Betleem

Sari la navigare Sari la căutare

Pagina „Bethlehem” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Bethlehem (dezambiguizare).

Pentru alte sensuri, vedeți Bethlehem (dezambiguizare).

Betleem

‫( בית לחם‬ebraică)
‫( بيت لحم‬arabă)
—  oraș și Municipalities of the State of Palestine[*]  —

Panoramă Betleemului, în fundal turlele Bisericii Naşterii Domnului

Betleem

Betleem (Israel)

Poziția geografică

Coordonate: 31°42′N 35°11′E31°42′N 35°11′E

Țară Autoritatea Națională Palestiniană

Guvernorat Betleem

Întemeiere cca. 1500 î. Hr.

Suprafață

 - Total 30 km²

Altitudine 775 m.d.m.

Populație (2007)

 - Total 25226 locuitori

Fus orar EET (+2)

 - Ora de vară (DST) EEST (+3)

Prefix telefonic 2

Localități înfrățite

 - 62 orașe înfrățite listă

Prezență online

Sit oficial
GeoNames
OpenStreetMap
Facebook Places

Modifică date / text 

Betleem (învechit Viflaim, uneori scris Bethleem sau Bethlehem; în ebraică ‫בית לחם‬, beyt
lehem, „casa pâinii”, etimologie populară; în arabă ‫بيت لحم‬, beyt lahm, „casa cărnii”, de asemenea
etimologie populară; în greacă Βηθλεὲμ, Vithleém) este un oraș din Cisiordania, situat la 10 km
sud de Ierusalim, având 25.266 de locuitori (2007). Din 1996, după Acordul de la Oslo, orașul se
află sub administrarea Autorității Palestiniene.
Orașul este un important centru religios și pentru iudei și pentru creștini. Vechiul Testament
identifică Betleemul ca orașul în care regele David s-a născut. În Noul Testament, Betleemul este
locul de naștere al lui Iisus. Orașul este locuit de una din cele mai vechi comunități de creștini
din lume, deși mărimea comunității s-a micșorat datorită emigrației.

Betleemul are o majoritate musulmană, dar este și orașul celei mai mari comunități creștine
palestiniene. Cel mai dezvoltat sector economic al orașului este turismul, ce cunoaște apogeul în
preajma sezonului Crăciunului când pelerinii creștini se îmbulzesc spre Biserica Nașterii
Domnului. Betleemul are peste 30 de hoteluri și peste 300 de magazine artizanale.[1] Mormântul
Rahelei, un important loc de pelerinaj evreiesc, este localizat la intrarea nordică a Betleemului.

Cuprins
 1 Istorie

o 1.1 Perioada canaanită

o 1.2 Perioada israelită și iudaică (biblică)

o 1.3 Antichitate clasică

o 1.4 Sub guvernare islamică și cruciată

 2 Patrimoniu mondial al umanității

 3 Vezi și

 4 Note

 5 Legături externe

Istorie
Perioada canaanită

O referință istorică a orașului apare în Scrisorile de la Amarna (c. 1400 î.e.n.) când regele
Ierusalimului cere ajutor suzeranului său, regele Egiptului, în urma atacurilor Habiru, pentru a
recâștiga "Bit-Lahmi" .[2] Se crede ca similaritatea acestui nume cu forma sa modernă arată ca
este vorba despre o așezare canaanită ce împărtașește aceeași moștenire culturală și lingvistică
semitică cu cei care au venit mai târziu.[3]

Lahmu era zeul acadian al fertilității. Venerat de către canaaniți(fenicieni) ca Lahamu, în al

treilea mileniu î.e.n. aceștia au ridicat un templu pentru venerarea zeului pe dealul cunoscut
astăzi ca Dealul Nașterii Domnului. Orașul era cunoscut ca Beit Lachama, ceea ce înseamnă
“Casa lui Lachama”.[4] William F. Albright arată că pronunția denumirii a rămas aproape identică
după 3500 de ani, dar cu înțelesuri diferite: "'Templul zeului Lakhmu' în cannanită, 'Casa Pâinii'
în ebraică și aramaică, 'Casa cărnii' în arabă".

