Georgescu Sarah-Maria

Istoria contemporana a Italiei

Istoria Italiei se referă la istoria regiunii geografice corespunzătoare Peninsulei Italice, regiune
locuită de-a lungul timpului de diverse popoare, atât de diversificate din punct de vedere cultural și care
au cunoscut diverse regimuri politice.

Italia in Primul Razboi Mondial

Marea Britanie, Franța și Rusia formează Tripla
Ințelegere (Antanta) ca o contrapondere la Tripla Alianță a
Germaniei, Austriei și Italiei. A existat o mare doză de
indecizie din partea Italiei în ceea ce privește intrarea în
război și de care parte. Naționaliștii italieni vedeau în Austria
un inamic. În iulie 1914, asasinarea arhiducelui Ferdinand
provoacă Austria să declare război Serbiei. Italia continuă să
rămână neutră.
Deși Partidul Socialist Italian își menține poziția tradițională de neutralitate, Benito Mussolini, unul
din membrii săi proeminenți, se opune acestui punct de vedere. La scurt timp, Mussolini este demis din
partid, dar își lansează propriul ziar și pledează pentru intervenția de partea Marii Britanii, Franța și
Rusia. Italia intră în război alături de aceste țări, având ca promisiune anumite teritorii, dar era
nepregatită din punct de vedere industrial și militar și având ca susținere numai o mică parte a
populației. Încă nu își revenise în urma campaniei dezastruoase din Libia. În mai 1915, Italia invadeză
Austria și pierde 200.000 de soldați. Un an mai târziu, Austria lansează ofensiva împotriva Italiei și are
loc dezastrul de la Caporetto (octombrie 1917), o retragere panicată a peste 700.000 de soldați italieni.
În cele din urmă, Italia își recuperează teritoriile pierdute, iar Imperiul Austro-Ungar se prăbușește.

Mussolini si fascismul
În Italia, Primul Război Mondial a adus moartea a peste jumătate de milion de militari, o economie
devastată și un puternic sentiment de frustrare datorită neîndeplinirii promisiunii privind teritoriile ce ar
fi fost câștigate ca recompensă pentru participare la război. Primul-ministru Orlando participă la
Conferința de Pace de la Paris din 1919 cu speranța că i se va indeplini aceasta promisiune. Statele
Unite, Marea Britanie resping poziția Italiei, a cărei delegație părăseste conferința.
Între timp, de cealaltă parte a scenei politice, apare o
mișcare militantă, care utiliza intimdarea și violența, îndreptate
mai ales împotriva socialiștilor. Acestia sunt fasciștii care au
câștigat suporteri profitând de insecuritatea clasei mijlocii și de
teama industriașilor de eventualitatea unei revolutii bolșevice
în Italia. Mussolini ajunge în fruntea acestei mișcări, care era
dotată cu trupe paramilitare, Cămășile negre.
În octombrie 1922, liderii fasciști concep o lovitură de stat
denumită Marșul spre Roma(Marcia su Roma). Regele Vittorio
 Georgescu Sarah-Maria

Emanuele III refuză să declare legea marțială și în schimb îi acorda lui Mussolini conducerea guvernului.
La 39 de ani, Benito Mussolini este cel mai tânăr prim-ministru al Italiei.
Marșul spre Roma marchează sfârșitul statului liberal italian și începutul guvernării fasciste.
Mussolini anihilează constituționalitatea guvernului și își consolidează puterea încurajând violența
Cămășilor negre. Interzice întrunirile, grevele, manifestările și grupările anti-fasciste.
Îi înlătura pe socialiști de la putere. Astfel Mussolini impune un regim dictatorial. Numit Il Duce,
instituie controlul asupra regalității și desființează guvernările locale. În 1935, sub aceasta dictatură,
Italia atacă și anexează Etiopia. Pentru a șterge umilirea suferita cu ani în urmă (când statul african nu a
putut fi cucerit), Italia se declară imperiu.
În 1929, Mussolini încheie o înțelegere cu Vaticanul (Acordul Lateran). Bisericii Romano-Catolice i
se garantează autonomia Vaticanului. Pentru prima dată putem vorbi de o normalizare a relațiilor dintre
Italia și Statul Papal, bineînțeles în scopul satisfacerii unui interes comun: menținerea puterii.

