U1.

Determinarea perimetrului de consolidare şi alegerea metodei

de consolidare
Cuprins
U1.1. Introducere ............................................................................................................ 5
U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare ............................................................................. 5
U1.3. Definiţii şi delimitări privind grupurile de societăţi .............................................. 6
U1.4. Probleme implicate de procentajul de control, de procentajul de interes şi
procentajul de integrare .................................................................................................. 8
U1.5. Excluderea şi neexcluderea din perimetrul de consolidare ................................. 11
U1.6. Datele de intrare şi de ieşire în/din perimetrul de consolidare ............................ 11
U1.7. Rezumat .............................................................................................................. 14
U1.8. Test de evaluare a cunoştinţelor .......................................................................... 14
U1.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................... 15

U1.1. Introducere
Scopul situaţiilor financiare consolidate este de a oferi o imagine fidelă asupra
patrimoniului societăţii şi să furnizeze o informare despre poziţia financiară,
performanţele şi fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi, informare care să fie
utilă pentru utilizatori, în luarea deciziilor lor economice.
Situaţiile financiare consolidate au scopuri similare cu situaţiile financiare
individuale, numai că acestea trebuie să ofere o reprezentare financiară structurată
referitoare la poziţia financiară şi tranzacţiile realizate de grup.

U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a sudenţilor
în privinţa determinării perimetrului de consolidare precum şi alegerea metodei
potrivite de consolidare .
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 înţeleagă importanţa şi roluldeterminării perimetruuli de consolidare precum şi a
metodelor de consolidare ;
 înţeleagă rolul şi importanţa unor entităţi de grup si a socităţii mamă;
 Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore

U1.3. Definiţii şi delimitări privind grupurile de societăţi

Perimetrul de consolidare reprezintă frontiera care delimitează subansamblurile ce au
între ele legături destul de strânse, de o manieră încât consolidarea situaţiilor financiare să
aibă un sens. Traseul perimetrului de consolidare cere reflecţie şi alegere deoarece legăturile ce
pot exista între mai multe societăţi sunt diverse şi inegal de puternice. în felul acesta, ansamblul
societăţilor legate formează uneori o nebuloasă. În principiu, perimetrul înconjoară toate
societăţile asupra cărora întreprinderea consolidantă exercită un control exclusiv (filiale), un
control conjunctiv sau concomitent (societăţi comune de interes, numite şi asocieri în participaţie)
sau, în sfârşit, o influenţă notabilă (întreprinderi asociate). Perimetrul este modificat de operaţiunile
de fuziune prin reunire sau absorbţie şi de aportul parţial de active.
Folosind o formulă mai simplă, putem considera că perimetrul de consolidare este
constituit din liderul de grup (societatea-mamă) şi societăţile consolidate, respectiv
societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită control exclusiv, control conjunctiv
(concomitent) sau influenţă notabilă. Altfel spus, a defini perimetrul de consolidare
înseamnă a stabili ce societăţi vor fi reţinute în ansamblul consolidat. Pentru a şti dacă o
întreprindere face parte dintr-un grup şi dacă se impune a fi consolidată, trebuie să se
determine gradul de influenţă pe care îl exercită societatea-mamă asupra acestei entităţi.

Descrieţi pe scurt cum poate fi recunoscută o întreprindere consolidată.

Un grup reprezintă ansamblul constituit din întreprinderea-mamă şi filialele sale.

Grupul formează o entitate economică. El nu are personalitate juridică. O societate-mamă este
o întreprindere care are una sau mai multe filiale. O filială este o întreprindere controlată de o
altă întreprindere, numită de noi anterior societate-mamă.
O societate mamă este întreprinderea care are una sau mai multe filiale. În principiu,
o societate mamă posedă mai mult de 50% din capitalul sociatăţii-filială, capital în care nu
sunt cuprinse acţiunile cu dividend prioritar fără drept de vot. Ea, deţine astfel majoritatea
absolută în adunăriile generale ordinare (AGO) şi în organele de conducere ale filialei, cu mai
mult de două treimi din capital, societatea mamă are majoritatea calificată în adunăriile
generale extraordinare.
O filială este întreprinderea controlată de o altă întreprindere, numită anterior
societatea mamă. Poate exista şi situaţia unei filiale comune a două societăţi-mamă precum şi
cea privind o filială necotată a unei societăţi mamă cotate la bursă.
Controlul: Termenul de control poate fi luat în sensul lui francez şi atunci este
echivalent cu cel de verificare sau, în sensul britanic, de putere (stăpânire). În referenţialul
contabil internaţional şi în limbajul de consolidare, controlul este dat de puterea de a conduce
politicile privind exploatarea şi finanţarea unei întreprinderi, astfel încât să se obţină avantaje
din activităţile sale.
Controlul poate fi consecinţa relaţiei de proprietate (nu neapărat). Trebuie să se facă
distincţie între control şi interes (sau participaţie), care reprezintă deţinerea unei părţi din
capitalul unei societăţi.
În materie de consolidare, controlul poate îmbrăca forma controlului exclusiv şi a
controlului conjunctiv. La rândul lui, controlul exclusiv se poate realiza ca un control de drept
sau un control de fapt.
Conform referenţialului internaţional, controlul conjunctiv (concomitent) reprezintă
împărţirea, printr-un acord contractual, a controlului asupra unei activităţi economice sau
asupra unei societăţi, între un număr redus de acţionari, care o controlează în comun, dar
niciunul nu poate să ia decizii fără acordul celorlalţi.
Influenţa notabilă, în înţelesul internaţional, este puterea de a participa la deciziile referitoare
la politicile financiare şi de exploatare ale unei întreprinderi, fără ca totuşi să se exercite un
control asupra acestor decizii.
Exempl

