REFERAT

,,Evoluția social – politică în Republica Moldova în contextul

alegerilor prezidențiale din 2020”

Elaborat de: Grosu Dan

2020
1
 Plan:

1. Introducere..............................................................................................pag.3-

1.2 Analiză și opinie proprie......................................................................pag.4

2. Evoluția alegerilor prezidențiale între anii 1990-2016..........................pag.5-

3. Analiza evoluției a alegerilor prezidențiale din 2020............................pag.7-9

4. Analiza situației politice în Republica Moldova și a evoluției

acesteia................................................................................................pag.10-11

5. Bibliografie...............................................................................................pag.12

2
 ,,A guverna e absurd, iar a conduce
e complicat. Deci mulți guvernează,
pentru că nu pot conduce.”
I. Senne

1. INTRODUCERE

Republica Moldova s-a format ca stat independent în ultimul deceniu al sec. XX.
Apariția statului Republicii Moldova a fost condiționată de destrămarea Uniunii Sovietice,
iar în opinia mea factorii care au condus la prăbușirea acestui imperiu au fost:
- regimul lui Mihail Gorbaciov, prin politica sa de restructurare care a inițiat
,,perestroika” și ,,glasnosti” cu componentele sale: publicitate, transparență, libertatea
de opinii, etc;
- revoluțiile anticomuniste din țările europene socialiste;
- falimentul economic și social, datorat în mare parte cheltuielilor foarte mari în domeniul
militar, dar și ineficiența economiei de tip socialist;
- dorința popoarelor de a se autoguverna.
Ca rezultat al mișcării de eliberare națională din 1988-1991 și în contextual proclamării
independenței altor republici, în special al Ucrainei, Parlamentul a adoptat, la 27 august 1991,
Declarația de Independență a Republicii Moldova «stat suveran, independent și democratic,
liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu
idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale
naționale».
O semnificație deosebită pentru afirmarea independenței a avut adoptarea, la 23 iunie 1990,
a ,,Declarației cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”, care a
anulat statutul de republică unională și a proclamat deplinătatea puterii Republicii Sovietice
Socialiste Moldovenești în rezolvarea tuturor problemelor vieții de stat și sociale, prioritatea
Constituției și a legilor R.S.S.Moldova pe întreg teritoriul ei.
La 29 iulie 1994 Parlamentul adoptă Constituția Republicii Moldova, iar la 27 august
aceasta este promulgată de Președintele țării. Aceasta a fost principalul instrument politico-juridic
care a consacrat despărţirea definitivă de regimul totalitar, oferind ţării o nouă ordine
constituţională, care consfinţeşte racordarea ţării la valorile lumii civilizate întemeiate pe respectul
şi pe promovarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pe pluralismul politic şi economia de piaţă,
pe domnia legii, pe egalitate şi dreptate socială.
3
 Astfel, conform art. 1, al (1) din Constituție, ,,Republica Moldova este un stat suveran şi
independent, unitar şi indivizibil”, al. (2) ,,Forma de guvernămînt a statului este republica”,
al. (3) ,, Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate”. Mai mult ca atât, în conformitate cu art. 11 din
Constituție, Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă, ceea ce presupune că țara
noastră nu este parte la blocuri militare și nu admite dislocarea de trupe militare sau de armamente
ale altor state și ale blocurilor militare pe teritoriul său. Astfel statutul de neutralitate permanentă
reprezintă principiul de bază și piatra de temelie a conceptului securității naționale, a țării noastre.
Reieșind din prevederile enumerate supra, ajung la concluzia, că Constituția Republicii
Moldova este documentul cu cea mai mare autoritate de reglementare în viaţa publică, politică şi
socială a ţării. Reprezintă simbolul al luptei poporului pentru libertate, democraţie şi drepturile
omului, care reaminteşte fiecărui cetăţean datoria sfîntă de a servi cu credinţă patria, de a apăra cu
orice preţ unitatea, suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova.

