Căderea fascismului Italian

Două evenimentele au marcat punctul de cotitură în istoria fascismului italian. Mai întâi,
înianuarie 1933, Adolf Hitler devine cancelarul Germaniei, Mussolini având acum
un aliat puternic. În al doilea rând, în octombrie 1935 Italia invadează Etiopia şi
zdrobeşte, în mai puţin de un an, mult inferioara armată etiopiană. Acesta a
reprezentat apogeul sistemuluifascist din Italia. Mussolini promisese să creeze un imperiu
african pe ruinele fostului imperiur o m a n d e a l t ă d a t ă . Î n m o m e n t u l î n c a r e L i g a
N a ţ i u n i l o r a c o n d a m n a t i n v a z i a ş i a v o t a t impunerea de sancţiuni Italiei, Mussolini a
devenit un adevărat erou în ochii poporului italian prin faptul că a avut curajul să stea singur
împotriva numeroaselor ţări care au luat atitudineîmpotriva militarismul italian.Războiul din
Etiopia a solicitat însă foarte mult resursele militare şi economice ale Italiei. Înacelaşi timp,
opoziţia internaţională faţă de invazie l-a făcut pe Mussolini să încheie o alianţăcu Hitler, care
deja scosese Germania din Liga Naţiunilor.Este interesant faptul că Hitler şi Mussolini
erau în acelaşi timp rivali şi aliaţi. Se părea că Hitler era cel care dicta politica externă a
Italiei. Atât Germania cât şi Italia trimiseseră trupeî n S p a n i a p e n t r u a - l s u s ţ i n e p e
g e n e r a l u l F r a n c i s c o F r a n c o î n l u p t a a c e s t u i a c u f o r ţ e l e comuniste, din timpul
Războiului Civil din Spania care a izbucnit în 1936. Trupele italiene aus u f e r i t a t u n c i
pierderi dramatice, subminând astfel pretenţiile de superioritate pe
c a r e Mussolini le formulase cu privire la armata sa.În noiembrie 1936 Mussolini anunţă crearea
axei Roma-Berlin, o alianţă militară oficială cuGermania lui Hitler. Această alianţă a reprezentat
o mare greşeală politică pentru Mussolini.Fascismul, iniţiat privit ca o metodă de
rezolvare a problemelor interne ale Italiei, devenea astfel duşmanul declarat al Marii
Britanii, Franţei şi Statelor Unite, precum şi al multor alteţ ă r i d e m o c r a t i c e ş i m a j o r i t ă ţ i i
ţ ă r i l o r c o m u n i s t e . P r i n a c e a s t ă a l i a n ţ ă , f a s c i s m u l i t a l i a n a devenit în mod fatal
legat de planurile şi ambiţiile lui Hitler care urmărea să obţină controlulasupra Europei şi
Rusiei. Urmare a pactului cu Hitler, Italia era acum şi mai izolată pe
planinternaţional, forţându-l pe Mussolini să adopte un program de autarhie (auto-
suficienţăeconomică, fără comerţ exterior). Pe măsură ce Italia se pregătea de
război, comunicatelea u t o r i t ă ţ i l o r d e v e n e a u t o t m a i b e l i g e r a n t e , i a r t o n u l
f o l o s i t î n a d u n ă r i l e d e m a s ă t o t m a i militarist.
8

Mussolini ştia că ţara sa nu e pregătită pentru un război european şi a încercat să-şi

