si 5d

 Sub denumirea de metale tranzitionale sunt cuprinse toate elementele chimice cu
caracter metalic, care din punct de vedere al structurii electronice se caracterizeaza prin
prezenta in atomii sau ionii lor a orbitalilor d sau f partial ocupati. Reiese astfel ca dupa natura
orbitalilor atomici in curs de completare se disting doua categorii de metale tranzitionale si
anume : metale tranzitionale de tip d si metale tranzitionale de tip f.
Se considera ca proprietatile acestor metale fac trecerea (tranzitia) intre caracteristicile
metalice ale metalelor alcaline si alcalino-pamantoase si cele nemetalice ale elementelor din
grupele principale, din dreapta tabelului periodic. Din aceasta cauza au fost numite elemente
tranzitionale. Pe masura ce proprietatile fizice si chimice ale acestor elemente au fost
cunoscute mai bine, s-a constatat ca ele nu au un caracter „de tranzitie”, ci dimpotriva sunt
metale tipice.
In tabelul periodic metalele tranzitionale sunt asezate intre grupa principala 2(IIA) si
grupa principala 13(IIIA) , avand numeroase proprietati chimice comune , determinate de
electronii s cei mai exteriori , mobili si conducatori de electricitate . Ele formeaza grupele
secundare ale tabelului periodic , in numar de opt : grupa 3(IIIB), grupa 4(IVB), grupa
5(VB) , grupa 6(VIB) , grupa 7(VIIB) , grupele 8, 9 si 10(VIIIB) ,grupa 11(IB) si grupa
12(IIB).
Elementele din grupa 12(IIB) : zinc, cadmiu si mercur nu sunt cuprinse in seria
metalelor tranzitionale de tip d , conform definitiei date . Aceste trei metale au orbitalii d
complet ocupati atat in stare atomica cat si in combinatii unde apar numai in starea de oxidare
+2 . Elementele din aceasta grupa se aseamana din punct de vedere chimic cu metalele
tranzitionale , in special prin capacitatea lor de a forma complexi si de aceea vor fi discutate
impreuna cu acestea . Apare de asemenea justificata tratarea acestor elemente dupa grupa
11(IB) , caci ionii lor ( Zn,Cd,Hg) au aceeasi structura electronica ( d) ca ionii monopozitivi ai
elementelor din grupa 11(IB) : Cu,Ag, Au.
Elementele tranzitionale d sunt dispuse in tabelul periodic in patru serii, de cate zece
elemente , cate o serie in fiecare dintre perioadele 4 , 5 , 6 si 7 . Ultima serie , cea din
perioada 7 este incompleta .
3. CONFIGURATIA ELECTRONICǍ
Configuratia electronica a nivelurilor energetice exterioare a elementelor tranzitionale
de tip d.

4. RELATIA INTRE CONFIGURATIA ELECTRONICǍ SI POZITIA IN

SISTEMUL PERIODIC
Regulile de stabilire a pozitiei elementelor tranzitionale de tip d in functie de configuratia
electronica a atomului elementului sunt urmatoarele :
 Numarul perioadei este dat de numarul cuantic principal ce indica ultimul strat ocupat cu
electroni . Exceptie face Pd a carui configuratie electronica stabila este [ Kr]4d 5s  , care
desi nu are electroni in substratul 5s se gaseste in perioada 5 .
 In ceea ce priveste grupa in care metalul tranzitional d se gaseste, regulile de determinare a
acesteia in functie de configuratia electronica a atomului elementului depind de modul de
notatie al grupei . O notatie mai veche , dar inca folosita a grupelor secundare consta in
notarea acestora cu cifre romane de la I la VIII , urmate de litera B .
 notatie actuala a grupelor secundare le numeroteaza pe acestea cu cifre arabe de la 3 la 12 .
Pentru a stabili numarul grupei secundare folosind notarea acestora cu cifre arabe se
foloseste regula conform careia numarul grupei este egal cu numarul obtinut prin insumarea
numarului de electroni de pe substraturile exterioare ns si (n-1)d ale fiecarui atom .

