IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

5.5.1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

Impozitele şi taxele locale reprezintă acele prelevări fiscale destinate finanţării serviciilor publice furnizate
de către colectivităţile locale. Aceste prelevări fiscale sunt instituite potrivit prevederilor Constituţiei, având la bază
principiul descentralizării fiscale specific ţărilor democratice.
În baza acestui principiu, deciziile privind mărimea contribuţiei contribuabililor la finanţarea cheltuielilor publice ar
trebui să fie luate la cele mai joase nivele de guvernare. Prin descentralizarea fiscală se poate asigura într-o mai
mare măsură respectarea principiilor echităţii fiscale, deoarece la nivel local se cunoaşte cel mai bine capacitatea
de plată a contribuabililor şi necesarul de finanţare a cheltuielilor publice. Totodată această descentralizare asigură
creşterea responsabilităţii reprezentanţilor colectivităţilor locale în utilizarea resurselor bugetare obţinute prin
impozite şi taxe. Dacă Parlamentul introduce prin lege impozite şi taxe locale, în schimb, autorităţile locale, în
funcţie de capacitatea de plată a contribuabililor şi a necesarului de finanţare stabilesc cuantumul acestor
prelevări fiscale.
Stabilirea cuantumului impozitelor şi taxelor ar trebui să se realizeze în limita prevăzută de legea fiscală în
acord cu priorităţile şi performanţele locale.
Prin descentralizarea fiscală se poate asigura:
- resurse bugetare pentru îndeplinirea responsabilităţilor locale privind furnizarea de servicii publice de
natură locală sau regională;
- stabilirea priorităţilor locale în funcţie de cerinţele contribuabililor;
- creşterea eficienţei administrative, având în vedere informaţiile de care dispun autorităţile locale;
- posibilitatea membrilor colectivităţilor locale de a sancţiona autorităţile locale în cazul unei ineficienţe în
administrarea resurselor locale;
- introducerea unor pachete taxe-servicii publice în funcţie de cerinţele membrilor colectivităţilor locale.

Pentru ca autorităţile locale să-şi îndeplinească cu succes responsabilităţile locale, se impune ca prin
descentralizarea fiscală să se asigure resurse bugetare suficiente pentru finanţarea cheltuielilor publice de la nivel
local.
Cu cât sunt mai mari cheltuielile cu furnizarea serviciilor publice de la nivelul local, cu atât trebuie să fie
mai mare partea din veniturile publice ce trebuie încredinţată autorităţilor locale. O parte din aceste venituri
bugetare sunt asigurate prin impozitele şi taxele locale a căror mărime diferă între localităţi sau regiuni în funcţie
de dezvoltarea economică a fiecărei localităţi. Dezvoltarea economică a fiecărei localităţi sau regiuni stă la baza
stabilirii capacitaţii fiscale a acestor unităţi administrativ-teritoriale.
Deoarece capacitatea fiscală a localităţilor sau regiunilor este diferită, s-au prevăzut în legislaţia fiscală
limitele de competenţă a autorităţilor locale. Astfel, autoritaţile fiscale aprobă cuantumul impozitelor locale şi au
posibilitatea introducerii de taxe locale.
De regulă, impozitele şi taxele locale sunt mai mari în localităţile sau regiunile dezvolate în comparaţie cu
localităţile şi regiunile mai puţin dezvoltate.
Indiferent de nivelul de dezvoltare al localităţilor sau regiunilor, rolul impozitelor şi al taxelor este foarte
important în asigurarea resurselor bugetare pentru finanţarea cheltuielilor publice. Totodata se asigură un
tratament egal cetăţenilor privind calitatea serviciilor publice.
Indiferent de nivelul impozitelor şi al taxelor plătite către bugetul colectivităţilor locale, contribuabilii
trebuie să beneficieze în mod gratuit de servicii publice.