1.2 Analiză și opinie proprie

Din analizarea procesului de proclamare a independenței Republicii Moldova descrise
supra și a procesului de destrămare a URSS-ului, ajung la concluzia că situația este ușor genantă
pentru Republica Moldova. Și anume, în timp ce Rusia, succesoarea Uniunii Sovietice și-a
proclamat suveranitatea la 12 iunie, Republica Moldova prin deputații ,,bravii bărbați” de atunci
din Parlament a mai zăbovit câteva zile și la 23 iunie a repetat performanța Federației Ruse. Mai
mult ca atât Republica Moldova a fost ultima țară din fostul spațiu comunist, zona europeană care
și-a declarat independența. De aici rezultă că Republica Moldova nu a fost campionul procesului
de destrămare a URSS-ului, iar la opținerea independenței a acesteia a fost mai mult rolul unor
circumstanțe geopolitice decât meritul componenței de atunci a Parlamentului Republicii Moldova,
care a dat mai mult dovadă de lipsă de reacție și curaj.
Necatând la acest fapt, elita politică de atunci a înțeles că este imposibilă rămânerea
Republicii Moldova în cadrul URSS și a știut repede să se orienteze spre noile schimbări
social – politice care erau menite să se desfășoare în toate fostele țări unionale din componența
fostului Imperiu Sovietic.

4
 2. Evoluția alegerilor prezidențiale între anii 1990-2016

În scopul consolidării ordinii constituționale și suveranității R.S.S.Moldovenești, a

