Peru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Republica Peru
República del Perú (spaniolă)

Drapelul Perului[*] Stema Perului[*]

Deviză: Firme y feliz por la unión (spaniolă)

Fermi și fericiți pentru Uniune

Imnul național: Himno Nacional del Perú (spaniolă)

"Imnul Național din Peru"

Geografie

Suprafață  

 - totală 1.285.216 km²

Apă (%) 0,41

Cel mai înalt punct Huascarán[*] (6.768 m) 

Cel mai jos punct Q5803287[*] (-34 m) 

Cel mai mare oraș Lima

Vecini Ecuador
Columbia
Bolivia
Brazilia
Chile
Columbia Mare 

Fus orar UTC−5

Populație

Populație  

 - Recensământ 2007 28.220.764

Densitate 23 loc/km²

 - Estimare 2018 32.553.697 (locul 41)

Limbi oficiale spaniolă1

Limbi
quechua, aimara
regionale/minoritare

Etnonim Peruan

Guvernare

Sistem politic Republică prezidențială

Președinte Martín Vizcarra

Prim-ministru Walter Martos Ruiz

Legislativ Congres
Președinte Manuel Merino de
Lama

Capitala Lima

Istorie

Independență față de Spania

declarată 28 iulie 1821

recunoscută 2 mai 1866

Economie

PIB (PPC) 2017
 - Total 479,811 miliarde
$[1] (locul 38)

 - Pe cap de locuitor 12.638 $[1]

PIB (nominal) 2017

 - Total 286,510 miliarde

$[1] (locul 42)

 - Pe cap de locuitor 6.819 $[1]

Gini (2012) 45,3 ▼[2] (mediu) (locul 35)

IDU (2010) 0.737[3] (ridicat) (locul 82)

Monedă Sol ( PEN )

Coduri și identificatori

Cod CIO PER 

Cod mobil 716 

Prefix telefonic +51

ISO 3166-2 PE 

Domeniu Internet .pe

1
 Aimara, quechua și alte limbi sunt limbi oficiale la nivel regional în
Peru.

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text 
Peru

Machu Picchu

Peru (spaniolă Perú), oficial Republica Peru (spaniolă Republica del Perú), este

o țară situată în vestul Americii de Sud. La nord se învecinează
cu Ecuador și Columbia, la est cu Brazilia, la sud-est cu Bolivia, la sud are hotar
cu Chile, iar la vest se află Oceanul Pacific.
Peru este a treia mare națiune a Americii de Sud și poate fi împărțită în trei regiuni
geografice, pornind de la Vest spre Est. Prima dintre ele este coasta, o regiune de
depresiuni deșertice lungă și îngustă, a doua este regiunea muntoasă Sierra, porțiune
peruviană a Anziilor, iar ultima este reprezentată de Montana, câmpiile vaste și dealuri
estice, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon.
Peru este o țară multietnică, având o bogăție culturală și arheologică deosebită, fiind
cunoscută ca locul de baștină al Imperiului Inca. Sediul Comunității Andine și
a Comunității Sud-Americane a Națiunilor se află în capitala statului peruvian, Lima.

