Ursul si ariciul

In adancul padurii, langa poienita plina de lumina si pasari vesele, ursul statea
ghemuit langa un copac imens si plangea de rasuna padurea.Ariciul, mai timid, se
apropie incetisor de urs si il intreaba temator:
- Ursule, de ce plangi? Ce s-a intamplat?
Ursu, nu raspunde nimic. Ariciul, curios din fire, se apropie si mai mult de urs si incearca
sa-si dea seama ce s-a intamplat cu bietul urs. Langa copac, erau imprastiate o gramada
de mere, iar laba ursului era tare umflata. Printer lacrimi si suspine, ursul reuseste sa-si
spuna patania:
- M-am urcat in marul de la marginea padurii, pentru ca m-a rugat ursoaica
sa-I aduc cateva mere pentru placinta, am cules si am plecat vessel spre casa, dar, din
neatentie, m-am impiedicat de o buturuga, am cazut si cred ca mi-am rupt laba pentru
ca ma doare foarte tare. Nici vorba sa mai pot cara merele pana acasa!
- Of, ursule, imi pare tare rau sa aud asta, dar cred ca te pot ajuta, o sa infig
merele in tepii mei si o sa tea jut sa le duci ursoaicei!
Zis si facut, au infipt merele in spatele ariciului si au plecat spre casa ursului.
Ursoaica, facea ture in fata casei, fiind foarte ingrijorata ca nu va putea face
placinta la timp.Ajunsi acasa, ursul si ariciul, povestesc cele intamplate iar
ursoaica, drept rasplata pentru ajutorul ariciului, il invita la o masa copioasa.

Din acea zi, ursul si ariciul au ramas prieteni de nedespartit.