Jan Matejko

Sari la navigareSari la căutare

Jan Matejko

Autoportret, 1892

Date personale

Născut 24 iunie 1838
Cracovia, Orașul liber Cracovia

Decedat 1 noiembrie 1893 (55 de ani)

Cracovia, Austro-Ungaria

Înmormântat cimitirul Rakowicki[*] 

Părinți Franciszek Ksawery Matejko[*] 

Frați și surori Franciszek Matejko[*] 

Căsătorit cu Teodora Matejko[*] 

Copii Helena Unierzyska[*] 

 Naționalitate  polonez

Cetățenie  Orașul Liber Cracovia

 Austro-Ungaria 

Etnie polonezi 

Religie catolicism[1] 

Ocupație pictor
profesor universitar[*] 

Locul desfășurării Viena[2]

activității Paris[2]
München[2] 

Activitate

Domeniu artistic Pictură, Desen

Studii Academia de Arte Frumoase Jan

Matejko, Universitatea
Jagiellonă, Academia de Arte
Frumoase din München  

Pregătire Școala de Arte Frumoase din

Cracovia

Mișcare artistică istoria picturii

Opere importante „Bufonul Stanczyk la știrea căderii

orașului Smolensk”

A influențat pe Stanisław Wyspiański

Semnătură

Modifică date / text 

Jan Alojzy Matejko (n. 24 iunie 1838, Cracovia - d. 1 noiembrie 1893, Cracovia) a fost

un pictor polonez, renumit pentru picturile sale care reprezintă personaje și scene din
istoria Poloniei.[3][4] A făcut parte din Grupul de la Munchen.
Jan Matejko s-a concentrat, în pictură, pe principalele subiecte din istoria Poloniei și pe
identificarea surselor de documentare în vederea realizării cu minuțiozitate a imaginilor
pictate. El a creat două categorii de picturi istorice. Prima categorie a fost cea
îndreptată contra magnaților polonezi a căror lipsă de patriotism a cauzat în opinia sa
căderea Poloniei. Această direcție în pictura sa a fost începută prin realizarea
picturii Stańczyk („Bufonul Stanczyk la știrea căderii orașului Smolensk”) în anul 1862.
Stanczyk, a fost un bufon la curtea regelui Sigismund I (1437 - 1548), căruia, Matejko i-
a dat alte însușiri artistice. Bufonul este reprezentat ca un simbol al conștiinței națiunii:
el stă posomorât într-un scaun aparte de celelalte elemente de mobilier pictate, el
prevăzând că evenimentele din timpul războaielor ruso - lituaniene vor avea un sfârșit
tragic. În acest grup de picturi se includ și pânzele „Predica de Piotr Skarga”
(poloneză Kazanie Skargi, 1864) și „Reytan” din 1866.

Cuprins

 1Viața și opera
 2Activitatea artistică
 3Teme istorice
 4Studenți celebrii
 5Lucrări celebre
 6Vezi și
 7Galerie imagini
 8Alte materiale
 9Referințe
 10Legături externe