drepturilor, libertăților și securității cetățenilor, îmbunătățirii interacțiunii organelor centrale de
stat, Sovietul Suprem al R.S.S.Moldova, prin Legea nr. 250 din 03.09.1990, a instituit funcția de
Președinte al Republicii Sovietice Socialiste Moldova.
Conform legii, Președinte al țării putea fi ales orice cetățean al Republicii Moldova cu
vîrsta cuprinsă între 35 și 60 de ani. Președintele se alegea prin vot universal, direct cu o majoritate
simplă de voturi, pe un termen de 5 ani și nu mai mult decît pe două mandate.
Vreau să menționez, că în momentul obținerii independenței țării noastre, cînd în vigoare
era Constituția din 1978 cu unele amendamente la ea, Republica Moldova era practic un stat cu
regim prezidențial. Asta însemna că șeful statului avea cele mai importante prerogative în stat.
În această ordine de idei, în temeiul Constituției Republicii Moldova, Parlamentul a fixat
alegerile pentru funcția de Președinte și la 8 decembrie 1991, Președinte al Republicii Moldova a
fost ales domnul Mircea Snegur, neafiliat politic.
Ulterior, conform constituției adoptată la 29 iulie 1994, Republica Moldova devine stat
semiprezidențial – semiparlamentar și în ianuarie 1997, Președinte al Republicii Moldova este ales
domnul Petru Lucinschi, care făcea parte din Partidul Democrat Agrar din Moldova, fiind ales pe
un termen de 4 ani, conform art. 80 a Constituție Republicii Moldova.
Aproape la 6 ani de la instaurarea acestui regim semiprezidențial – semiparlamentar, mai
exact la 5 iulie 2000, Parlamentul Republicii Moldova decide să modifice din nou regimul de
guvernare, optând în favoarea unui regim parlamentar. Și prin Legea nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000
Constituția țării a fost modificată. Potrivit noii redacții a Legii Supreme, a Legii nr. 1234 din
22.09.2000, art. 1, ,,președintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret”,
art. 9, alin. (1) ,, este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor
aleşi” . În acest fel Republica Moldova devine unica țară din Estul și Sud-Estul Europei ce avea un
regim parlamentar de guvernare, legislativului revenindu-i atât misiunea de a forma executivul,
adică Guvernul, cît și de a alege Președintele Republicii Moldova. Prin urmare, pe 4 aprilie 2001,
prin Hotărîrea nr. 24-XV a Parlamentului Republicii Moldova a fost ales în funcția de Președinte al
Republicii Moldova, domnul Vladimir Voronin, care făcea parte din Partidul Comuniștilor din
Republica Moldova, iar ulterior la 4 aprilie 2005 Vladimir Voronin a fost reales în funcția de
președinte al Republicii Moldova de către Parlament.
În anul 2009 în urma demisiei a președintelui Vladimir Voronin, prin votul majorității
deputaților a fost declarată vacantă funcția de președinte al Republicii Moldova. Dar neadunând
5
nici un candidat numărul necesar de voturi pentru a fi ales șef al statului, în conformitate cu art. 91
al Constituției Republicii Moldova, care prevede ,,dacă funcţia de Preşedinte al Republicii
Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea
temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele
Parlamentului sau de Primul-ministru”, domnu Mihai Ghimpu din data de
11.09.2009 – 28.11.2010 a asigurat interimatul funcției de președinte interimar al Republicii
Moldova, iar ulterior la 30.12.2010 președinte al Parlamentului este ales Marian Lupu, care a
preluat și interimatul funcției de președinte al Republicii Moldova pînă în data de 23.03.2012.
Cel de-al patrulea președinte al Republicii Moldova a fost Nicolae Timofti, care la data de
16.03.2012 a fost ales de Parlament cu voturile a 62 de deputați.
În urma Deciziei Curții Constituționale din 04.03.2016, Curtea a declarat neconstituţională
Legea nr. 1234 din 22.09.2000 cu privire la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi a
revigorat prevederile Codului Electoral privind alegerea Preşedintelui prin vot direct de către
cetăţeni. Asfel s-a revenit la alegea Președintelui prin vot direct de către cetățeni. Conform art. 107,
alin. (1) Codul Electoral al Republicii Moldova ,,preşedintele Republicii Moldova se alege prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pentru un mandat de 4 ani”. În urma acestor
modificari la data de 30 octombrie şi 13 noiembrie 2016 în Republica Moldova s-au desfăşurat
alegeri prezidenţiale. Primul tur de scrutin din 30 octombrie 2016 cu o rată de participare de
50.95% a fost validat, fiind depăşit baremul de validare al alegerilor de 1/3 din numărul
alegătorilor înscrişi în listele electorale. Deoarece nici-unul dintre cei 9 candidaţi la funcţia de
Preşedinte al Republicii Moldova nu a întrunit 50% din voturile valabil exprimate, un al doilea tur
de scrutin a fost organizat pe 13 noiembrie 2016. Lupta s-a dat dintre primii doi candidaţi care au
obţinut cel mai mare număr de voturi pe 30 octombrie — Igor Dodon şi Maia Sandu. În urma celui
de-al doilea scrutin domnul Igor Dodon care face parte din Partidul Socialiștilor din Republica
Moldova cîștigă alegerile prezidențiale, învingând-o pe oponentul său politic și lidera Formațiunii
politice ,,PAS”, pe doamna Maia Sandu, cu 52.11 %.