SI S2

50% 50%

S3
S1 şi S2 deţin, fiecare, 50%din drepturile de vot ale lui S3;
S1 şi S2 poartă numele de societăţi controlante;
S3 este societate controlantă conjuctiv

U1.4. Probleme implicate de procentajul de control, de procentajul de interes şi

procentajul de integrare
Procentajul de control al societăţii mamă într-o filială este dat de numărul drepturilor
de vot de care dispune societatea-mamă în adunarea generală a filialei.
În cadrul societăţii pe acţiuni, titlurile (acţiunile) indiferent că sunt eliberate sau nu, au
în principiu un drept de vot dar există şi:
acţiuni cu divident prioritar (acţiuni preferenţiale), fără drept de vot;
acţiuni cu drept de vot multiplu;
acţiuni cu drept de vot funcţionat.
Procentajul total de control asupra unei societăţi poate să fie sub 100%, de 100% sau mai
mare de 100% .
Pentru determinarea procentajului de control general se cumulează procentajele de
control ale tuturor societăţilor grupului, care posedă titluri ale societăţii controlate.
Procentajul de control permite să se determine metoda de consolidare de aplicat. În
viziunea internaţională, sunt utilizate următoarele metode de consolidare:
1. în cazul controlului exclusiv: metoda integrării globale;
2. în cazul controlului conjunctiv: metoda integrării proporţionale, ca prelucrare de bază
(de referinţă), sau metoda punerii în echivalenţă, ca prelucrare alternativă (cealaltă
prelucrare autorizată);
3. în cazul influenţei notabile: metoda punerii în echivalenţă.
Procentajul de interes exprimă partea din capital deţinută de societatea-mamă, direct
sau indirect, în fiecare societate consolidată. Este o noţiune financiară care serveşte
calculului părţii societăţii mamă în capitalul şi rezultatul fiecărui societăţi din ansamblul
consolidat.
Principiu de calcul
Pentru determinarea procentajului de control se adaugă procentajul de control
deţinut în mod direct de întreprinderea consolidată şi procentajele de control deţinute de toate
întreprinderile pe care întreprinderea consolidată le consolidează de manieră exclusivă. În
schimb, procentajele de control deţinute de întreprinderile controlate în mod conjuctiv sau
aflat sub influenţă notabilă nu trebuie să fie reţinute.
 În vederea determinării procentajului de interes pentru fiecare legătură dintre
societăţile aflate în diferite raporturi de participaţie, se multiplică procentajele de destinaţie
(capital deţinut) ale fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se adună procentajele rezultate
din diferitele înmulţiri, pentru fiecare lanţ a filialei.

Să ne reamintim...
 Procentajul de control al societăţii mamă este dat de numărul drepturilor de vot de
care dispune societatea mamă in adunarea generală a filialei.
 Procentajul de interes reprezintă partea de capital deţinută de societatea mamă
direct sai indirect în fiecare societate consolidată.

Participaţiile constituie drepturile în capitalul altor întreprinderi, materializate sau nu

în titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu acestea, sunt destinate să contribuie la
activitatea societăţii deţinătoare. În practică, sunt întâlnite participaţii directe, indirecte,
reciproce şi încrucişate. În notele explicative, trebuie să fie prezentat un tablou al filialelor şi
participaţiilor.
În cazul participaţiei directe:
 procentajul de control este egal cu procentajul drepturilor de vot ale societăţii mamă
într-o filială a sa;
 procentajul de interes este egal cu partea de capital deţinut de societatea mamă într-o
filială a sa.
În cazul participaţiei indirecte:
a) printr-un lanţ unic:
procentajul de control este determinat palier după paliar, lanţul este considerat rupt,
când o intreprindere este controlată conjuctiv sau este plasată sub o influenţă notabilă;
procentajul de interes se determină prin înmulţirea procentajelor de deţinere ale
societăţiilor care furnizează lanţul;
 Exemple