Ex : Sc : [ Ar]3d 4s  nr.grupei este : 1+2=3 →grupa 3

Os : [ Xe]4f 5d 6s  nr.grupei este : 6+2=8 →grupa 8

  Pentru determinarea grupei secundare notate cu cirfe romane de la I la VIII , urmate de litera
B , se foloseste urmatoarea regula : se aduna numarul electronilor de pe substraturile
exterioare ns si (n-1)d ale fiecarui atom . Daca numarul obtinut este egal cu 3 , 4 , 5 , 6 sau
7 , atunci elementul se va gasi in grupa IIIB , IVB , VB , VIB , respectiv VIIB . Daca numarul
obtinut este 8 , 9 sau 10 , elementul se gaseste in grupa VIIIB , in primul , al doilea ,
respectiv al treilea sir al acestei grupe . Daca numarul obtinut este mai mare de 10 , adica 11
sau 12 , din el se scade 10 , acesta fiind numarul grupei , adica IB respectiv IIB .

Ex : Ti : [ Ar]3d 4s  nr.grupei este : 2+2=4 →grupa IVB

Mo : [ Kr]4d 5s  nr.grupei este :5+1=6 →grupa VIB

 Fe : [ Ar]3d 4s  nr.grupei este :6+2=8 →grupa VIIIB ( primul sir )

 Rh : [ Kr]4d 5s  nr.grupei este :8+1=9 →grupa VIII ( sirul al doilea

 Ni : [ Ar]3d 4s  nr.grupei este :8+2=10 →grupa VIII  ( sirul al treilea )

  Ag : [ Kr]4d 5s  nr.grupei este : (10+1)-10=1→grupa IB

Hg :[ Xe] 4f 5d 6s nr.grupei este :(10+2)-10=2→grupa IIB

5. PROPRIETǍTI FIZICE GENERALE

Metalele tranzitionale prezinta toate proprietatile fizice generale ale metalelor ( luciu metalic ,
opacitate , densitate , duritate , maleabiliatte , ductilitate , etc .) .
Datorita naturii particulare a electronilor d , care joaca un rol important in comportarea lor
generala , aceste eleemnte prezinta si o serie de proprietati prin care se deosebesc de metalele
reprezentative , ca si de metalele tranzitionale de tip f .
Metalele tranzitionale d , sunt metale tipice ce se remarca prin duritati , densitati , puncte de
topire si de fierbere , conductibilitati termice si electrice mari , precum si posibilitati de a forma aliaje
cu celelelte metale .
Compusii lor in majoritatea cazurilor sunt paramagnetici , proprietate ce pledeaza pentru o
structura cu electroni d necuplati. Prezenta unui numar de 1- 5 electroni necuplati in orbitalii d , le
atribuie si alte proprietati cum ar fi : culoarea foarte variata a ionilor , proprietati feromagnetice la Fe ,
Co , Ni sau antiferomagnetice la Cr , MnF 2 , Fe3O4 , FeS , etc . De asemenea unele combinatii din clasa
oxizilor , nitrurilor , sulfurilor , telururilor si altele au excelente proprietati semiconductoare . Spre
deosebire de ionii metalici cu configuratii d 0 si d10 care sunt incolori , ionii cu alte structuri se prezinta
foarte variat colorati .
6. RAZE ATOMICE
Contractia de volum observata la metalele tranzitionale de tip d este atribuita cresterii
sarcinii nucleare efective de-a lungul fiecarei serii ; care la randul ei este o consecinta a
ecranarii relativ slaba a unui electron d prin altul . De aceea in atomii metalelor tranzitionale
electronii exteriori numai partial ecranati simt cresterea in sarcina nucleara .
Pe baza celor discutate ar fi de asteptat ca in interiorul seriilor de metale tranzitionale de
tip d razele atomice sa prezinte o descrestere continua . In realitate insa , situatia nu este intru
totul aceasta , asa cum indica si diagramele din fig .1 care reprezinta variatia razelor metalice
obtinute din distantele internucleare determinate pentru retele metalice .
Din examinarea acestor diagrame se desprind tendintele :
· O scadere in raza atomica cu cresterea numarului atomic , iar spre sfarsitul seriilor
se constata o usoara crestere in valoarea razei
· O diferenta foarte mica intre razele atomice ale elementelor 4d si 5d ca o consecinta
a contractiei lantanidice .
 Variatia razelor atomice ale metalelor tranzitionale „d” functie de numarul atomic

