FASCISMUL ITALIAN

Autor:Grosu Dan
Conducător:
Doc. hab., prof.univ., Ion Eremia
 Introducere
Secolul XX a fost unul al marelor dezastre. Conflicte
militare dar şi ideologice, masacre, genociduri, toate au
făcut acest secol cel mai sângeros, din câte a avut a le trăi
omenirea. Lumea a fost dominată de lideri ce stăteau în
fruntea unor regimuri totalitare.
Elementul esenţial al a dictaturii fasciste a fost
prezenţa unui lider puternic în fruntea statului.
Conducătorul statului însemna totul pentru fiecare şi era
îndreptăţit să elimine pe cei ce nu acceptau acest fapt sau
pe cei care ar fi putut sta în calea unui viitor luminos.
Fascismul este o mişcare politică totalitară de
extremă dreaptă, care exprimă interesele celor mai
reacţionare cercuri ale marii burghezii monopoliste şi al
cărei scop este instaurarea dictaturii fasciste.
 Cauzele apariţiei fascismului

• Pierderile mari din timpul războiului

• Scăderea nivelului de trai
• Tensiunile sociale (greve muncitoreşti, mişcări
sociale la sate)
• Ascensiunea Partidului Socialist
• Frustrările naţionaliste ale italienilor
 Reprezentaţi
BENITO MUSSOLINI REGELE VICTOR EMANUEL III
 PRACTICILE GUVERNĂRII
• 1922 – marşul asupra Romei
• oct. 1922 – regele Victor Emanuel al III-lea îl
numeşte prim-ministru pe Mussolini
• Interzicerea celorlalte partide şi sindicatele
• Introducerea cenzurii presei, radioului,
cinematografului
• Suprimarea votului universal
• Parlamentul are rol decorativ
• Puterea concentrată în mâinile “Ducelui”
• Promovarea unei politici externe expansioniste
 Benito Mussolini a fost conducătorul fascist al Italiei
între anii 1922 şi 1943. A creat un stat fascist utilizând
propaganda şi teroarea de stat. Folosindu-şi carisma, controlul
total al mediei şi intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul
democratic de guvernare existent. El a fost om politic italian,
dictator fascist şi a întemeiat în 1919 primele “fascii de luptă”.
Organizează fascismul ca partid politic (1921) şi instaurează în
calitate de şef dictatura fascista în Italia (octombrie 1922).
Este violent, are spiritul răzbunării şi dovedeşte îngustimea
gândirii şi prin faptul că el concepe politica, fascismul şi statul
ca bunurile sale proprii.
 Ideologia fascistă este alcatuită din respingeri:
respingerea democraţiei, respingerea socialismului,
respingerea luptei de clasă.
În 1932, Italia e profund fascistă. Există mai întâi
Partidul fascist, pretutindeni prezent şi devenit partid
de masa. Organizaţii fasciste, instituţii fasciste de
cultură, tabere de vacanţă pentru tineri dau
posibilitatea să se grupeze în jurul fascismului. Şcoala
constituie obiectul tuturor atenţiilor. Cărţile de şcoală,
trebuie să scoată în evidenţă “sufletul fascist”,
profesorii sunt controlaţi, scoşi la pensie din oficiu,
eliminaţi, dacă au opinii contrare.
 Fascismul pare să pună o
amprentă puternică asupra vieţii
cotidiene: prin parade ale tinerilor
avangardişti, defilări militare,
copii în uniforme, preoţi
binecuvantându-i pe balilli şi
chiar în trenuri sunt miliţieni
fascişti care patruleză de la un cap
la altul pe culoare : „Viaţa, aşa
cum o concepe fascismul, este
gravă. Fascismul dispreţuieşte
viaţa comodă. El crede şi va crede
în continuare în sfinţenie şi în
eroism”- spune ducele.
 ALIANŢA CU GERMANIA

Italia fascistă şi Germania nazistă îşi asumă sarcina să conducă

Europa. Cele două puteri „se angajează să se susţină, fără pace separată sau
armistiţiu, în caz de complicaţii de război cu una sau mai multe puteri, şi
acest lucru imediat, cu forţele militare”.
 La 3 septembrie 1939, Marea Britanie declară război
Germaniei. Italia rămâne în afara conflictului. Dacă Germania
naţional-socialistă va fi distrusă, Italia fascistă va avea în faţa
ei un viitor cumplit. La 20 iunie, Mussolini dă ordin să se
pregatească atacul asupra Alpilor. El vrea o victorie, vrea
morţi. Şi alpinii, fară nici o pregătire, fără entuziasm, prost
înarmaţi, pornesc la asediul poziţiilor franceze: mai mult de
şapte mii de morţi, răniţi, îngheţaţi cad în râpele Alpilor sau pe
străzile din Menton fără să poată să înainteze. Avantajele
acordate Italiei sunt minime: ocuparea teritoriului cucerit şi
demilitarizarea unei zone. La 30 iunie, Mussolini se duce pe
frontal Alpilor şi se întoarce la Roma entuziasmat. Adevăratul
război abia începe. La 12 septembrie, ofensiva se dezlanţuie
de-a lungul coastei, apoi ia amploare. Mussolini este
entuziasmat, redactează el însuşi titlurile pe care le vor publica
ziarele.
 La 11 octombrie, nemţii au ocupat România:
“Hitler mă pune totdeauna în faţa unui fapt împlinit.
De data asta îi voi plăti cu aceeaşi monedă. Va afla
din ziare că am ocupat Grecia. În felul asta, echilibrul
va fi restabilit”,spune Mussolini. El trebuie să
pregătească până în cele mai mici amănunte, atacul
împotriva Greciei. Însă pentru italieni, totul avea să
meargă prost în Grecia. Trupele germane intervin în
Grecia învingându-i pe greci.
Germanii au pus, încetul cu încetul, stăpânire pe
Italia. Organismul lui Mussolini reflectă dezastrul
militar şi moral. Pentru regimul fascist şi pentru
Mussolini a sunat ceasul.
 Atacurile bruşte şi îndrăzneţe ale partizanilor se
înmulţesc în mod evident, în pofida ultimelor
execuţii. În aprilie 1945, la Milano, Mussolini se
instalează la prefectură. Atmosfera care domneşte
vesteşte sfârşitul regimului. Oameni înarmaţi vin şi
pleacă; mutilaţii cer să-l vadă pe duce. Pe 25 aprilie în
ultima şedinţă este proclamată starea de urgenţă, iar
decretul cu privire la administrarea justiţiei,
pecetluieşte soarta lui Mussolini şi a ierarhilor.
Facsimul înseamnă şi Mussolini, iar Mussolini şi
fascismul sunt condamnaţi la moarte.
 Mussolini priveşte, cu spatele la zid, uluit. Deodată
Valerio rosteşte cu glas tăios: „Din ordinul comandamentului
general al Corpului de voluntari ai libertăţii sunt însărcinat să
fac dreptate poporului italian”. Mussolini se prăbuşeşte pe
jumătate, se aude o rafală, apoi alta.
Mussolini a încetat să mai existe (28 aprilie 1945).
Bibliografie:
• Manual de istorie clasa a XI-a, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti – 1977
• Mic dicţionar enciclopedic, Editura Ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti – 1978
• http://wikipedia.org
• http://history.howstuffworks.com
• http://e-referate.ro