M
90%

F1

70%

F2

 societatea mamă M deţine 90% din societatea F1, care deţine la rândul său 70%
din societatea F2;
 societatea F1 este filială a societăţii mamă M;
 societatea F2este subfilială a societăţii mamă M.
În acest caz, se constată că:
 societatea mamă Mcontrolează filiala F1, pentru 90%;
 filiala F1controlează filiala F2, pentru 70%;
 societatea mamă Mcontrolează subfiliala F2 pentru acelaşi procent ca şi filiala F1,
adică pentru 70%
procentajul de interes al societăţii mamă M:
 în filiala F1:90%
 în subfiliala F2: 90% x 70% = 63%.
b) Prin mai multe lanţuri;
 procentajul de control se determină prin adunarea procentajelor control deţinute
direct şi indirect pentru fiecare dintre societăţiile care precepe filiala în lanţuri;
trebuie acordată atenţie rupturilor de control,
 procentajul de interes pentru fiecare lanţ al filiaţiei, se înmulţeşte procentajele de
deţinere (capital deţinut) al fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se adună
procentajele rezultatele, pentru fiecare lanţ al filiaţiei.
Pentru a cunoaşte procentajul valorilor de consolidat, se procedează la determinarea
procentajelor de integrare. Un atare procentaj depinde de metoda reţinută în consolidare.
 Dacă o întreprindere este consolidată prin metoda integrării globale, procentajul de
integrare este egal cu 100%. În caz contrar, se convine să se ţină cont de:
 procentajul de integrare aferent în mod direct întreprinderii de consolidat;
 procentajul de deţinere directă a întreprinderii care, la rândul ei, deţine direct
întreprinderea consolidată.
Pentru societăţile puse în echivalenţă, procentajul de integrare poate să fie numit
„fracţiune pusă în echivalenţă”.

U1.5. Excuderea şi neexcluderea din perimetrul de consolidare

Ideile prezentate în cele ce urmează sunt relative la excluderea sau nu din perimetrul
de consolidare, operaţii care vizează reglementările şi uzanţele internaţionale.
Dacă ne referim numai la referenţialul internaţional, prin litera standardului IAS 27
Situaţii financiare consolidate şi individuale, putem afirma că acesta prezintă, în sinteză, un
caz de excludere din perimetrul de consolidare. Aşadar, nu trebuie să fie consolidate
societăţile care sunt controlate numai temporar, deoarece participaţiile respective au fost
achiziţionate şi sunt deţinute cu singurul scop de a fi vândute, în următoarele 12 luni.
Unele filiale exercită activităţi diferite de cele ale altor întreprinderi din grup. Se
încadrează aici, în special, băncile şi societăţile financiare. Până la o dată recentă, astfel de
filiale erau excluse din perimetrul de consolidare, invocându-se, cu predilecţie, nevoia de
fidelitate a imaginii situaţiilor financiare consolidate. De câţiva ani, IASC/IASB nu mai
admite un atare motiv de excludere. În pus standardul IAS 14 Informarea sectoreală sau pe
segmente pledează pentru consolidarea acestor filiale şi furnizarea unor informaţii
complementare referitoare la activităţile lor.

U1.6. Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiar - contabile

a) Data de intrare
Data primei consolidări corespunde datei la care întreprinderea consolidantă trebuie să
integreze în situaţiile sale financiare rezultatul întreprinderii-filială, activele şi datoriile
identificabile achiziţionate şi diferenţa de achiziţie pozitivă sau negativă.
Intrarea unei întreprinderi în perimetrul de consolidare este efectivă:
 fie la data achiziţiei titlurilor de către întreprinderea consolidantă,
 fie la data preluării controlului sau a influenţei notabile, dacă achiziţia a avut loc în
mai multe tranşe,
 fie la data prevăzută prin contract, dacă acesta prevede transferul controlului la o dată
 diferită de cea la care a avut loc transferul titlurilor.
Faptul că un contract comportă o clauză de retroactivitate nu este suficient pentru a
considera transferul controlului la o dată diferită de cea referitoare la transferul titlurilor.
În mod normal, data de intrare este data preluării controlului. Se presupune că ea
coincide cu data transferului de titluri. Pentru a putea elimina această prezumţie, este necesar
ca transferul controlului să fie prevăzut, din punct de vedere contractual, la o dată diferită de
cea referitoare la transferul titlurilor.
b) Data de ieşire
O întreprindere iese din perimetrul de consolidare la data pierderii controlului sau
influenţei notabile.
În caz de cesiune, transferul controlului sau al influenţei notabile este, în general,
concomitent cu transferul drepturilor de vot aferente titlurilor. Astfel, chiar dacă acordurile de
cesiune ale unei întreprinderi integrate au intervenit la data închiderii unui exerciţiu,
întreprinderea care cedează titlurile continuă să consolideze entitatea în cauză deoarece ea
deţine în continuare controlul. Totuşi, întreprinderea controlată poate să fie exclusă din
perimetrul de consolidare în cazuri excepţionale, în care transferul controlului este efectuat
înaintea transferului titlurilor, ca urmare a unui contract între părţile care intervin înaintea
datei de închidere a conturilor. în astfel de cazuri, întreprinderea vânzătoare trebuie să poată
justifica, prin elemente de fapt, că pierderea controlului este efectivă înaintea transferului
drepturilor de vot.
Cesiunea temporară, fără pierdere de control, a titlurilor întreprinderilor consolidate,
urmată de răscumpărarea lor într-un interval scurt de timp, nu trebuie să aibă consecinţe
asupra întocmirii conturilor consolidate la închiderea exerciţiului.
Data închiderii conturilor
În conformitate cu referenţialul internaţional, data închiderii conturilor consolidate
trebuie să coincidă cu data de închidere a conturilor individuale ale întreprinderii
consolidante. Atunci când data de închidere a conturilor unei întreprinderi incluse în
perimetrul de consolidare este posterioară datei de închidere a conturilor consolidate, fără a
depăşi însă trei luni, conturile sale individuale pot să fie reţinute, după luarea în calcul a
impactului operaţiilor semnificative intervenite între cele două date de închidere.
 Exemple

