Balenă cu cocoașă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Balena cu cocoașă

Balenă cu cocoașă după efectuarea unei sărituri

Stare de conservare

Vulnerabil

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Subclasă: Eutheria

Supraordin: Laurasiatheria

Ordin: Cetacea

Subordin: Mysticeti

Familie: Balaenopteridae

Subfamilie: Megapterinae

Gen: Megaptera

Specie: Megaptera novaeangliae

Nume binomial

Megaptera novaeangliae
 Borowski, 1781

Răspândirea geografică a balenei cu cocoașă

Modifică text 

Balena cu cocoașă (Megaptera novaeangliae) este

un mamifer marin din familia Balaenopteridae (balenelor brăzdate), fiind unicul
reprezentant actual al genului Megaptera (balene cu cocoașă). Denumirea acestei
specii provine fie de la înotătoarea dorsală care amintește de un gheb, fie de la
deprinderea animalului de a-și încovoia puternic spatele în timpul înotului.

Cuprins

 1Clasificare taxonomică

 2Morfologie

 3Răspândire și migrații

 4Comportament

o 4.1Alimentație

o 4.2Structură socială

o 4.3Cântecul balenelor

o 4.4Reproducere

o 4.5Longevitate și paraziți

 5Aspecte ecologice

o 5.1Numărul populației

o 5.2Factori limitativi

o 5.3„Whale watching”
  6Referințe

 7Bibliografie

 8Fișiere audio

 9Legături externe

Clasificare taxonomică[modificare | modificare sursă]
În lucrările științifice, balena cu cocoașă a fost descrisă pentru prima oară ca „baleine
de la Nouvelle Angleteer”, în „Le Règne animal” scrisă de Mathurin Jacques
Brisson în 1756. În 1781, genul a fost descris de Georg Borowski, care a transformat
denumirea balenei în latină: Balaena novaeangliae. La începutul secolului al XIX-lea,
ihtiologul francez Lacépède a schimbat numele binomial al animalului în Balaenoptera
jubartes, și a mutat specia din familia Balaenidae în familia Balaenopteridae. În 1846,
zoologul britanic John E. Gray a clasificat balena cu cocoașă drept Megaptera
longpinna, iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele
speciei în novaeangliae.[1] Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu
cocoașă — Megaptera miocaena, datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost
descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din pliocenul târziu și pleistocen,
în America de Nord, și din pliocenul superior, în Europa.[2]
Denumirea genului Megaptera provine din cuvintele grecești μεγα- (imens) și -φτερό
(aripă), făcând referire la dimensiunile extraordinare ale înotătoarelor laterale.
Denumirea speciei se traduce ca a noii Anglii, întrucât primul exemplar a fost capturat
pe țărmul Noii Anglii.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Dimensiunile omului raportate la cele ale balenei cocoaşă

Balena cu cocoașă este un animal de dimensiuni foarte mari, cu gabaritele unui

autobuz școlar.[3] Lungimea medie a corpului unui adult variază între 13,5 m
la masculi și 14,5 m la femele (în perioada anilor 1949–1962,[4] femelele capturate în
apele antarctice și australiene aveau dimensiuni reduse față de masculii din aceleași
regiuni).[2] Cele mai impunătoare balene cu cocoașă ating lungimea de 17–18 m, dar
sunt rar întâlnite. Greutatea medie este de 30 t, iar cea maximă — 48 t. Dintre
toate balenele brăzdate, cele cu cocoașă dispun de cel mai gros strat
de grăsime raportat la dimensiunile corpului, care e totuși mai subțire decât la balena
albastră.[2] În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma
zonei uro-genitale: femelele au o proeminență emisferică cu diametrul de
aprox. 15 cm la capătul căilor genito-urinare.
Marginea neregulată a înotătoarei codale

Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate prin forma

și coloritul corpului, forma înotătoarei dorsale, dimensiunile celor pectorale, „negii” de pe
ambele buze și de pe extremitățile înotătoarelor pectorale și prin marginea neregulată a
cozii. Corpul balenei este scurt și „îndesat”, lățindu-se în partea din față și subțiindu-se
spre coadă. Capul este lat, cu buzele rotunjite în față; la unii indivizi el este doar de 3,2–
3,5 ori mai scurt decât întregul corp. Buza inferioară, masivă, iese în față cu 10–30 cm.
Abdomenul este coborât. „Brazdele” longitudinale de pe gât și abdomen sunt mari (de
2–3 ori mai late și mai adânci decât la balena brăzdată comună), dar puține la număr:
de obicei între 14 și 22.[5] Jetul de apă expulzat în expirație este difuz, uneori luând
forma literei „V”, și atinge înălțimea de 3 m.