Italia in al Doilea Razboi Mondial

În 1933, Hitler ajunge la putere în Germania. Italia, îngrijorata de ambițiile naziștilor, se îndreaptă
către Franța și Marea Britanie. Totuși, după invazia din Etiopia din 1935, Liga Națiunilor impune
sancțiuni împotriva Italiei. Ca răspuns, Mussolini întrerupe relațiile cu Marea Britanie și Franța și se
alătură Germaniei. După războiul împotriva Etiopiei, Mussolini își
manifestă susținerea pentru forțele rebele pro-fasciste ale lui
Francisco Franco în cadrul Războiului Civil Spaniol împotriva
guvernării republicane. În 1939, Franco e victorios.
În 1938, Hitler anexează Austria și o parte a Cehoslovaciei. În
anul următor, Italia ocupă Albania și devine aliat formal al
Germaniei. Germania invadează Polonia și forțează Marea Britanie și
Franța să-i declare război. Al Doilea Război Mondial începe.
Germania invadează Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia și
Luxemburg și patrunde adânc în teritoriul Franței. Pe 10 iunie,
Italia declară război Franței și Marii Britanii în încercarea de a
prelua controlul asupra Canalului Suez, dar britanicii resping
trupele italiene. La 28 octombrie 1940, Mussolini ordonă invadarea
Greciei, dar grecii reușesc cu succes să respingă trupele
invadatoare. Hitler încearcă să ajute trupele italiene, dar armata sa suferă mari pierderi pe frontul din
Albania. Ajutat de Mussolini, Hitler invadează Rusia cu peste 200.000 de soldați.
În septembrie 1943, forțele aliate debarchează la sud de Roma iar, în octombrie, preiau controlul
orașului Napoli. În iunie anul următor, Roma este complet eliberată. Regele Vittorio Emanuele abdică în
favoarea fiului său, Umberto. Pe 27 aprilie, Mussolini și amanta sa, Claretta Petacci, sunt executați, iar
cadavrele lor sunt expuse la Milano. În mai 1945, ultimele trupe germane din Italia se predau.

Republica constitutiolana
Luptătorii partizani italieni și-au adus un aport decisiv în eliberarea Italiei. Deși au contribuit
majoritatea partidelor, stânga (socialiștii și comuniștii italieni) au dominat mișcarea partizană din nord,
 Georgescu Sarah-Maria

cunoscută ca Vântul din Nord, însă influența economică americană, ocupația militară aliată a Italiei și
puternica Biserică Catolică au zădărnicit ascensiunea mișcării de stânga. Americanii se temeau că
Partidul Comunist Italian ar avea legături cu Moscova. Scena politică din Italia devine polarizată, având
la stânga comuniștii, iar la dreapta catolicii, o adevărata replică internă a tensiunilor generate de
Războiul Rece.
La 2 iunie 1946, italienii au votat în favoarea republicii, respingând monarhia instaurata în 1861. De
asemenea, a mai fost ales un parlament bicameral (Camera Deputaților și Senat), care îngrădea puterea
prezidențială, iar guvernarea locală, regională era repartizată în cele 20 de state italiene. S-a creat un
sistem juridic independent. Într-un astfel de sistem politic multipartinic, premierul este ales prin
negociere între partide. Primele alegeri republicane au avut loc în aprilie 1948.
Creștinii Democrați, susținuți de Vatican și de Statele
Unite, obțin o victorie confortabilă, formând forța politică
majoritară de guvernare până aproape de zilele noastre.
Partidul Socialist și Partidul Comunist, deși au o pondere
mai mică din sufragii, formeaza opoziția. Perioada de
refacere a Italiei, 1950 - 1958, a fost marcată de asa-
numitul miracol economic, mai ales că Italia a beneficiat
de ajutorul financiar acordat de americani în perioada
Războiului Rece. În 1963, a fost formată o coaliție între
Partidul Socialist și Partidul Creștin Democrat, având
drept rezultat un guvern condus de socialistul Aldo Moro. În toamna lui 1969 (Toamna Fierbinte) s-au
declanșat o serie de greve și actiuni de protest în nordul peninsulei.
În 1973, Partidul Comunist se angajează într-un amplu proces democratic, acceptând politica NATO
și îndepărtându-se de Moscova. Perioada anilor 70' este caracterizată prin răpiri și execuții la care cad
victime persoane politice, toate acestea culminând cu asasinarea lui Aldo Moro în 1978. Anii 80'
restabilesc ordinea și calmul în viața politică, totuși inflația depășește 21%. Urmează o perioadă de
creștere economică, în care la conducerea guvernului s-a aflat socialistul Craxi (1983 - 1987). Italia
devine a cincea putere economică mondială, depășind în unele privințe Marea Britanie.
La începutul anilor 90' are loc dezagregarea Uniunii Sovietice și stingerea Războiului Rece. Partidul
Comunist Italian a devenit mai moderat și devine cunoscut ca Partidul Democrat de Stânga. Partidul
Creștin Democrat, aflat în partea opusă, pierde o parte din susținere.
Dupa dispariția Partidului Comunist și a celui Creștin Democrat, apar două noi coaliții: Centru-
Stânga și Centru-Dreapta. În martie 2001, primul-ministru Amato dizolvă Parlamentul. Alegerile care
urmează pun față în față fostul primar al Romei, Francesco Rutelli, și fostul premier, Silvio Berlusconi din
partea partidului "Forza Italia". Acesta din urmă, pe 15 mai 2001, iese învingător, convingând alegătorii
prin concepțiile sale puternic pro-americane.
Egalitatea dintre sexe a fost legiferată în 1975, iar întreruperea de sarcină în 1978. Biserica Catolică
își joacă în continuare rolul tradițional, deținând încă o mare putere economică și socială. Mafia încă
mai constituie o problemă în sudul Italiei. Deși s-au organizat puternice acțiuni judiciare împotriva
mafiei, asasinarea, în 1992, a doi judecători, demonstrează că mafia rămâne totuși o putere redutabilă.