6
 3. Analiza evoluției a alegerilor prezidențiale din 2020

Potrivit, Constituției Republicii Moldova, art. 77, al. (1-2), Președintele Republicii
Moldova, în calitatea sa de șef al statului, reprezintă statul și este garantul suveranității,
independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării. În acest context, evidențiem că
șeful statului este persoana care este chemată să reprezinte la cel mai înalt nivel statul,
personificând întreaga națiune și teritoriul țării.
Pentru a analiza de ce funcția de Președinte aste luată atât de mult cu asalt în Republica
Moldova, care la momentul actual este o țară semiprezidențială, vom analiza în continuare ce
atribuții îi revin și care sunt competențele potrivit legii a Președintelui Republicii Moldova.
Conform, Constituției, acesta are atribuții în domeniul politicii externe, art. 86, al. (1)
,,preşedintele Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate
internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin
lege, spre ratificare Parlamentului” , atribuții în domeniul apărării, art. 87, al. (1-2) ,,preşedintele
Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate”, ,,poate declara, cu aprobarea
prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală”, art. 4 ,,preşedintele Republicii
Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în
limitele şi în condiţiile legii”, aici putem să ne referim la Legea nr. 618 din 31.10.1995 securității
statului, care potrivit art. 10, președintele exercită conducerea generală a activităţii de asigurare a
securităţii statului, ia măsurile necesare privind asigurarea securităţii statului, asigură conlucrarea
autorităţilor publice în domeniul asigurării securităţii statului, instituie şi administrează, în
conformitate cu legislaţia, organe consultative pentru problemele asigurării securităţii statului, etc,
art. 12, al. (3) a aceleiași legi stipulează că Președintele Republici Moldoca este și președintele
Consiliului Superior de Securitate, care este un organ consultativ care analizează activitatea
ministerelor şi a altor autorităţi administrative centrale în domeniul asigurării securităţii naţionale.
Mai mult ca atât Președintele Republicii Moldova îndeplinește și alte atribuții: soluţionează
problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic, suspendează actele Guvernului, ce
contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a Curţii Constituţionale, acordă graţiere
individuală, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de
interes national, numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege, și aici vreau să aduc
drept exemplu: conform Legii nr.753 din 23.11.1999 privind Serviciul de Informații și Securitate,
art. 13, al. (1) ,,Serviciul este condus de un director, numit în funcţie de Parlament, la propunerea
Preşedintelui Republicii Moldova, pe un termen de 5 ani”, art. 13, al. (4) ,,Directorul Serviciului
are un adjunct, numit în funcție de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea
7
directorului Serviciului”, conform Legii nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură, art. 17,
al. (10) ,,......Candidatul care a acumulat cel mai mare punctaj este propus, de către Consiliul
Superior al Procurorilor, Președintelui Republicii pentru a fi numit în funcția de Procuror
General”, conform Constituției Republicii Moldova, art. 116, al. (2) ,,Judecătorii instanţelor
judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii, în condiţiile legii”.
Analizând actele normative supra și actuala evoluție a situației politice din țară, ajung la
concluzia că la alegerile prezidențiale care urmează a avea loc în noiembrie 2020, în urma expirării
mandatului a actualului Președinte al Republicii Moldova, domnului Igor Dodon, își vor înainta
candidaturile la funcția dată aproape toate partidele politice – parlamentare, cît și cele
extraparlamentare, inclusive și candidați independenți.
Prin urmare consider, că PSRM la funcția de președinte îl v-a înainta pe actualul Președinte
al Republicii Moldova, domnul Igor Dodon, în contextul în care legea permite acest lucru,
conform, art. 80, al. (4) a Constituției Republicii Moldova; partidul ,,PAS” și Platforma DA vor
desemna un candidat comun, acesta ar putea fi domnu Andrei Năstase sau doamna Maia Sandu; la
fel partidul ,, Pro Moldova” și partidul ,,Șor” vor desemna un candidat comun, din analiza evoluției
acțiunilor în Parlament a acestor două partide; la fel și partidul ,,Nostru”, partid extraparlamentar
de centru-stînga își va desemna candidatul său, cît și alte partide extraparlamentare cum ar fi
Mișcarea Politică ,,Unirea” să-l înainteze pe domnu Dorin Chirtoacă, etc.
Datorită faptului că la data de 16 martie 2020 doamna Zinaida Greceanîi și domnu Pavel
Filip au semnat un Acord de formare a coaliției de guvernare și crearea unei majorități
parlamentare de orientare social – democratică, în opinia mea Partidul Democrat din Moldova nu
va desemna nici un candidat la șefia statului, optând pentru susținerea candidatului din partea
Partidului Socialiștilor din Moldova. Prin urmare, luând în considerare numărul de candidați care
ar putea candida la șefia statului, după părerea mea nici un candidat nu va întruni cel puţin
jumătate din voturile alegătorilor care vor participa la alegeri. Acest fapt se va datora cu
organizarea celui de-al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea
descreşterii numărului de voturi obţinute în primul tur, conform art. 120, al. (1) Codul Electoral al
Republicii Moldova.
Luând în considerare faptul că societatea noastra este divizată în două tabere pro-rusă și
pro-europeană, în al doilea tur de scrutin va ieși după părerea mea, actualul Președinte al
Republicii Moldova, domnu Igor Dodon având la momentul actual un reting destul de mare și o
susținere politică a electoratului Partidului Socialist și un candidat al unui partid de centru-dreapta.
Consider că diferența procentajului de voturi a acestor doi candidați va fi destul de mică, iar
rezultatul final al alegerilor va fi influențat de voturile din două grupuri-cheie de alegători –
diaspora moldovenească și regiunea transnistreană. În acest fel, limitarea votului unui grup în

