Căsuta din Povesti

In această vară am fost, impreună cu verisoara mea, Alex, la bunici. Ei locuiesc intr-o zonă foarte
frumoasă, plina de verdeată, langa o padure.
Intr-una din zile, ne-am pus in rucsac cateva pachețele si am plecat intr-o drumetie, prin padure.
Totul era minunat, printre frunzele copacilor, pe ici pe colo, razele soarelui reuseau sa patrunda si sa ne
lumineze calea. Păsarele de toate culorile cantau doar pentru noi. Din tufisuri săreau, bucurosi sa ne
primească, iepurasi si câteva căprioare.
Tot mergând, încet prin padure, deodată, in fata noastră , intr-o poienita plina de flori
multicolore, foarte parfumate, am zarit o casuta parca desprinsa din povesti. Era o casuta mica, cu
acoperis de paie, ferestre mari, albe, si o usa din lemn sculptat, tot alba, care te indemnă sa o deschizi.
- Ce zici, ma intrabă verisoara mea, intrăm?
- Desigur! spun eu
Ne apropiem, incet, de casută, batem la usă, insă, niciun răspuns. Mai incercăm inca o data si,
din interior se aude o voce calda, de femeie in varsta, care ne roagă să intrăm.
- Intrati, dar cu grigă, usa nu este foarte inalta, trebuie să vă aplecati un pic.
Intram, ne uităm de jur-imprejur si vedem o masută cu 2 scaunele, un cuptor care
mirosea a placintă cu mere si scortisoara, 2 farfurii pe masa. Din nou, vocea caldă ne spune:
- Luati placinta din cuptor si mancati! Probabil ca sunteți infometate după drum.
Ne-am mirat pentru ca nu era nimeni, si totusi , infometate, ne-am asezat si am mancat. Dupa
ce am terminat se auzi din nou aceeași voce:
- Nu va speriati, eu, cea care vă vorbeste, sunt chiar căsuta, asteptam demult ca cineva sa
imi calce pragul pentru a-l purta către tărâmuri fantastice. Vreți să mergem intr-o călatorie?
Noi, un pic speriate dar si curioase, am cazut de acord să mergem, i-am spus căsutei ca ne-am
dori sa cunoastem si alte ținuturi.
Ca prin magie, căsuta se desprinse usor de pămant si se ridica, incet, parca zbura, desi nu avea
aripi.
Ne-am asezat curioase pe un divan, langa geam. Priveliștea ce se deschidea catre noi era
magnifica. Ne uitam in jos si, totul era magic: copaci vorbitori, isi intindeau ramurile catre noi,
viețuitoare de tot felul, colorate si pline de viata se jucau, dar, cel mai tare ne a-u impresionat niste
fluturi, cu corp omenesc, foarte mici, care purtau in firavele lor manute, cate o bagheta magica, aratau
ca niste zâne din poveste. Una dintre ele, a venit pâna la geamul nostru, a atins cu bagheta in geam si
totul, afara, s-a transformat intr-un tinut alb,Ningea, ningea cu fulgi atat de mari de parca erau stele. Ne-
am uiat in jos, din tufisurile de un alb imaculat, se vedeau ursuleti si vulpi polari. Am zarit si o familie de
pinguini imbracăti cu hăinute colorate si cu niște căciulite foarte mici pe cap.
Nu ne puteam opri din mirare…
-Va place? intrabă casuta.
- Este minunat! am raspuns noi intr-un glas.
- Ma bucur enorm ca v-am putut face o asemenea bucurie, dar trebuie sa ne intoarcem, nu vrem
ca bunicii vostri sa se ingrijoreze.
Ne-am intors, in aceeasi poienita din care am plecat, ne-am luat la revedere de la Căsuta din
Povesti, asa am denumit-o noi, pentru ca ne-am purtat intr-o lume magica, si am plecat, fericite spre
casa bunicilor, cu promisiunea ca vom reveni cat mai curand. Casuta, ne-a promis că data viitoare vom
merge pe Tărâmul Zânelor si vom trece si prin Ținutul Personajelor din Povesti.
De-abia asteptam urmatoarea vacanta!