Societatea M deţine un procentaj de control de 80% în societatea F. Data de închidere

a conturilor individuale ale societăţii M este 31.12.N.
Cazul 1: Data de închidere a conturilor individuale ale societăţii F este 30.11.N.
Situaţiile financiare consolidate sunt întocmite plecând fie de la conturile individuale
ale filialei F, la 30.11.N, fie de la conturile intermediare ale intităţii F, întocmite la 31.12.N.
Cazul 2: Data de închidere a conturilor individuale ale societăţii F este 30.06.N.
Situaţiile financiare consolidate sunt întocmite plecănd de la costurile intermediare ale
filialei F, întocmite la 31.12.N.
Cazul 3: Data de închidere a conturilor individuale ale sociatăţii F este 28.02.N+1.
Situaţiile financiare sunt întocmite plecând de la conturile individuale ale filialei F,
retratate cu operaţiile semnificative intervenite între 31.12.N şi 28.02.N+1.
Cazul 4: Data de închidere a conturilor individuale ale societăţii F este 31.05.N+1.
Situaţiile financiare sunt întocmite obligatoriu plecând de la conturi intermediare ale
filialei F, întocmite la 31.12.N.

Să ne reamintim...
Data primei consolidări corespunde datei la care întreprinderea consolidantă trebuie
să integreze în situaţiile sale financiare rezultatul întreprinderii-filială, activele şi
datoriile identificabile achiziţionate şi diferenţa de achiziţie pozitivă sau negativă.
Data primei consolidări corespunde datei la care întreprinderea consolidantă trebuie
să integreze în situaţiile sale financiare rezultatul întreprinderii-filială, activele şi
datoriile identificabile achiziţionate şi diferenţa de achiziţie pozitivă sau negativă.
 U1.7. Rezumat
Perimetrul de consolidare reprezintă frontiera care delimitează suban-samblurile
ce au între ele legături destul de strânse, de o manieră încât consolidarea
situaţiilor financiare să aibă un sens. Un grup reprezintă ansamblul constituit din
întreprinderea-mamă şi filialele sale. Grupul formează o entitate economică. El
nu are personalitate juridică. O societate-mamă este o întreprindere care are una
sau mai multe filiale. O filială este o întreprindere controlată de o altă
întreprindere, numită de noi anterior societate-mamă. Procentajul de interes
exprimă partea din capital deţinută de societatea-mamă, direct sau indirect, în
fiecare societate consolidată. Este o noţiune financiară, care serveşte calculului
părţii societăţii-mamă în capitalul şi rezultatul fiecărei societăţi din ansamblul
consolidat.Data primei consolidări corespunde datei la care întreprinderea
consolidantă trebuie să integreze în situaţiile sale financiare rezultatul
întreprinderii-filială, activele şi datoriile identificabile achiziţionate şi diferenţa
de achiziţie pozitivă sau negativă. Întreprindere iese din perimetrul de
consolidare la data pierderii controlului sau influenţei notabile.

U1.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Care din următoarele metode de consolidare sunt utilizate în viziunea internaţională:

a) metoda integrării globale c)metoda integrării proporţionale

b) metoda punerii în echivalenţă d) toate cele trei metode

2. Intrarea unei întreprinderi în perimetrul de consolidare se poate realiza:

a) la data achiziţiei titlurilor de c) la data prevăzută prin contract

către întreprinderea consolidată
b) la data preluării controlului d) toate trei variantele

Răspuns: 1. d ; 2. d.