Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații
a cetățenilor români în străinătate, denumita in continuare “Legea nr. 248/2005” minorilor li se
permite iesirea din tara numai daca sunt insotiti de o persoana majora si, in situatia in care calatoreste
impreuna cu unul din parinti, numai daca parintele insotitor prezinta o declaratie a celuilalt parinte din
care sa rezulte acordul sau cu privire la efectuarea calatoriei respective in statul sau statele de destinatie,
precum si cu privire la perioada acesteia.
Declarația pentru iesirea din tara minorului este valabila 3 ani de la data intocmirii si trebuie să
fie autentificate în țară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României.
Aceasta declaratie poate sa fie data si în fața autorităților străine, dar trebuie să îndeplinească
condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenției
cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5
octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999, aprobată
prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cu excepția celor ce emană dintr-un stat cu
care România a încheiat tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, în materie civilă sau
de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare.
Declarațiile trebuie să fie eliberate părților în două duplicate, dintre care un duplicat se
păstrează de către însoțitor, iar al doilea duplicat însoțește pașaportul minorului.
Această declarație va fi necesară pentru copiii minori cu cetățenie română doar la ieșirea din
România, nu și la revenirea în țară.
In situatia in care unul dintre parinti refuza sa-si exprime acordul pentru deplasarea minorului
in strainatate, consimtamantul acestuia poate fi suplinit prin hotararea instantei.
Competenta acestor actiuni este data de prevederile art. 114 din Codul de procedură civilă care
prevede faptul că atunci când legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de
Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei
circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.