5.5.2. ELEMENTELE SPECIFICE IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Impozitele şi taxele locale au în structura lor o serie de elemente componente care sunt cuprinse în legea
fiscală prin care sunt reglementate aceste prelevări fiscale. Cuprinderea în mod explicit a acestor elemente creează
o uşurinţă în înţelegerea legii care reglementează impozitele şi taxele locale, atât de contribuabili cât şi de
autorităţile fiscale locale.
 Elementele componente specifice impozitelor şi taxelor locale sunt:
a. denumirea prelevărilor fiscale s-a stabilit în cazul impozitelor şi taxelor locale în funcţie de următoarele
criterii:
- nivelul la care se constituie ca venituri bugetare şi anume la nivelul bugetelor locale;
- având la bază materia impozabilă (clădire, mijloace auto, terenuri, etc.);
- serviciul ce urmează a fi finanţat din taxa înstituită (eliberarea de autorizaţii pentru construcţii).

La stabilirea denumirii impozitelor, trebuie să se ţină cont de nivelul la care se constituie şi de modul de
aşezare al impozitului. De exemplu, impozitul pe clădiri se aşează asupra clădirilor, persoanelor fizice şi juridice. În
schimb, taxele locale se stabilesc în funcţie de nivelul la care se instituie şi serviciul ce urmează a fi finanţat. De
exemplu, taxa pentru eliberarea de autorizaţii de construcţii este destinată pentru acoperirea cheltuielilor cu
eliberarea autorizaţiilor solicitate de persoanele fizice şi juridice pentru construcţia de locuinţe, clădiri industiale
etc.

b. persoana impozabilă reprezintă în cazul impozitelor şi taxelor locale, persoana care suportă aceste
prelevări fiscale. Impozitele locale sunt impozite directe fiind suportate de persoanele fizice şi juridice care deţin
bunuri impozabile.
De exemplu, persoanele impozabile în cazul impozitului pe clădiri sunt persoanele care au în proprietate
clădiri de locuit, construcţii industriale şi comerciale.
În schimb, plătitorii taxelor locale sunt beneficiarii serviciilor publice pentru care au fost instituite aceste
taxe. De exemplu, persoanele fizice şi juridice care doresc să folosească mijloace de reclamă şi publicitate vor
suporta o taxă în funcţie de valoarea acestor servicii.

c. materia impozabilă reprezintă în cazul impozitelor şi taxelor locale acele bunuri impozabile şi servicii
publice ce se supun taxării de către autorităţile locale.
Dintre bunurile ce aparţin persoanelor fizice şi juridice ce se supun impozitării de către autorităţile locale
putem aminti:
- clădirile situate în România, deţinute în proprietate de către orice persoană cu excepţia celor scutite
potrivit normelor fiscale;
- terenurile situate în România, deţinute în proprietate de către orice persoană cu excepţia celor scutite
potrivit normelor fiscale;
- mijloacele de transport care trebuiesc înmatriculate în România deţinute de orice persoană, cu excepţia
celor scutite potrivit normelor fiscale.

Dintre serviciile publice prestate de autorităţile locale ce fac obiectul taxării putem aminti:
- eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor;
- folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
- organizarea de manifestări artistice, competiţii sportive sau alte activităţi distractive în România;
- servicii publice furnizate de autorităţile publice persoanelor aflate în staţiuni turistice cu excepţia acelor
servicii scutite de la taxare.