Înotătoarea pectorală dreaptă

Înotătoarele pectorale (sau laterale) sunt foarte lungi (28,3–34,1 % din lungimea
corpului),[6] particularitate reflectată în denumirea genului — Megaptera. Marginile lor
anterioare sunt îngroșate și poartă 10 „negi”. Dimensiunile exagerate ale înotătoarelor
pectorale sunt explicate de participarea lor în locomoție[7] și în termoreglare.
[8]
 Înotătoarea dorsală este destul de scundă, atingând 30–35 cm în înălțime, în schimb
este groasă și musculoasă; se situează în jumătatea posterioară a corpului. Marginea ei
anterioară coboară lin spre corp, uneori fiind umflată, iar cea posterioară este abruptă,
de regulă în formă de seceră. Înotătoarea codală (sau, mai simplu, coada) este foarte
mare, cu marginea posterioară neregulată și zimțată situată orizontal, ca și la toate
balenele.
Coloritul balenelor cu cocoașă variază de la un individ la altul, ceea ce facilitează
identificarea lor. Spatele și părțile laterale sunt negre sau cenușii-închise, uneori cu o
nuanță de cafeniu-închis, totdeauna mai închise la culoare decât la alte balene
brăzdate. Culoarea gâtului și a abdomenului variază de la neagră sau pestriță (cu pete
albe) până la albă. Înotătoarele pectorale sunt negre, bălțate sau albe deasupra și albe
dedesubt, dar se întâlnesc indivizi cu înotătoare în întregime albe sau în întregime
negre. Culoarea părții superioare a cozii coincide cu cea a spatelui, iar a părții inferioare
— cu cea a abdomenului. Albinoșii acestei specii sunt rar întâlniți.
Pe partea superioară a capului, între marginea buzei și nas trec 3–5 rânduri de
concrescențe de piele de formă brăzdată, asemănătoare negilor. Rândul din mijloc
numără 5–8 concrescențe, iar cele laterale — între 5 și 15. Alte balene brăzdate au în
acest loc o cocoașă. Partea inferioară a capului găzduiește 20–30 concrescențe
similare. Buza inferioară are formă neregulată și diametrul de până la 30 cm.
Concrescențele reprezintă niște foliculi din care crește câte un fir de păr.
Întrucât fiecare individ are propriul colorit, ei pot fi identificați după culoarea părții
inferioare a înotătoarei codale, care devine vizibilă în timpul scufundării după un salt
deasupra apei.[9] Dimensiunile și aranjarea concrescențelor de piele prezintă și ele
diferențe individuale.
Coloana vertebrală a balenelor cu cocoașă numără 7 vertebre cervicale, 14 pectorale,
10–11 lombare și 21 codale (în total 52–53).
Fanoanele balenei cu cocoașă sunt de culoare cenușie-neagră cu franjuri cafenii, dure,
uneori fanoanele anterioare pot fi mai deschise la culoare sau chiar albe. [6] Pe fiecare
jumătate a maxilarului superior sunt aranjate între 270 și 400 fanoane cu lungimea
maximă de 1 m (de obicei nu mai mult de 80 cm). Anual, se lungesc cu 8–11 cm. Pe
cerul gurii se întind două brazde longitudinale de tipul celor de pe gât și abdomen.
Cariotipul este format din 44 cromozomi (2n).

Răspândire și migrații[modificare | modificare sursă]

Megaptera novaeangliae este o specie cosmopolită întâlnită în întreg oceanul
planetar și parțial în mările semiînchise (separate de ocean prin insule sau peninsule),
de la cele tropicale până la cele situate la latitudini mari, cu
excepția Arcticii și Antarctidei. În ciuda arealului de răspândire întins, populația
balenelor cu cocoașă este pretutindeni rarefiată. Limita nordică a arealului se află la
65° lat. N[10] (conform altor surse — 75° lat. N[2]). Odinioară, balenele pătrundeau și în
apele mărilor Mediterană și Baltică. Preferă apele de litoral și de șelf, ieșind în largul
oceanului doar în timpul migrațiilor. Balenele cu cocoașă din emisfera nordică se țin mai
aproape de țărm în timpul acestora.[10]
Grupurile de balene cu cocoașă migrează atât local — în căutarea hranei — cât și
sezonier, odată cu schimbarea anotimpurilor. Își petrec sezonul cald în zonele reci și
temperate, iar cel rece în apele subtropicale și tropicale, pentru reproducere. [2] Conform
cercetărilor, balenele cu cocoașă iernează în ape cu temperatura de 21,1–28,3°C.
[11]
 Migrația durează, de obicei, până la două luni; cea mai rapidă migrație înregistrată
vreodată a durat 39 zile — de la capătul sud-estic al Alaskăi până la Hawaii.[12] De
regulă, balenele parcurg până la 8.000 km în timpul unei migrațiuni, ceea ce le face
unele dintre mamiferele migratoare cu cea mai mare distanță parcursă în timpul
călătoriilor.
Urmărirea traseului parcurs de 7 indivizi (inclusiv o femelă cu puiul său), care au iernat
în apele de litoral ale Costa Ricăi (până la 11° lat. N), iar apoi s-au deplasat în zona
antarctică, a determinat că indivizii adunaseră 8.300 km în călătoria lor. Este interesant
faptul că în aceleași ape ale Costa Ricăi iernează populațiile de balene cu cocoașă ale
emisferei nordice, astfel încât acesta este unicul loc în care se pot întâlni populații din
ambele emisfere.[11]
An de an, migrațiile au loc într-o ordine prestabilită. La sfârșitul toamnei, primele
pornesc spre sud mamele cu pui alăptați, care se deplasează cel mai lent. După ele
pleacă balenele tinere, masculii adulți, femelele neînsărcinate și, în sfârșit, femelele
gravide. La sfârșitul iernii migrația are loc în aceeași ordine, dar în sens opus. Totuși, nu
toate balenele cu cocoașă migrează sezonier. De exemplu, în 1995, la țărmul estic al
au rămas să ierneze câteva femele.[13]
În oceanul planetar au fost definite 3 populații izolate mari și 9–10 grupuri separate de
balene cu cocoașă. Cu toate acestea, specia Megaptera novaeangliae nu a fost divizată
în subspecii.
În Atlanticul de Nord viețuiesc două grupuri:

1. vestic — migrează de la Islanda, Groenlanda de

Sud, Labrador, Newfoundland și Noua Anglie până la insulele Antile (în apele
insulelor Haiti, Puerto Rico și Antilele Mici) și
țărmul Venezuelei, Columbiei și Braziliei.
2. estic — migrează de la Marea Barents (Spitzbergen, Novaia Zemlea)
și Finmarken (Norvegia) până la insulele Capului Verde și Africa de
Vest (Gabon). Este posibil ca ambele grupuri să se întâlnească în regiunile
temperate ale Atlanticului. Uneori, ele sunt privite ca entitate unitară care
iernează în regiunea Antilelor și din care câteva intră în apele Capului Verde.[2] În
1998 a fost observat pentru prima dată un grup de balene cu cocoașă în apele
Gabonului.
În Pacificul de Nord viețuiesc grupuri care se deplasează dinspre Marea Ciukotka, golful
Alaska, insulele Aleutine, Kamceatka și Columbia Britanică de-a lungul șelfului
continental până la:

1. țărmul Californiei de Sud, golful Californiei și

litoralul Mexicului (între Sonora sudică și Jalisco)
2. arhipelagul Hawaii (între insulele Kauai și Hawaii)
3. insulele din sudul Japoniei (Mariane, Ogasawara și Ryūkyū) și Taiwan. Nu este
exclus ca aceste populații să se întâlnească în zona rece.[10][14]
Lipsa informațiilor privind balenele acestei specii de la vânătorii de balene ai secolului
al XIX-lea în apele hawaiene și lipsa unui cuvânt în hawaiană care să însemne „balenă
cu cocoașă” a dus la concluzia că balenele cu cocoașă populează aceste regiuni nu de
mult timp. O descoperire similară a fost făcută în Caraibe, care servesc cel mai
important loc de reproducere al balenelor cu cocoașă. [2]
O balenă cu cocoaşă în apropierea litoralului statului Queensland, Australia

În emisfera de sud, balenele cu cocoașă formează 5 grupuri în apele Antarctidei, care

din iunie până în decembrie viețuiesc în apropierea:

1. litoralului vestic al Americii de Sud (de la Chile până la Peru)

2. litoralului estic al Americii de Sud și în golful Bengal
3. litoralului Africii de Sud-Est și Madagascarului (în particular, strâmtoarea
Mozambic)
4. litoralului vestic al Australiei
5. litoralului Australiei de Est, Noii Zeelande, Noii Caledonii și în unele arhipelaguri
din Melanezia și Polinezia. Unii indivizi își pot schimba grupul.
Grupurile mari de balene cu cocoașă se împart în grupuri mai mici. Astfel, în grupul din
Atlanticul de Nord-Vest se evidențiază 4%ndash;5 subgrupuri, care se hrănesc în
golfurile Maine și Sf. Laurențiu, lângă Newfoundland și Labrador, în apele Groenlandei
și ale Islandei, care se amestecă deseoriîn timpul iernii. [15]
În Marea Arabiei își duce viața un grup de balene cu cocoașă sedentare.
Balenele cu cocoașă pot fi întâlnite în apele următoarelor țări și teritorii: Africa de
Sud, Angola, Antigua și Barbuda, Antilele de Sud, Antilele
Olandeze, Argentina, Australia, Bangladesh, Barbados, Benin, insulele
Bermude, Brazilia, Canada, Capul Verde, Chile, Columbia, Republica Congo, Republica
Democrată Congo, insulele Cook, Coreea de Nord și de Sud, Costa Rica, Republica
Dominicană, Ecuador, insulele
Falkland, Fiji, Franța, Grenada, Groenlanda, Guadelupa, Haiti, India, Indonezia, Irak, Isl
anda, Jamaica, Japonia, Kenya, Madagascar, Malaezia, insulele Mariane de
Nord, insulele Marshall, Martinica, Mexic, Mozambic, Norvegia, Noua Caledonie, Noua
Zeelandă, Pakistan, Panama, Peru, Polonia, Rusia, Samoa, Samoa americană, Sfânta
Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, insulele Solomon, Sri
Lanka, SUA, Svalbard, Tanzania, Tonga, Vanuatu, Venezuela, insulele Virgine.[15][16]

Comportament