Perioada israelită și iudaică (biblică)

Descoperiri arheologice ce confirmă Betleemul ca oraș israelit au fost făcute și în 2012 în situl
arheologic de lângă Ierusalim, numit Orașul lui David, sub forma unei bulla( sigiliu imprimat în
lut uscat) în vechea ebraică, cu inscripția “Din orașul Betleem către Rege”, indicând că era
folosit pentru a sigila transporturi de grâu, vin sau alte bunuri trimise ca taxă în secolele 8 sau 7
î.e.n.[5]

Exegeții biblici cred că Betleemul, aflat între dealurile țării Iudeei, este același cu biblicul
Efrata(Gen. 35:16, Gen. 48:7, Rut 4:11) care înseamnă fertil, conform referinței existente în
Cartea lui Mica:

„Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din
tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi,
până în zilele veșniciei.”(Mica 5:2)

Biblia îl numește de asemenea “Betleemul lui Iuda”(1 Samuel 17) , și "cetatea lui David"(Luca
2:4). Este menționat pentru prima dată în Vechiul Testament ca locul unde Rahela a murit și a
fost ingropată, "lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem"(Gen 35:19 și 48:7). Mormântul
Rahelei, locația tradițională, se află la intrarea în Betleem. Conform Cărții lui Rut valea dinspre
est este locul unde Rut cea moabită, venită în oraș cu Naomi a strâns spice de pe câmpul de orz.
Este casa lui Iesei(1 Samuel 16:1), tatăl regelui David al Israelului, și locul ungerii lui David de
către profetul Samuel(1 Samuel 16:4-13). Este fântâna Betleemului locul de unde cei trei
războinici i-au adus apa lui David când acesta se ascundea în peștera Adulam(2 Samuel 23:13-
17).

În secolul IV Pelerinul din Bordeaux pretinde că mormintele lui David, Ezechiel, Asaf, Iov,
Ieseu și Solomon se află lângă Betleem.[6] Aceasta pretenție nu poate fi confirmată.

Antichitate clasică

Între 132 și 135 orașul a fost reocupat de romani după capturarea acestuia de către evrei în urma
revoltei lui Bar Kokhba. Locuitorii evrei au fost expulzați prin ordinul militar al lui Hadrian.[7]
Romanii au construit un altar dedicat zeului grec Adonis pe locul Nașterii lui Iisus.[8] O biserică a
fost ridicată în 326 când Elena, mama primul împărat bizantin, Constantin, a vizitat Betleemul.[9]

În timpul revoltei samaritene din 529 Betleemul a fost devastat iar zidurile orașului și biserica
Nașterii au fost distruse, dar au fost reconstruite de către Împăratul Iustinian I. În 614 Imperiul
Persan Sasanid a susținut evreii rebeli, a invadat Palestina Prima și a capturat Betleemul. O
legendă ce se regăsește în surse mai târzii susține că biserica nu a fost distrusă din cauza
picturilor în mozaic ce înfățisau magii persani veniți cu daruri la Nașterea Domnului.[9]
Sub guvernare islamică și cruciată

În 637, la scurt timp după ce Ierusalimul a fost capturat de către armatele musulmane, 'Umar ibn
al-Khattāb', al doilea Calif, a promis că Biserica Nașterii Domnului va fi protejată pentru a fi
folosită de creștini.[9] O moschee dedicată lui Umar(Moschea lui Umar) a fost ridicată chiar lângă
biserică, pe locul unde se consideră că Umar s-a rugat.[10] Betleemul a ajuns apoi sub controlul
califatelor islamice ale umaiazilor în sec 8 și apoi ale abasizilor în sec 9. S-a păstrat o însemnare
a unui geograf persan despre o biserică foarte bine prezervată și foarte venerată ce există în oraș.
În 985 geograful arab Al-Muqaddas vizitând Betleemul s-a referit la biserica cu urmatoarele
cuvinte: “Biserica lui Constantin nu are asemănare în zonă.”[11] În 1009 în timpul domniei celui
de al șaselea Calif Fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Nașterii a primit ordin să fie
demolată, dar a fost cruțată de musulmanii locali, deoarece foloseau ei înșiși ca loc de venerare o
parte a acesteia.[12]