foloseascăi n f l u e n ţ a p e n t r u p ă s t r a r e a p ă c i i î n a n i i d e d i n a i n t e a i z b u c n i r i i
c e l u i d e - a l d o i l e a r ă z b o i mondial. Când armatele lui Hitler au ocupat Belgia şi Franţa în
primăvara lui 1940, Mussolinia abandonat neutralitatea şi a declarat război Franţei şi Marii
Britanii. Din acel moment, el aangajat Italia într-un război dramatic împotriva unei
alianţe puternice formată din imperiul britanic, Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Forţele
armate ale Italiei erau slabe şi nepregătite pentru război, în ciuda pretenţiilor de
invincibilitate emise de Mussolini. Armata italiană a înregistrat înfrângeri umilitoare în
1940 şi 1941, iar popularitatea lui Mussolini a început săscadă. În iulie 1943, confruntat cu
iminenta înfrângere în faţa Aliaţilor, în ciuda întăririlor trimise de Germania, Marele
Consiliu Fascist a acordat un vot de blam împotriva Mussolini,îndepărtându-l de la conducerea
Partidului Fascist. Regele a ratificat această decizie, l-a demis pe Mussolini şi l-a arestat.
Din acel moment, susţinerea populară faţă de sistemul fascist a început să se risipească,
fasciştii rămânând brusc fără sprijinul pe care îl avuseseră anterior.Trupele de comando trimise
de Germania l-au salvat pe Mussolini din închisoarea în care eradeţinut, Hitler instalându-şi
aliatul într-o fantomatică „Republică Socială Italiană” creată în nordul Italiei. Tot acum
Hitler îşi forţează protejatul să adopte măsuri antisemite, până atunciI t a l i a f a s c i s t ă
neavând o politică în domeniu aşa cum avea Germania nazistă.
M ă s u r i l e antisemite sunt însă de scurtă durată, ele încetând odată cu căderea respectivei
„Republici” înmâinile Aliaţilor.D i n n o u a p o s t u r ă , M u s s o l i n i ş i c e i l o i a l i l u i a u
o r g a n i z a t r e p r e s i u n i a r m a t e î m p o t r i v a luptătorilor anti-fascişti (în majoritate
comunişti) care acţionau potrivit planurilor Aliaţilor. Înaprilie 1945, pe când încerca să fugă
deghizat în Elveţia, Mussolini este prins de partizani şiîmpuşcat. Cadavrele lui şi ale altor
conducători fascişti sunt batjocorite şi spânzurate cu capulîn jos într-o piaţă publică.
Semnificaţie
Ridicarea şi căderea fascismului italian a arătat câteva caracteristici generale ale fascismului.Mai
întâi, fascismul italian a fost clădit pe baza unei crize sociale profunde care
subminaselegitimitatea sistemului politic al momentului. Mulţi europeni au susţinut
fascismul în anii1930 datorită percepţiei generalizate că sistemul parlamentar de
guvernare este corupt şiineficient. A fost relativ uşor pentru italieni să susţină planurile lui
Mussolini de creare a unuinou tip de stat, care să transforme ţara într-o mare putere şi să readucă
Italiei gloria ImperiuluiRoman şi a Renaşterii.În al doilea rând, fascismul italian a reprezentat o
combinaţie specială de elitism şi populism.O elită revoluţionară a impus în ţară un sistem fascist.
Pentru a se menţine la putere, mişcareaa f o s t n e v o i t ă s ă c o l a b o r e z e c u e l i t e l e
c o n s e r v a t o a r e a l e ţ ă r i i : b u r g h e z i a ( p r o p r i e t a r i i d e companii), armata, monarhia,
Biserica şi autorităţile statului. În acelaşi timp, mişcarea fascistăa făcut eforturi susţinute pentru a
genera un entuziasm popular autentic şi pentru a revoluţionaviaţa italienilor.În al treilea rând,
fascismul a reprezentat o formă carismatică de politică care se baza pe capacităţile
extraordinare ale partidului şi ale conducătorul său. Principalul instrument pentrutransformarea
ţării într-un stat fascist şi pentru crearea omului nou fascist nu au fost teroareas a u c e n z u r a . A
fost vorba de o extraordinară putere de convingere, de persuasiune
amulţimilor în jurul unei idei. În acest sens, fascismul a fost o încercare
d e c o m b a t e r e a urbanizării, a luptei de clasă şi a altor probleme ale societăţii moderne.

Maruntelu Lucian

Psihologie an I

Universitatea Hyperion