8
detrimentul celuilalt ar putea să joace un rol decisiv asupra rezultatului acestui scrutin, iar actuala
criză din domeniul sănătății, precum și pericolul unui nou val de îmbolnăviri de Covid-19 în
următorul sezon rece, pot crea loc pentru noi abuzuri.
Iar cel de-al doilea schenariu al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020 după părerea
mea, reieșind din situația politică din țară și a probabilității mari de a fi dat jos actualul Guvern, ar
putea fi, ca partidele de dreapta și centru-dreapta care la momentul actual sunt reprezentante în
Parlament, să înainteze un singur candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova, pentru al
împiedica pe actualul Președinte, domnu Igor Dodon să obțină al doilea mandat consecutiv și să fie
ales Președintele Republicii Moldova din primul tur de scrutin. Însă probabilitatea acestui scenariu
este destul de mică.
În final, eu ca cetățean al acestei țări vreau să menționez, că sunt destul de îngrijorat de
situaţia catastrofală în care a ajuns statul Republica Moldova şi conștient că întru-un stat de drept și
democratic exercitarea puterii de stat are loc în baza principiului separaţiei puterilor în stat, fiecare
instituţie antrenată în acest proces avându-şi locul clar determinat, abilitat cu funcţiile şi atribuţiile
corespunzătoare, aș prefera ca toate partidele al căror interse constau în prosperitatea poporului
nostru și în crearea unui stat cu adevărat european, să pătrundă de gravitatea situaţiei la care a
ajuns statul Republica Moldova şi societatea noastră, să pună interesul naţional mai presus decât
interesele personale sau de partid şi să se constituie în cel mai scurt timp într-o singură entitate
social-politică distinctă și să se lanseze în alegerile prezidenţiale cu un singur candidat apartinic, o
personalitate marcantă din Republica Moldova, capabilă să ţină piept unei electorale acerbe şi, mai
apoi, să devină un garant şi un factor de stabilitate pentru realizarea Declaraţiilor de Suveranitate şi
de Independenţă ale Republicii Moldova.