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

Bătălia de la Grunwald

Jan Matejko s-a născut la 24 iunie 1938 în Orașul liber Cracovia[3], pe atunci provincie
autonomă aparținând Austriei. Tatăl său, Franciszek Ksawery Mateiko, profesor de
muzică[3], era ceh originar din Boemia, mama, Joanna Karolina Rossberg[3], provenea
dintr-o familie cu rădăcini germane. Arătând de timpuriu înclinații spre desen și pictură,
Jan este înscris în anul 1851 la Școala de Arte Frumoase din orașul natal. Profesori la
școală în acea vreme erau Wojciech Korneli Statter și Władysław Łuszkiewicz. În 1858,
primește o bursă de studii la München. Aici are ocazia să viziteze bogata colecție de
tablouri din Pinacotecă; este fascinat în special de Rubens, Van Dyck și Paul
Delaroche.[3]
După întoarcerea la Cracovia, închiriază pe strada Krupnicza un atelier atât de strâmt,
încât tablourile de dimensiuni mai mari este nevoit să le desfășoare și să le picteze pe
bucăți. În schimb este foarte ambițios. Când, în 1862, Societatea Artelor Frumoase îi
oferă 1000 de florini pentru tabloul "Kochanowski cu fiica sa Urszula moartă", cu
condiția să-și continue studiile la Viena, refuză, jignit că este tratat ca un începător. Are
dreptate, pentru că în același an va picta unul din cele mai frumoase tablouri ale
sale, "Bufonul în timpul balului, aflând știrea căderii orașului Smolensk".
Pe 22 ianuarie 1863, se declanșează o insurecție a "popoarelor polonez, lituanian și
ucrainean", chemate la luptă împotriva guvernului austro-ungar. Detașamentele
cracoviene sunt învinse. Matejko are douăzeci și șase de ani. Termină de
pictat "Predica lui Skarga" (1864), cu care repurtează un succes fără precedent. Pe 21
noiembrie 1864 se căsătorește cu Teodora Giebultowska. Câteva luni mai târziu,
călătoresc împreună la Praga, Dresda, Köln și la Paris, unde tabloul Predica lui
Skarga este prezentat în cadrul Salonului (1865), obținând medalia de aur.
Revenit la Cracovia, termină tabloul "Rejtan" (1866), care va fi cumpărat de
împăratul Franz Josef. Tabloul declanșează o serie de discuții privind trecutul istoric al
Poloniei, discuții care prevalează asupra valorii artistice. Însuși Matejko își consideră
operele ca o contribuție în polemica pe tema istoriei.
În anul 1869, după ce pictează tabloul "Uniunea de la Lublin", primește
în Franța Legiunea de Onoare. Tabloul va fi achiziționat prin contribuții publice,
devenind proprietatea orașului Cracovia.
În anul 1873, lui Matejko i se propune să preia conducerea Academiei din Praga, unde
se construiește și un Palat al Artei. La Cracovia, în schimb, guvernatorul orașului
intenționează să închidă Școala de Arte Frumoase. Deși atractivă din punct de vedere
artistic și financiar, Matejko refuză oferta primită și preferă să rămână în Cracovia.
Hotărârea lui provoacă o acțiune de protest a studenților, în urma căreia decizia de
închidere a Școlii este revocată, iar Matejko este numit directorul ei.
Din străinătate sosesc numeroase dovezi de recunoaștere, Matejko devine membru de
onoare al Academiilor din Paris, Berlin, Praga și Viena, precum și al "Academiei
Rafaelite" din Urbino. Surprinde prin neobosita lui activitate. Pictează tablouri cu scene
din istoria Poloniei, înțelegând importanța propagandei în politică. Dorește ca prin
pictura sa să promoveze problematica Poloniei în opinia publică europeană. În
anul 1878, pictează tabloul "Bătălia de la Grünwald", considerat și astăzi o capodoperă
a picturii pe teme istorice. Urmează Galeria regilor și prinților polonezi (1890-1892),
care reunește 44 de desene, înfățișându-i pe conducătorii polonezi, desene care vor
ilustra o Istorie a Poloniei scrisă de istoricul cracovian Stanislaw Smolka. În 1892,
pictează cunoscutul "Autoportret" (reprodus aici la începutul articolului).
În 1893, pleacă la Bochnia, unde trebuie să restaureze capela Sf. Kinga. La 30
octombrie, Matejko se mai străduiește încă să picteze, dar nu mai are puterea să-și
continue lucrul. În ziua următoare face o hemoragie puternică. Moare la 1
noiembrie 1893, în vârstă de 55 de ani.

Activitatea artistică[modificare | modificare sursă]

Jan Matejko în dorința sa de a promova toate domeniile de interes în domeniul istoriei,
a publicat în anul 1860 un album ilustrat „Îmbrăcăminte tradițională din Polonia”
(poloneză Ubiory w Polsce), vizând intensificarea sentimentelor patriotice ale poporului
polonez. Un exemplu în plus în acest sens stând și expoziția pe care a deschis-o în
anul 1861, ca s-a intitulat „Otrăvirea reginei Bony” (poloneză Otrucie królowej Bony). În
acești ani, Matejko credea că vocația sa era să se dedice exclusiv picturilor istorice,
astfel, el a abandonat pictura religioasă creștină. De fapt, el a creat o viziune a istoriei
poloneze pe care nu o putem nega în ciuda tuturor criticilor care au venit, ulterior, din
partea specialiștilor. Jan Matejko de multe ori a reprezentat în picturile sale personaje
care în realitate nu au participat la evenimentele pictate de el, cum au fost de
exemplu Hugo Kołłątaj și generalul Józef Wodzicki în „Bătălia de la Racławice”. Pictorul
era interesat de crearea unei sinteze istorico - filozofice și nu reprezentarea istorică a
evenimentelor. Munca pe care Matejko a exercitat-o în întreaga sa viață trebuie
apreciată nu numai artistic, ci și din perspectiva funcției sociale pe care a avut-o și încă
o mai are și astăzi. El a privit istoria ca o reprezentare a prezentului și viitorului prin
prisma trecutului. Picturile sale nu sunt ilustrații istorice, ci, mai degrabă, ele sunt o
expresie puternică a atitudinii artistului față de lume.

Teme istorice