James A.

Mirrlees
1936-

Eu În 1996, James Mirrlees și WILLIAM VICKREY au primit Premiul Nobel

pentru economie „pentru contribuțiile lor fundamentale la teoria economică a
stimulentelor în cadrul INFORMAȚIILOR asimetrice ”. Contribuția principală a lui
Mirrlees a fost o matematică extrem de complexă care i-a permis să rezolve o
problemă de IMPOZITARE PE care William Vickrey o pusese, dar care nu a putut să
răspundă. Mulți economiști, inclusiv Mirrlees, doresc să utilizeze sistemul fiscal
pentru a obține un grad de egalitate mai mare decât s-ar obține altfel. Aceasta
înseamnă luarea unei cantități substanțiale din venitul suplimentar al persoanelor cu
venituri ridicate, ceea ce ar implica RATE DE IMPOZITARE MARGINALE RIDICATEpe
ei. Dar când guvernul impune rate de impozitare marginale atât de ridicate pentru
persoanele cu venituri mari, reduce stimulentul celor mai productivi oameni pentru a
fi productivi. Pe scurt, există un compromis între egalitate și EFICIENȚĂ . Economiștii
au vrut de mult să-și dea seama de optim, dar până la opera lui Mirrlees nimeni nu a
fost capabil să o rezolve.
Mirrlees a început fără nicio prezumție împotriva ratelor de impozitare marginale
ridicate. Într-adevăr, el a fost consilier al Partidului Laburist din Marea Britanie, care
timp de decenii a impus cote de impozitare marginale de peste 80%. Dar Mirrlees a
constatat că rata marginală de impozitare de top ar trebui să fie de doar aproximativ
20%; și, mai mult, ar trebui să fie aproximativ același 20 la sută pentru toată
lumea. Pe scurt, lucrarea lui Mirrlees a justificat ceea ce este acum cunoscut sub
numele de „impozit fix”, mai adecvat numit „cota unică de impozitare”.

Mirrlees a scris: „Trebuie să mărturisesc că mă așteptam ca analiza riguroasă a

impozitului pe venit în mod utilitar să ofere argumente pentru rate de impozitare
ridicate. Nu a făcut-o. ” 1 Într-adevăr.

Mirrlees a dovedit, de asemenea, că rata marginală de impozitare a persoanei cu cel

mai mare venit ar trebui să fie zero. Acesta este opusul modului în care gândesc
majoritatea noneconomiștilor și majoritatea politicienilor: cotele marginale de
impozitare sunt de obicei cele mai mari pentru persoanele cu venituri mai
mari. Raționamentul lui Mirrlees este după cum urmează. Imaginați-vă că cea mai
mare rată de impozitare este, să zicem, de 40% și că persoana care câștigă cel mai
bine câștigă 500 de milioane de dolari într-un an înainte de impozitare. Dacă guvernul
ar reduce rata de impozitare marginală la zero pentru toate veniturile de peste 500 de
milioane de dolari, nu ar pierde niciun venit, deoarece nimeni nu câștiga mai mult de
500 de milioane de dolari. Dar individul care câștigă în prezent 500 de milioane de
dolari ar putea, din cauza stimulentului crescut de a câștiga, să decidă să lucreze mai
mult. Ar fi mai bine pentru că a ales voluntar să facă ceva ce nu făcea înainte și
guvernul nu ar fi mai rău.