asăre

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân

neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Pasăre

Stare de conservare

Clasificare științifică

Supradomeniu[*] Biota

Supraregn[*] Eukaryota

Regn Animalia

Subregn Bilateria

Infraregn[*] Deuterostomia

Încrengătură Chordata

Subîncrengătură Vertebrata

Infraîncrengătură[*] Gnathostomata

Supraclasă[*] Tetrapoda

Clasă

Aves[1][2]

L., 1758

Modifică date / text 

Păsările (Clasa Aves) sunt vertebrate ovipare înalt dezvoltate care au capacitatea de a

zbura, deși sunt reprezentanți ce trăiesc doar în mediul terestru. Sunt mai mult de 9000
de specii. Păsările au fost împărțite după Feider și colab. În 1976, în două subclase și
anume Saurure (Archaeornithes) și Ornithurae (Neornithes).
 Cuprins

 1Caracteristici generale
 2Morfologie externă
 3Morfologie internă
o 3.1Tegumentul păsărilor
o 3.2Schelet
 3.2.1Scheletul craniului
 3.2.2Scheletul trunchiului
 3.2.3Scheletul membrelor
 3.2.3.1Scheletul membrelor anterioare
 3.2.4Scheletul membrelor posterioare
o 3.3Musculatura
o 3.4Sistemul nervos
 3.4.1Funcțiile sistemului nervos aviar
 3.4.2Sistemul nervos central
 3.4.2.1Encefalul
 3.4.2.1.1Medulla
 3.4.2.1.2Lob optic
 3.4.2.1.3Cerebel
 3.4.2.1.4Cerebrum
 3.4.2.1.5Telencefal
 3.4.2.1.6Palliumul
 3.4.2.1.7Lobii olfactorii
 3.4.2.1.8Diencefalul
 3.4.2.2Măduva spinării
 3.4.3Sistemul nervos periferic
 3.4.3.1Nervii
 3.4.4Organe de simț
 3.4.5Sistemul nervos autonom
 3.4.5.1Sistemul nervos simpatic
 3.4.5.2Sistemul nervos parasimpatic
 3.4.6Sistemul nervos somatic
 3.4.7Inteligența
o 3.5Sistemul circulator
 3.5.1Inima
 3.5.2Arterele principale
 3.5.3Venele principale
 3.5.4Sângele
 3.5.4.1Plasma
 3.5.4.2Elementele figurate
o 3.6Sistemul respirator
 3.6.1Plămâni
 3.6.2Sacii aerieni
 3.6.3Traheile
 3.6.4Schimbul de gaze
 3.6.5Structura aparatului respirator
 3.6.6Ventilația
 3.6.7Decurgerea procesului de respirație
o 3.7Sistemul digestiv
o 3.8Sistemul excretor
o 3.9Sistemul reproducător
o 3.10Sistemul endocrin
 4Comportamentul
 o 4.1Bioritmuri
o 4.2Comunicarea
o 4.3Migrarea
 5Locomoția
 6Fiziologia și parametrii fiziologici
o 6.1Boli aviare
 7Habitatul
 8Științe legate de păsări
 9Clasificarea reprezentanților clasei Aves
 10Bibliografie
 11Bibliografie
 12Note
 13Legături externe
 14Vezi și

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

 Forma corpului este aerodinamică; învelișul extern, produs de piele, este alcătuit din
pene, fulgi și puf.
 Membrele anterioare sunt transformate in aripi, iar cele posterioare cu piele solzoasă
care ne amintește de reptile.
 Maxilarele sunt acoperite de teci solzoase și formează ciocul.
 Aparatul digestiv este alcătuit din cavitate bucală fără dinți, gușă, stomac glandular,
stomac musculos (pipotă), intestin subțire și intestin gros, care se temina cu cloaca.
 Respirația este pulmonară; plămânii sunt in legătură cu 9 saci aerieni și cu oasele
pneumatice.
 Temperatura corpului este constantă datorită respirației și circulației active.
 Lipsește vezica urinară
 Înmulțirea se face prin ouă, pe care le clocesc.

