Săptămâna 1. Logica cercetării sociologice.

Teorie, metode, fapte,

fenomene.

Teorie (theorein: a privi, a observa, a contempla)

1) set de propoziții logice cu caracter universal (în condițiile x indivizii fac

y…)
2) o formă de explicație a unei realită ți/fenomen (o teorie despre revoluția
Franceză , sau o teorie despre protestele din 10 august)
3) o formă de hermeneutică socială (analiza fenomenului anti-corupție)
4) dialog/analiză /hermeneutică a unor autori ”clasici”: Weber, Bourdieu, etc.
5) o formă generală de a vedea/interpreta lumea în ansamblul să u: nu este
despre particularită ți ale lumii sociale ci despre modul în care lumea
socială poate fi cunoscută , analizată , interogată , prin ce moduri și metode,
ce merită cunoscut și ce nu (pozitivism, marxism, feminism,
postmodernism). E.g: societate se fundamentează pe lupta de clasă
6) o afirmație normativă , în favoarea unor grupuri excluse (critical theory)
7) teorie despre natura sociologiei, a științei în general.

Abend 2008: What is theory

Metode:

4 tipuri de metode în științele sociale (după tipul de generare de date):

1) etnografice (interacțiune directă cu subiecții cercetă rii)

2) sondare - chestionar/interviu/focus group.
3) statistice (recensă mâ nt, rapoarte)
4) istorice (arhive, etc.)

3 tipuri de metode (după modul de analiză a datelor):

1) interpretare directă /calitativă (narațiune, poveste)

2) interpretare cantitativă (diferite forme de statistică )
3) modelare formală (formă de analiză ce imită realitatea, ex: laborator,
experiment)

3 tipuri de metode (după natura cercetă rii)

1) analiza de caz (un caz analizat în detaliu)

2) analiza comparată între un numă r mic de cazuri (small n comparions)
3) analiza comparată a unui numă r mare de cazuri pentru a stabili
generalită ți, reguli, legi. (big N comparisons)

Abott 2004. Methods of discovery.

Robert K. Merton

1
1. Stabilirea că fenomenul există: înainte de a oferi o explicație, să fim siguri că
fenomenul există ca atare.

Stabilirea fenomenului, stabilirea faptelor. Ce sunt faptele în științele sociale? Cum

observăm fapte, cum le ”culegem”, catalogăm, analizăm, interpretăm? Raportul
dintre teorie și fapte.

Dimensiunea politică a stabilirii fenomenului și cercetării. Interpretarea realității, a

unui fenomen, presupune afirmarea implicită că acel fenomen există. Așteptări
teoretice și ideologice care distorsionează fapte și fenomene.

Merton: Middle-range theories

2. Ignoranța utilă

Nu doar afirmarea necunoșterii, ci specificarea acesteia care poate duce la noi

cercetă ri sociologice pentru a oferi ră spunsuri.

3. Materiale strategice de cercetare (locuri/timpuri)

Interes intrinsec pentru un caz vs. interest pentru un caz ca material empiric
pentru generalizare.

Ex: Freud: actele ratate.

Conceptul de unintended consequences.

Andrew Abott

Sociologia nu poate exclude nimic. Este în mod inevitabil, totodată , interstițială .

Nimic despre societate nu-i poate fi stră in.

Istoria sociologiei ca o distincție fractală (împotriva imaginii hegeliene a istoriei

științei). Varietate de abordă ri, școli, dezbateri, lupte interne despre ce este și
cum se face sociologia.

Totodată , nu doar o istorie a câ mpului ca atare, ci schimbare vine din exterior,

din evoluția societă ții.

Pierre Bourdieu

Împotriva distincției dintre obiectivism/subiectivism, structură /subiect etc:

lumea mă cuprinde; eu gâ ndesc lumea, pot cuprinde și gâ ndi această lume tocmai
pentru că sunt parte din ea. Subiectul (habitus, sistem de dispoziții) ocupă o
poziție în spațiul social, despre care are o anumită cunoaștere practică și în
legă tură cu care face observații, judecă ți, opinii și acționează în anume fel.

2
Oamenii au corpuri, ocupă un loc, cunoașterea e întrupată . Procesul socializă rii
este tocmai individualizarea, apariția eului, a eului unic, individualizarea.
Corpurile nu sunt însă doar corpuri biologice (naturale), ci constituite social, în
interacțiune cu lumea socială . Nici cunoașterea corpului propriu-zis nu este una
personală ci e mediată social (medicină , etc.)

Illusio – modul de a fi în lume dincolo de o simplă prezență fizică și materială

(adică modul de a fi în lume social, care te leagă cu diferite fire invizibile, care nu
sunt imediat perceptibile, de lume ca atare.)

Cunoașterea practică, imediată a lumii familiare de către individ este posibilă

datorită faptului că individul internalizează, prin interacțiunea cu lumea,
structurile cognitive ale acestei lumi. Altfel spus, modul prin care înțelegem lumea,
instrumentele de cuprindere a lumii, sunt construite chiar de lume.

Habitusul – concept dezvoltat de Bourdieu pentru a evita atâ t mecanicismul

(acțiunea oamenilor este rezultatul constrâ ngerilor), câ t și finalismul (acțiunea
oamenilor este rezultatul unei deliberă ri în cunoștiință totală de cauză ce vizează
realizarea unui scop perfect conturat).

Habitus – sistem de scheme de percepție, apreciere și acțiune

Depă șirea opoziției dinre realism (individul și grup) și constructivism (realitatea

doar cuvinte).