7. PROPRIETǍTI CHIMICE GENERALE

CARACTER ELECTROCHIMIC
Elementele tranzitionale sunt metale tipice. Ele au unc aracter electropozitiv, datorita
tendintei de a ceda electroni si de a se transforma in ioni pozitivi. Aceasta tendinta este
evaluata numeric prin valoarea potentialelor lor normale, care reprezinta o masura a
caracterului reducator sau oxidant in sisteme redox.
De-a lungul seriilor de metale tranzitionale caracterul electropozitiv (metalic) scade de
la stanga la dreapta. In grupe, caracterul electropozitiv scade de sus in jos. Astfel, cuprul este
cel mai electropozitiv in comparatie cu aurul, primul aflandu-se imediat dupa hidrogen in
seria de activitate a metalelor, iar aurul la sfarsitul seriei.
Metalele tranzitionale au un caracter electropozitiv slab, iar in combinatiile lor apar in
cele mai multe stari de oxidare. Starile de oxidare tipice sunt cele pozitive, iar starile de
oxidare negative sau starea de oxidare zero, apar mai rar, numai in combinatii complexe.
STǍRI DE OXIDARE
Cea mai importanta caracteristica din punct de vedere al metalelor tranzitionale este
proprietatea lor de a functiona in mai multe stari de oxidare
Multiplicitatea starilor de oxidare observata la metalele tranzitionale este o consecinta a
faptului ca energia nucleara pentru indepartarea succesiva a electronilor este aproximativ de
acelasi ordin de marime ca si energia care se obtine din formarea unui numar mare de legaturi.
In ceea ce priveste variatia acestei proprietati de-a lungul seriilor de metale tranzitionale
se constata urmatoarea tendinta :
 primii membri ai fiecarei serii de metale tranzitionale prezinta un numar relativ mic de
stari de oxidare, pentru ca spre centrul seriei, numarul starilor de oxidare sa creasca mai
mult sau mai putin regulat, atingand un maximum, dupa care ultimii membri ai seriei sa
descreasca. In ceea ce priveste starea de oxidare maxima se constata ca pentru
elementele din prima serie de metale tranzitionale aceasta creste regulat de la trei pentru
scandiu la sapte pentru mangan, dupa care scade la doi pentru zinc. In ce-a dea doua si a
treia serie de metale tranzitionale starea de oxidare cea mai inalta (opt) este atinsa de
elementele ruteniu si osmiu, dupa cum arata si dat
 REACTIVITATE CHIMICǍ
1)REACTIA CU NEMETALELE
In conditii normale , metalele tranzitionale de tip d sunt in general putin reactive fata
de nemetale ca oxigenul, halogenii, sulful, azotul, hidrogenul etc. La temperaturi ridicate insa,
aceastea reactioneaza mai mult sau mai putin energic.
In ceea ce priveste variatia reactivitatii chimice de-a lungul unei serii, se constata ca primii
membri ai unei serii sunt in general mai reactivi, in sensul ca formeaza usor compusi stabili,
in timp ce ultimii membri sunt mai putin reactivi.
Indicatii asupra reactivitatii metalelor sunt date de pozitia ocupata de ele in seria
activitatii electrochimice :
 metalele cu caracter electropozitiv accentuat sau mediu, situate in partea stanga si
centrala a seriei, se combina cu nemetalele la diferite temperaturi ;
 metalele de la capatul din dreapta al seriei sunt foarte stabile la actiunea agentilor chimici si nu
reactioneaza direct cu nemetalele.
Deci, in cadrul unei serii de metale tranzitionale, primii membri sunt mai reactivi, adica
formeaza mai usor compusi stabili decat ultimii membri ai seriei.
Halogenii si oxigenul au caracter electronegativ accentuat si pot accepta usor electroni de tip d, astfel
incat prezinta in compusii obtinuti prin combinare stari de oxidare superioare. Sulful, mai putin
electronegativ decat halogenii si oxigenul, conduce prin reactii directe la compusi in care metalele au
numere de oxidare mai mici.

