Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
Distrează-te inteligent !
http://www.anidescoala.ro
Ariciul mergea spre casa. Pe drum, l-a ajuns din urma Iepurele, şi au pornit împreună. În doi
drumul este de doua ori mai scurt. Pâna acasa drumul fiind lung merg şi discută. Deodată,
de-a curmezişul drumului, un beţişor. Luat cu vorba, Iepurele nu-l văzuse şi se împiedică de
el, mai să cadă.
- Ah, tu!... - s-a suparat Iepurele şi a lovit beţişorul cu piciorul, aruncandu-l cât colo.
Dar Ariciul a ridicat beţişorul, l-a pus pe umăr şi a alergat să-l ajunga din urmă pe Iepure.
Văzând la Arici beţişorul, iepurele s-a mirat:
- Ăsta nu-i un beţişor oarecare - a explicat Ariciul. Este un beţişor - năzdrăvan.
Iepurele n-a zis nimic, doar a forăit înciudat. Au mers mai departe pâna ce au ajuns la un
râuleţ. Dintr-un salt Iepurele a sărit pe malul celălalt şi a început să strige:
- Hei, Cap - Ţepos, aruncă beţişorul, n-ai cum să ajungi cu el aici!
Ariciul n-a zis nimic, s-a dat puţin înapoi, şi-a luat avânt, a înfipt beţişorul în mijlocul
râuleţului şi dintr-un salt - iată-l pe celalalt mal, alături de Iepure, ca şi cum nimic nu s-ar fi
întâmplat. De mirare, Iepurele a rămas cu gura căscată:
- Bravo ţie, deci ştii să sari!
- Eu nu ştiu nicidecum să sar - a spus Ariciul, - m-a ajutat beţişorul cel nazdravan - peste
toate - săritor.
Au pornit mai departe. N-au mers mult şi s-au trezit la o mlaştină. Iepurele sare din muşuroi
în muşuroi. Ariciul merge în spate şi cu beţişorul încearcă tot drumul.
- Hei, Cap - Ţepos, ce te tot târăşti acolo? Probabil, beţisorul tău...
Dar n-a apucat Iepurele să termine ce-avea de spus, că a alunecat de pe un muşuroi şi s-a
dus în smârc, pană la urechi. Acum- acum va începe să-nghită apă şi se va îneca.
Ariciul s-a căţărat pe muşuroi, cât mai aproape de Iepure, şi-i strigă:
- Ţine-te de beţişor! Cât poti de tare!
Iepurele s-a prins de beţişor. Ariciul s-a încordat din toate puterile şi l-a tras din mlaştină pe
prietenul său. Când au ajuns pe loc uscat, Iepurele îi zice ariciului:
- Iti mulţumesc, Ariciule, că m-ai salvat!
- Asta-i bună! Nu eu, ci beţişorul cel năzdrăvan - din necaz bun salvator.
Au mers mai departe şi, chiar la marginea unei păduri mari, întunecate, au vazut jos, pe
pămant, un Puişor. Căzuse din cuib si ţipa jalnic, iar părinţii săi se roteau în zbor, pe
deasupra lui, neştiind ce să facă.
- Ajutor, ajutor! - ciripeau ei.
Cuibul era foarte sus - greu să ajungi la el. nici Ariciul, nici Iepurele nu ştiau să se caţăre în
copac. Dar o mâna de ajutor trbuie să dea. S-a gândit Ariciul din nou cu folos.
1/2
AniDeȘcoală.ro
Distrează-te inteligent !
http://www.anidescoala.ro
Iepurele a facut precum i s-a spus. Ariciul a aşezat Puisorul pe capătul beţişorului, s-a urcat
pe umerii Iepurelui, a ridicat cât a putut beţişorul, ajungand chiar aproape de cuib. Puişorul a
mai ciripit o dată şi a sărit drept în cuib.Ce s-au mai bucurat tatăl şi mama lui! Zburau în
jurul Iepurelui şi Ariciului ciripind:
- Mulţumim, mulţumim, mulţumim!
Iepurele îi spuse Ariciului:
- Bravo, Ariciule! Bine gândit!
-Asta-i bună! Nu eu, ci beţişorul cel năzdrăvan - în sus - ridicător.
Au intrat în pădure . Cu cât înaintează, cu atât pădurea este mai deasă, mai întunecoasă.
Iepuraşului i se face frică. Dar Ariciul nu se lasă: merge înainte şi cu beţişorul dă crengile la o
parte.Dar deodată, de după un copac, le sare în faţă un lup, le închide calea şi mârâie:
- Stai!
Iepurele şi Ariciul s-au oprit.Lupul îşi linge botul, clănţăne din dinţi şi zice:
- Cu tine, Ariciule, n-am nici o treabă, esti ţepos, dar pe tine, Urecheatule, am sa te înfulec cu
blană cu tot!
Iepuraşul a început să tremure de frică, s-a facut alb ca varul şi nu se mai putea clinti din loc,
de parca picioarele i-ar fi înfipte în pământ. A închis ochii - acum o să-l înfulece lupul. Numai
Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdrăvan beţişorul şi din toate puterile l-a lovit pe lup
pe spinare.
Lupul a urlat de durere, a făcut un salt înapoi, şi, pe-aci ţi-e drumul...Fugea de-i sfârâiau
călcâiele, fără să se uite în urma sa.
Aşa l-a dus Ariciul pe Iepure până acasă, unde de multă vreme îl aşteptau Iepuroaica şi
Iepuraşii...Se bucură cu toţii de revedere, iar Iepurele îi spune Ariciului:
- Ehei, daca n-ar fi fost beţişorul tău fermecat, n-aş fi ajuns să-mi mai văd casa. Râde Ariciul
şi îi răspunde:
- Îţi dăruiesc ţie acest beşişor, poate ţi-o mai fi de folos.
Iepurele însa s-a împotrivit:
- Dar ce-o să faci tu fără beţişorul ăsta fermecat?
- Nicio grijă - a răspuns Ariciul, oricând se poate găsi un beţişor, dar nazdravania lui - şi a
facut semn spre frunte - dar nazdravania lui uite unde este!
Acum Iepurele a înteles totul:
- Adevărat ai grăit: important nu este beţişorul, ci mintea luminată şi sufletul bun!
2/2