Cuprins

 1Etimologie

 2Istorie

o 2.1Precolumbiană

o 2.2Dominația spaniolă

o 2.3Independența

o 2.4Republica Peru

 3Geografie

o 3.1Climă

 4Economie

 5Demografie

o 5.1Zone metropolitane

 6Cultură

o 6.1Literatură

o 6.2Bucătărie

o 6.3Muzică

o 6.4Patrimoniul mondial UNESCO

 7Sport

 8Politică
  9Administrație

 10Armată

 11Referințe

o 11.1Note

o 11.2Bibliografie

 12Vezi și

 13Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul Peru provine de la numele unui conducător local Birú, care a trăit la începutul
secolului al XVI-lea, în apropierea golfului San Miguel, Panama.[4] Posesiunile sale
vizitate de exproratorii spanioli în 1522, erau limita de sud a Lumii Noi cunoscută
europenilor.[5] În consecință, teritoriile exporate de Francisco Pizarro aflate la sud
de Golful San Miguel, au fost numite Birú sau Peru.[6] Sub dominația spaniolă, țara s-a
numit viceregatul Peru cuprinzând vaste teritorii, inclusiv teritoriile altor state suverane,
Sud-Americane. După Războiul de Independență adoptând denumirea oficială
Republica Peru.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Precolumbiană[modificare | modificare sursă]
Primele dovezi ale prezenței umane în teritoriile peruviene au fost descoperite la
Pikimachay, datată aproximativ la 9000 î.Hr.. [7] Cea mai veche societate în Peru e
considerată civilizația Norte Chico, care s-a dezvoltat pe coasta Pacificului între anii
3000 și 1800 î.Hr..[8] Aceasta a fost urmată de
culturile Chavin, Paracas, Mochica, Nazca, Wari, Chimu.
În secolul al XV-lea incașii au consolidat un stat puternic, care timp de un secol s-a
dezvoltat, devenind cel mai mare imperiu din America precolumbiană.[9] Societățile
andine se bazau pe agricultură, utilizând tehnici de irigare și terasare; îmblânzirea
camelidelor (lamelor) și pescuitul erau de asemenea importante. Organizarea socială se
baza pe reciprocitate și redistribuire, neexistând dovezi despre existența pieței sau
a banilor.[10]
Dominația spaniolă[modificare | modificare sursă]
În 1532, un grup de conchistadori conduși de Francisco Pizarro l-a învins pe
împăratul Atahualpa și a stabilit dominația spaniolă. Zece ani mai târziu, Coroana
Spaniolă fondează viceregatul Peru, cu jurisdicție aproape asupra tuturor teritoriilor din
America de Sud.[11] Cucerirea spaniolă a introdus utilizarea banilor, catolicismul și limba
spaniolă. Viceregele Francisco de Toledo a reorganizat țara în 1570, principala
activitate devenind mineritul argintului, utilizând munca forțată a băștinașilor. [12] Peru
aducea profituri Coroanei Spaniole, alimentând complexa sa rețea comercială extinsă
din Europa până în Filipine.[13]
Independența[modificare | modificare sursă]

Independența proclamată de José de San Martín în 1821.

La începutul secolului al XIX-lea, continentul sudamerican era dominat de mișcările de

emancipare de sub autoritatea spaniolă. În acest context, Peru rămânea un teritoriu
loial coroanei spaniole. Deoarece elitele ezitau, proclamarea independenței nu a fost
posibilă decât după campaniile militare ale lui José de San Martín și Simón Bolívar,
[14]
 proclamare înfăptuită pe 28 iulie 1821. În primii ani ai republicii, lupta pentru putere,
între militari, a dus la o instabilitate politică. [15] În această perioadă se afirmă identitatea
națională. Uniunea cu Bolivia s-a dovedit a fi efemeră.[16] Între anii 1840 și 1860, sub
conducerea președintelui Ramón Castilla, țara cunoaște o perioadă de stabilitate,
datorită încasărilor din urma exportului de guano.[17] În 1870 odată cu diminuarea
exportului de guano, s-a accentuat și lupta pentru putere, și respectiv, a început o nouă
perioadă de instabilitate politică.[18]
Republica Peru[modificare | modificare sursă]
Peru a fost învins de Chile în Războiul Pacificului (1879-1883), a pierdut provinciile
din Provincia Arica și Tarapacá în tratatele de la Ancon și Lima. Lupte interne de după
război, au fost urmate de o perioadă de stabilitate datorită Partidului Civilista, care a
durat până la debutul regimului autoritar condus de Augusto B. Leguía. [19] Marea criză
economică a cauzat prăbușirea lui Leguía, tulburările politice au reînnoit, și a apărut
Alianța Populară American Revoluționară (APRA). [20] În următoarele trei decenii a urmat
rivalitatea organizației și o coaliție între elită și politica militară Peruviană. [21]
În 1968, Forțele Armate, condusă de generalul Juan Velasco Alvarado, a organizat o
lovitură de stat împotriva președintelui Fernando Belaunde. Noul regim a întreprins
reforme radicale menite să favorizeze dezvoltarea, dar nu a reușit să obțină un sprijin
larg.[22] În 1975, generalul Francisco Morales Bermúdez îl înlocuiește cu forța pe
Velasco, paralizând reformele și a supervizat restabilirea democrației. [23] În anii 1980,
Peru s-a confruntat cu o datorie externă considerabilă, inflație este în continuă creștere,
crește traficul de droguri și violențele politice masive. [24] Sub președinția lui Alberto
Fujimori (1990-2000), țara a început să recupereze. În 1992 guvernul lui Alberto
Fujimori a dizolvat conducerea legislativă și un an mai târziu a promulgat o nouă
constituție. Cu toate acestea, acuzații de autoritarism, corupție, și încălcările drepturilor
omului au forțat demisia după controversa alegerilor din 2000. [25] Încă de la sfârșitul
regimului Fujimori, Peru a încercat să lupte împotriva corupției în timp ce susținea o
creștere economică;[26] din 2018, președintele este Martín Vizcarra.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Vârful Alpamayode din Parcul Național Huascarán.