2Fe + 3Cl2 → FeCl3 Cu + Cl2 → CuCl2

3Fe + 2O2 → Fe3O4 2Cu + O2 → CuO

Fe + S →FeS 4Cu + O 2 → 2Cu O

Metalele tranzitionale formeaza cu hidrogenul, borul, azotul si carbonul compusi

interstitiali, deci compusi in care atomii mici ai nemetalelor ocupa golurile tetraedrice sau
octaedrice din reteaua metalica. In urma reactiei se formeaza hidruri, boruri, azoturi si carburi
cu caracter metalic
2)REACTIA CU ACIZI
Comportarea metalelor fata de acizi este determinata de pozitia lor in raport cu
hidrogenul in seria de activitate. Majoritatea metalelor de tip d se afla situate inaintea
hidrogenului in seria de activitate(in cazul primei serii de metale tranzitionale toate metalele
cu exceptia cuprului). Acestea se comporta ca agenti reducatori ai ionilor de hidrogen,
provocand degajarea hidrogenului din solutii de acid. Reactia nu decurge insa la fel pentru
toate metalele si cu toti acizii.
Unele metale tranzitionale reactioneaza usor cu toti acizii diluati si cu acizii concentrati
care nu au caracter oxidant (de exemplu: Fe, Co, Ni , Zn , Mn).
Fe + H2SO4dil → FeSO4 + H2↑
Zn + H2SO4dil →ZnSO+ H2↑
Fe + 2HCl → FeCl2+ H2↑
Zn + 2HCl → ZnCl2+ H2↑
In contact cu acidul azotic concentrat si cu apa regala, unele metale ca Fe, Co, Ni si Zn
sufera fenomenul de pasivare : se acopera cu un strat de oxid care protejeaza metalul fata de
atacul ulterior al acizilor.
Metalele situate in seria activitatii chimice dupa hidrogen nu-l pot dezlocui din acizi.
Ele reactioneaza numai cu acizii cu actiune oxidanta. In acest caz nu se mai degaja hidrogen,
deoarece reactiile de oxido-reducere au loc intre metal si nemetalul din acid. De exmeplu,
reactia dintre cupru si acid sulfuric concentrat la cald , are loc in 2 etape :
 Cu + H2SO4 → CuO + SO2↑ + H2O
CuO + H2SO4 → CuSO4 + H2O
Ecuatia generala a reactiei chimice dintre Cu si acidul sulfuric concentrat va fi
urmatoarea :
CuO + 2H2SO4 → CuSO4 + SO2↑ + 2H2O
Unele metale, cum ar fi Pt, Au, nu se “dizolva” decat in apa regala
Au + HNO3 + 4HCl → H[AuCl4] + NO + 2H2O

3)REACTIA CU APA
Metalele cele mai reactive, situate inaintea hidrogenului in seria activitatii
electrochimice, il pot dezlocui din apa, la temperatura ridicata, transformandu-se in hidroxizi
sau oxizi hidratati (de exemplu : Sc, Ti-curatat de stratul de oxid, Mn, Fe, Ni, Zn).
Fe + 4 H2O → Fe3O4 + 4 H2↑
Ni + H2O → NiO + H2↑
Unele metale sunt atacate de umiditatea din aer, la temperatura obisnuita. Reactiile
au loc cu viteze diferite de la un metal la altul , astfel incat efectele ei se observa in timp. In
toate cazurile fenomenul are ca urmare un proces de coroziune a metalului, cunoscut mai ales
pentru fer sub denumirea de ruginire si pentru cupru sub denumirea de coclire. Pentru
protejarea acestora se acopera suprafata metalica cu un strat de vopsea de ulei, cu email sau cu
un strat de metal rezistent la coroziune
4)REACTIA CU BAZELE
Majoriatea metalelor de tip d nu reactioneaza cu bazele.
Zincul reactioneaza lent cu solutiile de hidroxizi alcalini, dovedind un caracter amfoter.
In urma reactiei, se formeaza hidroxocomplexul anionic al metalului si se degaja hidrogen :
Zn + 2NaOH + 2 H2O → Na2[Zn(OH)4] + H2↑
5)REACTIA CU COMPUSI AI ALTOR METALE
Orice metal poate reduce ionii tuturor metalelor situate dupa el in seria activitatilor
electrochimice si poate fi redus, la randul sau, din compusi, de catre metalele care il preced in
serie .
Cu + HgO → CuO + Hg ↓
Fe + CuSO4 → FeSO4 + Cu ↓
Cu + 2AgNO3 → Cu(NO3)2 + 2Ag ↓
Conditia ca reactiile dintre un metal si o sare sau oxid al altui metal sa aibe loc este ca
metalul sa fie situat inaintea metaluluiin seria reactivitatii chimice a metalelor