d. aşezarea impozitelor şi a taxelor locale presupune evaluarea bunurilor şi a serviciilor publice impozabile
în vederea stabilirii cuantumului acestor prelevări fiscale.
La baza stabilirii impozitelor şi a taxelor locale stau mai multe principii:
- principiul teritorialităţii potrivit căruia dreptul de a percepe impozite şi taxe locale este al unităţii
administrativ – teritoriale în care se amplasează bunul impozabil sau al autorităţii locale care a prestat serviciul
public;
- principiul realităţii care presupune ca impozitele locale să se stabilească în funcţie de mărimea valorii,
suprafeţei sau capacităţii bunului impozitat, iar taxele locale să se perceapă în funcţie de valoarea serviciului public
prestat;
- principiul impunerii pe perioada limitată presupune ca impozitele locale să se perceapă pe perioade mult
mai scurte decât durata de viaţă a bunului impozabil iar taxele să fie încasate în momentul prestării serviciilor
publice.
 Pentru evaluarea bunurilor impozabile se pot utiliza mai multe metode de evaluare:
- tehnica directă sau a declaraţiilor controlate se utilizează pentru evaluarea bazei impozabile a bunurilor
deţinute de către persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate, utilizându-se datele din contabilitatea proprie
ale acestor persoane;
- tehnica indirectă sau administrativă, constă în stabilirea materiei impozabile a bunurilor deţinute de
persoanele fizice de către autoritatea fiscală, utilizându-se datele furnizate de proprietarul acestor bunuri.

Determinarea materiei impozabile pentru serviciile publice se realizează pe baza următoarelor metode:
- tehnica directă sau a declaraţiilor controlate se utilizează pentru taxele plătite de prestatorii de servicii
care pot fi persoane juridice sau persoane fizice autorizate având la bază datele din contabilitatea proprie
(valoarea biletelor spectacolelor, tarifele de cazare, etc.);
- tehnica indirectă sau administrativă se utilizează pentru stabilirea materiei impozabile specifică
serviciilor publice prestate de autorităţile locale, având la bază date furnizate de beneficiarii acestor servicii
(valoarea lucrărilor de construcţii, suprafaţa afişajului pentru reclamă sau publicitate, etc.).

Aceste tehnici de evaluare a materiei impozabile specifice bunurilor sau serviciilor publice sunt
reglementate şi prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. De exemplu, valoarea impozabilă a unei clădiri aflată
în proprietatea persoanei fizice este stabilită în funcţie de suprafaţa construită desfăşurată a clădirii înmulţită cu
valoarea prevazută în normele legale care este ajustată în funcţie de amplasarea clădirii.

e. suportatorul impozitelor şi taxelor locale este persoana care suportă efectiv aceste prelevări fiscale.
Impozitele locale fiind impozite directe se suportă de către persoanele care au în proprietate bunurile
impozabile. Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal persoanele care suportă impozitele locale sunt
persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate bunuri impozabile situate în România.
În schimb, taxele locale se suportă de persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile supuse
taxării. De exemplu, taxa hotelieră este suportată de beneficiarii serviciilor hoteliere, taxa pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor se suportă de beneficiarii de servicii cuprinse în aceste documente
administrative.

f. sursa impozitelor şi a taxelor reprezintă sursa din care se suportă aceste prelevări fiscale. Impozitele
locale se suportă din veniturile persoanelor fizice şi juridice care deţin în proprietate bunuri impozabile. Taxele
locale aşezate asupra serviciilor publice furnizate persoanelor fizice şi juridice se suportă din veniturile acestor
persoane. În schimb, taxele locale aşezate asupra serviciilor furnizate de către persoanele juridice sau persoanele
fizice autorizate sunt suportate din tarifele aferente acestor servicii.
Dacă persoanele impozabile nu achită impozitele şi taxele locale la termenele de scadenţă, atunci
încasarea acestor creanţe bugetare se realizează de către autorităţile locale prin forme de executare silită (popriri
în bancă, valorificarea sechestrelor, etc.).

