Recuperarea rapidă a datoriilor prin procedura ordonanței de plată

Procedura ordonanței de plată este o procedură specială reglementată de dispozițiile art. 1014 –
1025 Cod Procedură Civilă, prin care se pot recupera in mod rapid sumele de bani care rezultă
dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinat printr-un statut, regulament sau
alt înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

In cazul in care ati facturat in baza unui contract, iar debitorul refuza sa plateasca, in cazul in
care v-ati indeplinit obligatiile contractuale, puteti recupera suma datorata prin procedura
ordonantei de plata.

Pe calea ordonanței de plată pot fi recuperate doar creanțele care au ca obligație corelativă plata
unei sume de bani, atunci cand datoria poate fi dovedită printr-un înscris însușit de părți prin
semnătură, forma scrisă fiind cerută, în acest caz, ad probationem.

Asadar, obligația de plată poate sa rezulte dintr-un:

i) contract, spre exemplu obligația cumpărătorului de a plăti prețul, obligația

chiriașului de a plăti chiria, obligația împrumutatului de a restitui suma
împrumutată;
ii) act unilateral, spre exemplu obligația de a plăti o suma de bani victimei, cu condiția
ca această obligație sa fi fost asumată printr-un înscris semnat de cel care se obligă.
iii) statut sau regulament, spre exemplu obligația membrilor unei asociații de
proprietari de a achita cheltuielile aferente cotei lor din proprietatea comună.

O altă condiție necesară pentru admiterea ordonanței se referă la caracterul cert, lichid și
exigibil al creanței. Potrivit dispozițiilor art. 663 Cod Procedură civilă, creanța este certă atunci
când  existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul este
determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permite stabilirea lui, este exigibilă atunci
când  obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de
plată.

1
Anterior introducerii cererii ordonanței de plată, creditorul va comunica debitorului o somație
de plată, prin intermediul căreia i se va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de
15 zile de la primirea acesteia.

Această somație se poate face in două modalități:

i) prin intermediul executorului judecătoresc sau

ii) prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire.

Această somație și dovada comunicării ei se va atașa cererii de ordonanță de plată sub

sancțiunea inadmisibilității.

În cazul în care debitorul nu plătește suma datorată în termenul de 15 zile acordat, se poate
introduce cererea de ordonanță de plată la instanța competentă.

În ceea ce privește cuprinsul cererii de ordonanță de plată, aceasta trebuie să cuprindă, potrivit
dispozițiile art. 1016 Cod de procedură civilă, următoarele:

i) numele și prenumele, precum și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul

creditorului;
ii) numele si prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, și domiciliul
debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea și
sediul, precum și, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau
codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de
înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar,
iii) suma ce reprezintă obiectul creanței, temeiul de fapt și de drept al obligației de plată,
perioada la care se referă acestea;
iv) termenul la care trebuia facută plata și orice element necesar pentru determinarea
datoriei;
v) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului,
potrivit legii;
vi) semnătura creditorului.

De menționat este că taxa de timbru pentru introducerea unei cereri de ordonanță de plată este
o taxă fixă în cuantum de 200 de lei, spre deosebire de cerere de chemare în judecată de drept
comun care presupune o taxă de timbru ce se calculează la valoarea obiectului cererii.

2
Procedura ordonanței de plată este una specială, care se judecă cu rapiditate față de o cerere de
drept comun și poate fi emisă în termen de 45 de zile de la data introducerii cererii, în măsura în
care ea nu este contestată de debitor.

Odată emisă, ordonanța poate fi pusă în executare de creditor chiar dacă este atacată cu cerere
în anulare de către debitor.

Fiind vorba despre o procedură specială, cererea de ordonanță de plată poate avea ca
probatoriu doar înscrisuri din care să reiasă faptul că debitorul nu a achitat suma datorată.

În caz de contestare a creanței și dacă apărările de fond formulate de debitor presupun

administrarea unui probatoriu mai complex, precum: efectuarea unei expertize, audierea unor
martori, chemarea la interogatoriu a unei părți, atunci cererea creditorului va fi respinsă de
instanță prin încheiere, creditorul având posibilitatea de a formula, pe cale separată, o cerere de
chemare în judecată, potrivit dreptului comun.

În cazul în care instanța va emite ordonanța de plată, aceasta va stabili si termenul de plată a
sumei datorate, ce nu poate fi mai scurt, dar nici mai lung de 10 zile de la data comunicării
ordonanței către debitor, cu excepția următoarelor cazuri:

i) dacă părțile convin stabilirea unui termen de plată cu depășirea limitei minime sau
maxime menționate anterior;
ii) la cererea debitorului, în ceea ce privește obligațiile de plată a cotelor din cheltuielile
comune față de asociațiile de proprietari, precum și cheltuielile de întreținere ce
revin persoanelor fizice corespunzătoare suprafețelor locative pe care le folosesc ca
locuințe, ținând cont de posibilitățile efective de plată ale debitorului, instanța poate
stabili un termen de plată care nu se încadreaza în limitele arătate mai sus, ori poate
dispune eșalonarea plății.

În concluzie, având în vedere termenul scurt în care se soluționează această procedură, valoarea
redusă a taxei judiciare de timbru și caracterul executoriu al ordonanței de plată, recomandăm
folosirea acestei proceduri pentru recuperarea sumelor datorate, în cazul în care sunt
îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.