Morfologie externă[modificare | modificare sursă]

Morfologia capului

Morfologie externă, vezi:

 Capul
 Trunchiul
 Membrele
o Membrele anterioare la păsări
o Membrele posterioare la păsări

Morfologie internă[modificare | modificare sursă]

Tegumentul păsărilor[modificare | modificare sursă]
Este acoperit de pene, fulgi sau puf, adică solzi cornoși metamorfozați.
Schelet[modificare | modificare sursă]
Scheletul porumbelului

Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: a fost redusă masa oaselor și numărul
lor (păsările au între 11 și 20 de vertebre, în funcție de specie). A apărut carena, ce
asigură o mișcare mai bună a aripilor. În urma adaptării, scheletul păsării a devenit atât
de ușor, încât nu cântărește mai mult de 5% din corpul oricărei păsări. Acest schelet
este destul de elastic, păsările putând să-și întoarcă , capul la un unghi de până la 180
de grade.
Scheletul craniului[modificare | modificare sursă]
Craniul păsărilor se împarte după Feider și colab., 1976 în:

 neurocraniu;
 viscerocraniu.
După alți autori craniul păsărilor constă din 3 părți:

 dermatocraniu;
 viscerocraniu;
 neurocraniu.
Scheletul trunchiului[modificare | modificare sursă]
Scheletul păsării constă din:

 Coloana vertebrală la păsări.

 Coaste
 Stern.
Abdomenul păsărilor constă din coaste, coracoid și osul iadeș, care se unesc prin
intermediul carenei. Coastele se împart în mai multe regiuni:

1. secțiunea vertebrală;
2. secțiunea sternală;
3. procesul urcinat.
Scheletul membrelor[modificare | modificare sursă]
Scheletul membrelor anterioare[modificare | modificare sursă]
Aripile păsărilor sunt foarte dezvoltate. Umărul este alcătuit din

1. scapula;
2. procesul acromion al scapulei;
3. clavicula;
4. fossa glenoidă;
5. coracoid și
6. humerus.
Humerusul se unește cu ulna și radius pentru a forma cotul. Acestea din urmă sunt
unite cu osul carpometacarpus, prin intermediul oaselor radiale și ulnare, care formează
un fel de mână a păsării. Aceasta are 3 degete, (excepție struțul) dintre care 2 sunt
nedezvoltate, fiecare deget constând din câte 2 falange.
Scheletul membrelor posterioare[modificare | modificare sursă]
Pelvisul păsărilor este format din 4 oase și formațiuni osoase:

1. Illium;
2. Ischium;
3. Pubis;
4. Fossa acetabulară.
Partea superioară a membrelor constă din osul femur lung. La genunchi se unește
cu tibiotarsus și fibula. Acestea se unesc cu tarsiometatarsus, care constituie partea
inferioară a membrelor.

1. Femur;
2. Patella;
3. Tibiotarsus;
4. Fibula;
5. Tarsometatarsus;
6. Hallux.
Musculatura[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Musculatura păsărilor.

Musculatura păsărilor este destul de dezvoltată, ajungând la unele specii până la 20%
din masa corpului, numai membrele având până la 35 de mușchi separați și bine
dezvoltați. Penele , ritmul respirației perfecționat, consumarea unei mari cantități de
hrană, frecvența mare a bătăilor de inimă, precum și absorbția rapidă a oxigenului a dus
la accelerarea metabolismului. Păsările au o temperatură a corpului de 43 de grade
Celsius.
Sistemul nervos[modificare | modificare sursă]
Sistemul nervos este asemănător celui de la reptile. El constă din:

1. Sistem nervos central;

2. Sistem nervos periferic.
Funcțiile sistemului nervos aviar[modificare | modificare sursă]

1. Obținerea informației despre mediul intern și extern;

2. Analizarea și la acea informație;
3. Păstrarea informației sub formă de memorie și reflexe condiționate;
4. coordonarea impulsurilor motorii către mușchii scheletici.
Sistemul nervos central[modificare | modificare sursă]
Sistemul nervos central este alcătuit din encefal și maduva spinării.
Encefalul[modificare | modificare sursă]
Encefalul păsărilor constă din medulla oblongata, lob
optic, diencefal, cerebel și cerebrum.
Medulla[modificare | modificare sursă]
Medulla la păsări include neuronii, ce participă la menținerea unor funcții vitale, precum
respirația constantă, un ritm constant al bătăilor de inimă și valori normale ale tensiunii
cardiace. Este situat în trunchyul cerebral.
Lob optic[modificare | modificare sursă]
La păsări, lobul optic este situat lângă cerebrum. El este mai mare la păsări
comparativ cu alte vertebrate și ocupă un volum mai mare, conținând un număr mare
de aglomerări de neuroni senzitivi. Volumul mare al lobului optic reflectă importanța
vederii pentru majoritatea păsărilor.
Cerebel[modificare | modificare sursă]
Cerebelul este implicat în coordonarea mușchilor scheletici, și deci a zborului. Are o
mărime destul de mare .
Cerebrum[modificare | modificare sursă]
Cerebrumul la păsări este alcătuit din telencefal și lobii olfactivi.El este responsabil de
activitatea nervoasă superioară și de așa procese nervoase, precum memoria, gândirea
și învățarea ( formarea reflexelor condiționate).
Telencefal[modificare | modificare sursă]
Telencefalul păsărilor se deosebește de cel al altor cordate. Acesta este alcătuit dintr-
un pallium aviar dorsal și un subpallium ventral. La păsări, paliumul ocupă 70% din
volumul telencefalului, encefalul având o structură palială unică. Cortexul cerebral este
subțire și controlează unele activități nervoase superioare. La păsări pot fi observate 2
emisfere: una stângă, care controlează formarea reflexelor condiționate, și una dreaptă,
care monitorizează și analizează mediul înconjurător. În telencefal poate fi localizat și
un centru vocal( în emisfera stângă), care este un punct de origine al drumurilor
aferente și eferente nervoase către mușchii syrinxului. Mărimea sa este variabilă, adică
crește anual în fiecare primăvară din cauza eliberării de hormoni sexuali maculini.
Palliumul[modificare | modificare sursă]
La păsări, palliumul se organizează în 4 mari subdiviziuni:

1. Hyperpallium;
2. Mesopallium;
3. Nidopallium;
4. Arcopallium.
Lobii olfactorii[modificare | modificare sursă]
Lobii olfactivi se găsesc in cerebrum. Ei au funcția de interpretare chimică a
mirosurilor intrerceptate de pasăre. La majoritatea păsărilor acestea sunt relativ mici,
excepții făcând unele păsări răpitoare.
Diencefalul[modificare | modificare sursă]
Diencefalul este situat în partea centrală a encefalului, mai jos de lobii optici și cerebel.
Regulează somnul, setea, foamea și hormonii. Diencefalul
conține talamusul și hipotalamusul.
Măduva spinării[modificare | modificare sursă]
Măduva spinarii, ca la alte cordate, este formată din materie albă(fibre lungi myelinate)
și materie cenușie (neuroni nemyelinați).Porțiunea dorsală a măduvii spinării 'trimite
informație senzorială către creier, iar cea ventrală transportă informația motoare către
efectori.Măduva spinării la păsări are unele diferențe de structură față de cea a altor
cordate. Astfel, în regiunea cervicală se observă o porțiune mai largă a măduvii, formată
din aglomerări masive de axoni, necesari unei mai bune coordonări ai mușchilor aripilor.
Lărgirea regiunii lombare se datorează aglomerărilor axonilor, necesari coordonării
mușchilor membrelor inferioare. În regiunea toracală nu pot fi întâlnite asemenea
aglomerări. Măduva spinării este înconjurată de un canal central cu rolul de protecție,
care conține lichidul cerebrospinal.
Sistemul nervos periferic[modificare | modificare sursă]
Sistemul nervos periferic cuprinde nervii cranieni, spinali și autonomi, ganglionii și
organele de simț. In total sunt 12-14 perechi de nervi cranieni și 38 de perechi de nervi
spinali atașați la măduva spinării.
Nervii[modificare | modificare sursă]
Organe de simț[modificare | modificare sursă]
Vezi:Organe de simț la păsări.
Ochiul păsărilor este alcătuit din învelișul scleroid, învelișul coroid (coroida, irisul, pupila,
mușchii ciliari) și învelișul interior (lentila, umoarea vitroasă, retina, fovea, pecten și
nervul optic.
Sistemul nervos autonom[modificare | modificare sursă]
Sistemul nervos autonom este parte componentă a sistemului nervos a vertebratelor,
care este alcătuită din neuroni motori, care inervează organele interne ale animalelor și
care nu sunt controlați în mod voluntar de către animal. La păsări este asemănător celui
mamiferic. El constă din sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic.
Sistemul nervos simpatic[modificare | modificare sursă]
Sistemul nervos simpatic la păsări lucrează în strânsă legătură cu sistemul endocrin,
pentru a putea elibera unii hormoni, pentru a face față unelor situații de pericol. El de
asemenea are un rol la manifestarea unor reflexe necondiționate la păsări.
Sistemul nervos parasimpatic[modificare | modificare sursă]
Sistemul nervos parasimpatic la păsări este alcătuit din grupuri de ganglioni, situați
lângă așa organe, precum inima, pulmonii și organele digestive. Aceste organe sunt
controlate și regulate de sistemul nervos central prin intermediul acestor ganglioni.
Sistemul nervos somatic[modificare | modificare sursă]
Vezi:Sistemul nervos somatic la păsări.
Inteligența[modificare | modificare sursă]
Pentru a afla mai mult despre inteligența păsărilor, apăsați aici: Inteligența păsărilor.
Sistemul circulator[modificare | modificare sursă]
Sistemul circulator la păsări este în principiu asemănător celui de la mamifere și de la
alte vertebrate. Însă păsările și-au dezvoltat un sistem cardiovascular foarte puternic,
care le permite să-și satisfacă nevoile metabolice ale locomoției( zborul, înotul, etc).
Astfel, sistemul circulator nu îndeplinește rolul de transportator al oxigenului către
țesuturi, ci joacă un rol important în menținerea unei temperaturi constante a corpului.
Sistemul circulator constă din inimă plus vasele de sânge care transportă:

1. nutrienți;
2. oxigen și dioxid de carbon;
3. reziduuri;
4. hormoni;
5. căldură.
Inima[modificare | modificare sursă]
Inima aviară s-a dezvoltat într-un organ puternic și destul de mare, putând face
contracții musculare rapide.În general, la păsări se aplică regula:cu cât este mai micâ
specia, cu atât este mai mare mărimea relativă a inimii. Comparativ cu mamiferele,
păsările au inima mai mare și aceasta are mai multe bătăi pe minut. Masa inimii la
păsări constituie 1-2% din masa corpului( la mamifere ea constituie 0,1-0,4% din masa
corpului).Inima păsărilor are 4 camere, ca la mamifere, cu 2 ventricule și 2 atrii.
Arterele principale[modificare | modificare sursă]
Arterele sunt vasele de sânge, ce asigură circulatia sângelui de la inimă la diverse
organe.Iată lista celor mai mari artere ale păsărilor. Vezi Arterele păsărilor.
Venele principale[modificare | modificare sursă]
Venele sunt vasele, ce transportă sângele deoxigenat de la organe la inimă.
Principalele vene ale păsării sunt: vezi Venele păsărilor.
Sângele[modificare | modificare sursă]
Sângele păsărilor constă din plasmă plus elemente formate:
Plasma[modificare | modificare sursă]
Plasma constă mai mult din apă (~85%).De asemenea 9-11% din plasmă o constituie
proteinele. Alți constituienți ai plasmei sunt glucoza( 200–400 mg/dl), amino acizii,
reziduuri, hormoni, anticorpi și electroliți.
Elementele figurate[modificare | modificare sursă]
Trombocitele, leucocitele și eritrocitele constituie elementele figurate ale sângelui.
Sistemul respirator[modificare | modificare sursă]
Sistemul respirator la păsări constă în efectuarea schimbului de gaze și joacă un rol
foarte important în termoregulare. De asemenea el joacă un rol în detoxifierea
produselor metabolice și în vocalizare. El diferă de sistemele respiratoare ale altor
cordate, având pulmoni relativ mici și 9 saci aerieni.
Plămâni[modificare | modificare sursă]
Plămânii parabronhiali ai păsărilor sunt diferiți față de cei ai mamiferelor. Astfel, ei sunt
rigizi și nu își modifică volumul în timpul respirației. Ei se subdivid în largi capilare
aeriene, care se înrămuresc de la parabronhii. Pulmonii aviari au numai funcția de
schimb de gaze, cea de ventilație revenindu-le sacilor aerieni.
Sacii aerieni[modificare | modificare sursă]
Sacii aerieni au pereți foarte subțiri, cu foarte puține capilare, deci nu joacă vreun rol în
schimbul de gaze. În schimb, participă la ventilarea pulmonilor. Majoritatea păsărilor au
9 saci aerieni:

 1 sac interclavicular;
 2 saci cervicali;
 2 saci anteriori toracici;
 2 saci posteriori toracici;
 2 saci abdominali.
Traheile[modificare | modificare sursă]
Vezi: Traheile la păsări.
Schimbul de gaze[modificare | modificare sursă]
Structura aparatului respirator[modificare | modificare sursă]
Păsările inspiră prin intermediul nărilor, situate pe cioc, sau respiră deschizând ciocul.
Aerul trece prin faringe, apoi prin trahee. Trahea se bifurcă apoi în 2 bronhii primare
la syrinx. Bronhiile primare se prelungesc în pulmoni, prelungirile acestea fiind
numite mesobronhii. De la mesobronhii se ramifică tuburi mici, numite ventrobronhii.
Ventrobronhiile se ramifică în parabronhii mai mici. Acestea pot fi de 2 mm în diametru.
De asemenea de la bronhiile primare se mai prelungesc un număr de bronhii secundare
de-a lungul părții anterioare a pulmonilor, care aprovizionează sacii aerieni abdominali
cu aer. Alte bronhii secundare, care se ramifică deasupra suprafețelor mai joase ale
pulmonilor aprovizionează sacii aerieni anterior toracici. De asemenea, de la bronhii
primari se mai ramifică 7-10 perechi de bronhii dorsali, care se ramifică de-a lungul
suprafeței dorsale a pulmonilor, și bronhii ventrali, care se ramifică de-a lungul
suprafeței ventrale a pulmonilor. În final, este o rețea de bronhii terțiare, care leagă
bronhiile ventrale cu cele dorsale. De la bronhiile terțiare pornesc capilarele aeriene,
care sunt responsabile de schimbul de gaze dintre sistemul de ventilație și sânge.
Ventilația[modificare | modificare sursă]
Vezi: Ventilația la păsări.
Decurgerea procesului de respirație [modificare | modificare sursă]
Sistemul digestiv[modificare | modificare sursă]
Vezi: Sistemul digestiv la păsări.
Sistemul excretor[modificare | modificare sursă]
Funcția sistemului excretor este de a elimina toate deșeurile din corp (în special a celor
azotoase). El de asemenea regulează cantitatea de apă și ioni în fluidele corpului.
Pentru mai multe detalii, vezi: Sistemul excretor la păsări.
Sistemul reproducător[modificare | modificare sursă]
Pasarile sunt animale unisexuate care prezinta frecvent un dimorfism sexual.
Fecundarea este intotdeauna interna iar ouale depuse prezinta un invelis calcaros si
necesita o perioada de incubare in anumite conditii de temperatura si umiditate.
Sistemul endocrin[modificare | modificare sursă]
Sistemul endocrin la pasari este responsabil pentru coordonarea raspunsului pasarilor
la diferiti stimuli, la stres, reguleaza bioritmurii[necesită  citare], reguleaza metabolismul si
cresterea pasarii. Sistemul endocrin se aseamana foarte mult cu cel
mamiferic[necesită  citare]. Vezi: Sistemul endocrin la păsări.

Comportamentul[modificare | modificare sursă]
Dacă ar fi să dăm o definiție vagă a comportamentului, acesta ar cuprinde toate tipurile
de răspunsuri la schimbările de mediu, variind de la simplele reflexe necondiționate
până la complexele reflexe condiționate. Comportamentul păsărilor studiat de ornitologi
tinde spre comportamente și ritualuri complexe, dominate de ultimul tip de reflexe.
Aspecte ale comportamentului păsărilor, ca curtarea, reproducerea, grija de pui,
construirea cuibului, ș.a., vor fi studiate aici : Comportamentul păsărilor.
Bioritmuri[modificare | modificare sursă]

 Bioritmuri fiziologice;
 Bioritmuri comportamentale la păsări
Comunicarea[modificare | modificare sursă]
Pentru a afla mai mult despre comunicarea dintre păsări, apăsați aici: Comunicarea
dintre păsări.
Migrarea[modificare | modificare sursă]
Migrarea reprezintă deplasarea unidirecțională în masă a unor specii de păsări dintr-o
regiune mai rece în una mai caldă în perioada sezonului rece, și întoarcerea înapoi la
începutul sezonului cald. Astfel, păsările se duc în zonele calde pentru a căpăta hrana,
absentă în sezonul rece în condiții normale, însă se întorc în zonele de unde au venit la
începutul sezonului cald, în vederea reproducerii. În timpul migrațiunii, se produc
schimbări majore în cadrul sistemului endocrin, ce provoacă acest fenomen. În urma
acestor schimbări, păsările nu mai reacționează normal la stimulii externi. Această
schimbare hormonală în cadrul corpului păsării este provocată probabil de variațiile
temperaturii. Anual circa 4500 de specii de păsări migrează, într-o formă sau alta.
Pentru mai multe detalii, vezi Migrarea păsărilor.

Locomoția[modificare | modificare sursă]
Păsările sunt foarte mobile, iar mișcările lor sunt foarte variate: ele zboară, înoată, se
cațără pe substraturi verticale, aleargă, execută salturi și merg pe un substrat orizontal.

 Mecanica zborului păsărilor;

 Structura aripii și zborul;
 Aterizarea;
 Adaptațiuni pentru zbor la păsări;
 Navigarea păsărilor;