Automobil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Mașină (dezambiguizare).

O fotografie a originalului Benz Patent-Motorwagen, construit pentru prima dată în 1885 și pentru care s-a
acordat brevet de invenție.

Portal Automobil

Automobilul, sau mai familiar mașina, este un vehicul cu patru (rar, trei, șase) roți, acționat
de un motor cu ardere internă, cu abur, cu electricitate sau aer comprimat. Are scaune pentru
conducător și pentru cel puțin un pasager.
Automobilele sunt de obicei construite pentru a călători pe drumuri, dar există unele, mai ales
vehicule utilitare, care permit călătorii în afara drumurilor - (off-road). Drumurile
și autostrăzile sunt folosite în comun cu alte vehicule, cum sunt motocicletele și tractoarele.
Un automobil tipic are un motor cu ardere internă și patru roți, însă au apărut pe piață și
mașini cu motoare hibride, cu gaz sau electrice. Au fost construite și autovehicule cu trei roți,
dar nu sunt prea răspândite din cauza problemelor de stabilitate.
În anul 2007 în lume existau aproape 800 de milioane de mașini în circulație (majoritatea în
emisfera nordică) iar 42 de milioane de mașini noi erau produse în fiecare an.[1] În anul 2050
se aproximează că vor exista 4 miliarde de automobile la nivel mondial.[2]

Cuprins

 1Istoric
 2Descriere
o 2.1Compunerea automobilului
 2.1.1Motor
 2.1.2Șasiu
 2.1.3Caroserie
o 2.2Funcționarea automobilului
 3Clasificare
o 3.1După destinație
 3.1.1Automobile pentru transportul persoanelor
  3.1.2Automobile pentru transportul mărfurilor
 3.1.3Automobile speciale
o 3.2După particularitațile constructive
 3.2.1După tipul motorului
 3.2.2După tipul transmisiei
 3.2.3Tipul propulsiei
o 3.3După numărul punților
o 3.4După capacitatea de trecere
 4Vezi și
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Lectură suplimentară
 8Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria automobilului.
În 1769, francezul Nicolas-Joseph Cugnot realizează un vehicul cu trei roți propulsat prin
forța aburului. În 1801, englezul Richard Trevithick realizează un fel de locomotivă,
numită Puffing Devil, dar care putea circula și pe drumurile rutiere.
Contribuții de pionierat în domeniul motoarelor cu ardere internă au adus: Nicéphore
Niépce, François Isaac de Rivaz, Gustave Trouvé și alții. Însă inventatorul automobilului în
accepția modernă este considerat Karl Benz. În 1878, acesta proiectează un nou tip de motor
cu ardere internă, mult îmbunătățit și care va fi patentat un an mai târziu.

Descriere[modificare | modificare sursă]
Compunerea automobilului[modificare | modificare sursă]
Părțile principale ale oricărui automobil sunt motorul, șasiul, caroseria și partea electrică.
Motor[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Motor cu ardere internă.
Motorul este sistemul fizic de generare a energiei mecanice care pune în mișcare sistemul de
transmisie al automobilului. Un motor este compus din două părți: mecanismul motor și
instalațiile auxiliare.
Șasiu[modificare | modificare sursă]
Șasiul automobilului este ansamblul organelor și instalațiilor care efectuează preluarea și
transmiterea energiei mecanice de la motor la roțile motoare, conducerea automobilului,
susținerea și propulsia lui. Se compune din transmisie, sistemul de conducere, organele de
susținere, organele de propulsie și instalațiile auxiliare.Mai tine si motorul și caroseria.

Sistem de transmisie
Transmisia sau sistemul de transmisie preia, transmite, modifică și distribuie momentul motor
la roțile motoare ale automobilului.
Sistem de conducere
Sistemul de conducere asigură deplasarea automobilului pe traseul dorit.Este compus din
mecanismul de direcție și sistemul de frânare.
Sistem de susținere
Organele de susținere suportă greutatea automobilului și preiau forțele rezultate din propulsie
frânare și rezistențele ce apar în deplasarea pe drum a automobilului.Cuprind cadrul, carterele
punților și organele de suspensie.
Sistem de propulsie
Sistemul de propulsie tansformă mișcarea de rotație în mișcare de translație și ajută
automobilul să se sprijine pe drum sau pe sol.
Instalații auxiliare ale șasiului
Instalațiile auxiliare asigură confortul, siguranța circulației și controlul exploatării
automobilului.Ele sunt instalația de iluminat, instalația de semnalizare, instalația de încălzire,
instalația de aerisire, ștergătoarele de parbriz, etc.
Caroserie[modificare | modificare sursă]
Caroseria este partea principală a automobilului care are rolul de purtător al persoanelor sau
mărfurilor sau instalațiilor montate pe automobil, asigurând izolarea și autonomia încărcăturii
față de restul automobilului și de mediul înconjurător.
Compunerea caroseriilor este dependentă de destinația automobilului comportând diferențe
conforme scopului pentru care sunt făcute.În general caroseriile automobilelor au o parte
inferioară bazală, orizontală (platformă), o parte laterală și o parte superioară (acoperiș).În
plan orizontal se împarte în partea anterioară, destinată conducăturului automobilului și
partea posterioară destinată încărcăturii (instalații, persoane, mărfuri).
Funcționarea automobilului[modificare | modificare sursă]

Clasificare[modificare | modificare sursă]
Automobilele se clasifică după următoarele criterii principale:

 destinație (felul transportului);

 particularitați constructive (tipul motorului, tipul transmisiei, tipul propulsiei);
 numărul punților
 capacitate de trecere.
După destinație[modificare | modificare sursă]
Automobile pentru transportul persoanelor[modificare | modificare sursă]

 Autoturisme - automobile care, prin construcție și echipare, sunt destinate transportului

unui număr redus de persoane, bagaje și/sau al bunurilor acestora, având o capacitate de
două până la 7 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto.[3] Acestea se pot
conduce cu categoria de permis auto B.
o Microturisme - cilindree: 200–250 cm³ (1 – 2 locuri)
o Mici - cilindree: 500–1000 cm³ (2 – 4 locuri)
o Mijlocii - cilindree: 1000–2000 cm³ (4 – 5 locuri)
o Mari - cilindree: 2000–4000 cm³ (4 – 6 locuri, de exemplu limuzinele[4])
o Foarte mari - cilindree: 3000–8000 cm³ (4 - 7 locuri)
 Microbuze - autobuze destinate și echipate pentru transportul unui număr redus de
persoane și al bagajelor acestora.[5]
o Cu capacitate mică (6 - 16+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de
permis auto D1.
o Cu capacitate mare (18 - 22+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de
permis auto D.