Peru se întinde pe o suprafață de 1.285.216 km². Se învecinează

cu Ecuador și Columbia la nord, Brazilia la est, Bolivia la sud-est, Chile la sud
și Oceanul Pacific la vest. Peru este un stat situat în America de Sud, pe coasta vestică.
Relieful este în special muntos, cu înălțimi de peste 5.000 m. Din munții Anzi izvorăște
fluviul Amazon, cel mai mare ca debit de apă din lume. În partea de sud a țării se
găsește cea mai secetoasă regiune de pe glob, Arica.
Datorită geografiei și climei sale variate, Peru are o biodiversitate ridicată, cu 21.462 de
specii de plante și animale (raportate în 2003), 5.855 dintre ele fiind endemice.
[27]
 Guvernul din Peru a stabilit mai multe zone protejate pentru conservarea lor.
Climă[modificare | modificare sursă]
Peru, spre deosebire de alte țări din zona ecuatorială, nu are o climă exclusiv tropicală;
influența munților Anzi și curentul Humboldt sunt cauza unei mari diversități climatice în
interiorul țării. Coasta înregistrează temperaturi moderate, precipitații reduse și
umiditate ridicată.[28] În munți, ploaia este frecventă în timpul verii, iar temperatura și
umiditatea se diminuează odată cu altitudinea, până la vârfurile înghețate ale Anzilor.
[29]
 Selva (jungla) este caracterizată de ploi abundente și temperaturi ridicate, cu
excepția extremității sale sudice, unde iernile sunt reci și precipitațiile, sezoniere. [30]

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Perului.
Portul Callao este principala piață de desfacere a Perului pentru exporturi

Peru este o țară în curs de dezvoltare cu o economie orientată spre piață; pentru anul
2010. venitul pe cap de locuitor este estimat de FMI la 10.593 de dolari americani,[1] cu
un scor al IDU de 0,723 (bazat pe informațiile din 2010).[31]
De-a lungul timpului, performanța economică a țării a fost legată de exporturi, care oferă
valută forte pentru finanțarea importurilor și a plăților datoriei externe. [32] Chiar dacă
exporturile au produs venituri substanțiale, creșterea autosusținută și distribuția
uniformă a veniturilor s-au dovedit evazive. [33]
Potrivit datelor publicate de către instituția elvețiană IMD, în anul 2008, Peru ocupa
poziția 35 într-un clasament mondial al competitivității. [34]
Începând cu anul 2010, economia Perului are o rată considerabilă de creștere,
remarcabilă în comparație cu alte economii din lume și comparabilă cu cea a Chinei.
[necesită  citare]
 În 2010, economia țării a crescut cu 9,84 la sută față de 2007, [35] după 10 ani
de creștere continuă, potrivit Institutului Național de Statistică și de Informare al acestei
țări, INEI.
În aprilie 2008, creșterea produsului intern brut a fost de 13,25%, cea mai mare
începând cu 1995. În mod similar, rata sărăciei a scăzut de la 49% în 2006 la 39,3%. [36]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Peru are o populație de 28.220.764 de locuitori, conform recensământului din 2007,
fiind a cincea țară din America de Sud după populație. [37] Densitatea populației este de
22 de locuitori pe km², iar rata anuală de creștere este de 1,6%. [38] 54,6% din peruvieni
trăiesc în zona de coastă, 32,0% în sierra (regiuni înalte), iar 13,4% în junglă.[39]
Populația urbană este echivalentă cu 76% din numărul total al locuitorilor, iar populația
rurală este de 24%. Cele mai mari orașe sunt situate în zona costală, printre acestea
numărându-se Piura, Chiclayo, Trujillo, Chimbote, Lima și Ica. În zonele muntoase se
găsesc orașele Arequipa, Cajamarca, Ayacucho, Huancayo și Cuzco. Nu în ultimul
rând, Iquitos este cel mai important oraș în junglă, urmat
de Pucallpa, Tarapoto și Moyobamba.
Emigrarea masivă a provincialilor către capitală, în care se concentrează o treime din
populație, a cauzat mari probleme sociale. O mare parte din populația majoritară
indigenă din Lima trăiește la limita sau sub limita subzistenței.
Peru este, alături de Bolivia și Guatemala, una din cele trei țări cu populație majoritar
indigenă. Aproximativ 45% din locuitori sunt descendenți indigeni, aparținând în special
populației quechua (40%) și aymara (5%). 37% din locuitori sunt de origine metisă, 15%
sunt de origine europeană și restul de 3% sunt de origine africană și asiatică.
Zone metropolitane