9
 4. Analiza situației politice în Republica Moldova și a evoluției acesteia

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica

autoritate legislativă a statului. În urma alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019 a fost
ales Parlamentul de legislature a X-a. În componența noului Legislativ au obținut reprezentare
patru formațiuni politice, inclusiv un bloc electoral, care au format cinci fracțiuni parlamentare:
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (35 mandate), Partidul Democrat din Moldova
(30 mandate), Blocul electoral ,,ACUM Platforma DA și PAS” (26 mandate), Partidul ,,ȘOR”
(7 mandate) și trei candidați independenți.
Însă datorită multiplelor acte de corupție în Parlamentul Republicii Moldova, existenței
după părerea mea, a unor lacune în legislație națională, a Legii nr. 39 din 07.04.1994 despre
statutul deputatului în Parlament, structura partidelor parlamentare s-a schimbat radical, astfel:
Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (36 mandate), Partidul Democrat din Moldova
(13 mandate), Partidul ,,Acțiune și Solidaritate” (15 mandate), Grupul Parlamentar ,,Pro Moldova”
(15 mandate), Platforma DA (11 mandate), Partidul ,,Șor” (9 mandate) și doi deputați neafiliați.
Menționez că la momentul actual avem o coaliție de guvernare formată din PSRM și PDM,
în urma semnării la data de 16 martie 2020 a unui Acord de formare a coaliției de guvernare și
crearea unei majorități parlamentare de orientare social – democratică. Astfel, Parlamentul, cu
votul a 62 de deputați din fracțiunile PSRM și PDM, a adoptat hotărârea privind aprobarea
Programului de activitatea și acordarea votului de încredere Guvernului tehnocrat, în frunte cu
domnu Ion Chicu, pe data de 14 noiembrie 2019. Din componența actualului Guvern fac parte:
Alexandru Pînzari (PDM) – Ministrul Apărării, Igor Șarov (PDM) - Ministrul Educației, Culturii și
Cercetării, Oleg Țulea (PDM) – Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Sergiu
Brăilean (PDM) – Ministrul Economiei și Infrastructurii, Serghei Pușcuța (PSRM) – Ministru al
Finanțelor, Viceprim-minitru, Fadei Nagacevschi (PSRM) – Ministrul Justiției, Pavel Voicu
(PSRM) – Ministrul Afacerilor Interne, Ion Perju (PSRM) – Ministru al Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului, Viorica Dumbrăveanu (PSRM) – Ministru al Sănătății, Muncii și Protecției
Sociale.
Reieșind din fenomenul migrării deputaților din Parlamentul Republicii Moldova și din
faptul că la momentul actual coaliția de guvernare neavând majoritatea parlamentară, întrunind
doar 49 de deputați, vin la concluzia că actualul guvern nu va rezista mult și odată cu căderea
acestuia, Republica Moldova va reveni la alegeri anticipate parlamentare.
Dacă în Republica Moldova se vor organiza alegeri parlamentare anticipate, după părerea
mea în următorul parlament vor accede mai multe formațiuni politice, printre care și unele partide
care la momentul actual sunt extraparlamentare, cum ar fi: Partidul ,,Nostru”, Partidul ,,Acțiunii
10
Comune – Congresul Civic”, partid de stânga, fondat la inițiativa foștilor deputați comuniști Mark
Tkaciuk, Iurie Muntean și Zurab Todua.
Atfel, în opinia mea dacă se vor desfășura alegeri parlamentare anticipate, în Parlamentul
Republicii Moldova vor accede atât partidele de stînga cît și cele de dreapta, iar următoarea coaliție
probabil se va forma între partidele de stînga și centru- stînga.
În urma acestor scenarii, consider că Republica Moldova în evoluția sa de dezvoltare
social-politică, va urma algoritmul de dezvoltare care la avut de la independența acesteia. Și
anume, între anii 1990-2001 la guvernare s-au aflat partidele de dreapta; între anii 2001-2009 la
guvernare s-a aflat Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, partid de stînga; între anii
2009-2019 la guvernare s-au aflat partidele de dreapta, centru-dreapta și ca ulterior în următorii 10
ani la guvernare să se afle partidele de stînga și centru- stînga.

11
 5. Bibliografie

1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994;

2. Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991;
3. Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură;
4. Legea nr. 618 din 31.10.1995 securității statului;
5. Codul electoral al Republiciii Moldova, nr. 1381-XIII din 21.11.1997;
6. Legea nr. 250 din 03.09.1990;
7. Legii nr. 1234 din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Președintelui
Republicii Moldova;
8. Curții Constituționale din 04.03.2016;
9. Legii nr.753 din 23.11.1999 privind Serviciul de Informații și Securitate;
10. Decretul nr. 331 di 08.10.1997 privind aprobarea Regulamentului Consiliului Suprem
de securitate.

12