g. unitatea de impunere în cazul impozitelor şi taxelor locale reprezintă unitatea de măsură pentru
exprimarea materiei impozabile a acestor prelevări fiscale.
Măsurarea materiei impozabile specifică impozitelor şi taxelor locale se realizează pe baza unităţilor
monetare sau cantitative.
Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, stabilirea materiei impozabile specifice impozitelor şi
taxelor locale se realizează pe baza următoarelor unităţi de impunere:
- pentru stabilirea materiei impozabile specifice impozitului pe clădiri se utilizează unităţi monetare, adică
lei/mp;
- stabilirea materiei specifice impozitului pe teren se realizează pe baza unităţilor cantitative adică metri
pătraţi;
- în cazul taxei asupra mijloacelor de transport stabilirea materiei impozabile are la bază unităţi
cantitative, adică centrimetri cubi;
- materia impozabilă specifică taxelor locale se realizează pe baza unităţilor monetare (ex. lei/mp în cazul
taxei pentru folosirea mijloacelor de reclamă)
 Legislaţia fiscală din majoritatea ţărilor europene prevede că mărimea materiei impozabile specifică
impozitelor şi taxelor locale se realizează prin unităţi monetare sau cantitative în funcţie de caracteristicile fiecărei
materii impozabile.

h. cota impozitului sau cota de impunere reprezintă în cazul impozitelor şi taxelor locale acea prelevare
fiscală aferentă unei unităţi de impunere.
Impozitele şi taxele locale pot fi stabilite prin:
- taxe specifice;
- taxe ad-valorem care pot fi proporţionale sau progresive.
Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale se prevăd
următoarele cote de impunere:
- stabilirea impozitului pe clădiri se realizează prin aplicarea cotelor proporţionale asupra valorii
impozabile a clădirilor;
- impozitul pe teren se determină prin aplicarea taxei pe metru pătrat asupra numărului de metri pătraţi
ale terenului supus impozitării, luându-se în considerare rangul localităţii, zona şi categoria de folosinţă a terenului;
- calculul taxei asupra mijloacelor de transport se realizează pe baza taxei specifice şi a capacităţii
cilindrice a mijlocului de transport supus impozitării;
- taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizaţiilor, se determină prin aplicarea cotei
proporţionale asupra valorii autorizată a lucrărilor de construcţii sau de organizare de şantier;
- taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate se stabileşte pe baza taxei pe metru pătrat şi
numărul de metri pătraţi a panoului pentru reclamă şi publicitate sau prin aplicarea cotei proporţionale la valoarea
serviciilor de reclamă sau publicitate;
- impozitul pe spectacol se stabileşte prin aplicarea cotei proporţionale asupra valorii biletelor de intrare
la manifestările artistice, competiţii sportive, etc.;
- taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei proporţionale la tarifele de cazare practicate de unităţile
de cazare;
- alte taxe locale se pot stabili prin aplicarea taxei specifice asupra numărului de vehicule lente.
Taxele de impunere specifice sau ad-valorem sunt prevăzute în legislaţia fiscală din multe ţări europene.

i. Termenul de plată reprezintă în cazul impozitelor şi taxelor locale data la care sunt scadente aceste
prelevări fiscale către bugetele locale.
Între termenul de plată şi exigibilitatea impozitelor şi a taxelor locale există deosebiri şi anume:
- exigibilitatea impozitului apare în momentul în care o persoană devine proprietară a unui bun impozabil
sau încheie un contract de leasing financiar;
- taxa devine exigibilă în momentul prestării serviciilor de autoritatea locală;
- impozitele şi taxele locale sunt achitate la anumite termene stabilite prin lege având la bază principiul
exigibilităţii.

Plata impozitelor locale se efectuează trimestrial, semestrial sau anual.

Prin normele legale se pot stabili plăti anticipate ale impozitelor şi ale taxelor locale pentru care se acordă anumite
reduceri fiscale.

j. sancţiuni fiscale reprezintă acele sancţiuni contravenţionale sau penale aplicate contribuabililor care se
sustrag de la declararea şi plata impozitelor şi taxelor. Pot fi sancţionaţi şi acei contribuabili care declară date false
autorităţilor în legătură cu bunurile impozabile ce sunt în proprietatea acestor persoane. Sancţiunile
contravenţionale sunt aplicate de autorităţile fiscale locale sub formă de amenzi şi penalităţi. În schimb, sancţiunile
penale sunt aplicate de organele judecătoreşti pe baza verificărilor organelor administrativ fiscale şi a cercetărilor
efectuate de organele de urmărire penală.